Isteria ascultarilor prin orice mijloace in Romania nu se datoreaza doar serviciilor de informatii si parchetelor, ci mai ales datorita unor judecatori care emit autorizatii de interceptare cu o usurinta dezarmanta. Practica in materia autorizatiilor de interceptare arata ca este suficient ca un procuror sa vina la judecator cu o cerere la care a atasat un simplu denunt si gata, autorizatia e ca si data. Si asta in pofida faptului ca un denunt, ca si o declaratie, nu pot avea potrivit procedurii penale valoare probanta decat daca sunt coroborate cu alte probe, ele neputand constitui un indiciu temeinic, dupa cum il cere legea. Potrivit legii – art. 91, indice 1 din Codul de procedura penala - „Interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizeaza cu autorizarea motivata a judecatorului, la cererea procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, in conditiile prevazute de lege, daca sunt date ori indicii temeinice privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala se efectueaza din oficiu, iar interceptarea si inregistrarea se impun pentru stabilirea situatiei de fapt ori pentru ca identificarea sau localizarea participantilor nu poate fi facuta prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult intarziata.”

Statul roman incurajeaza turnatoria, ca in perioada comunista

Conceptul de date sau indicii, care sa fie temeinice, nu este mai niciodata interpretat in favoarea tintelor interceptarilor, ca o garantie a respectarilor Drepturilor Omului, ci pur si simplu exista o teama a judecatorului ca daca nu ar da autorizatia ceruta ar putea fi catalogat sau acuzat ca se opune depistarii unor anumite infractiuni. Acest lucru este vizibil mai ales la Inalta Curte, unde cei patru judecatori abilitati sa emita mandate pe siguranta nationala nu au respins niciodata vreo solicitare, din cele 3000-4000 anual, fiind de neacceptat ca in toate aceste dosare existau date si indicii temeinice.

In cazul pe care il prezentam in continuare, judecatoarea Lia Savonea, de la Curtea de Apel Bucuresti, a autorizat interceptarea unor posturi telefonice ale prim-procurorului Nelu Carpen (foto) precum si ale Parchetului Judecatoriei Buftea (numere pe care vorbesc peste 20 de procurori si grefieri) pe un simplu denunt al procuroarei Florentina Mirica. Un denunt aberant, dupa cum avea sa fie dovedit ulterior, prin solutia de neincepere a urmarii penale data lui Carpen pe sesizarile respective, pe temeiul inexistentei faptelor. Dupa delatiunea ei necolegiala data in martie 2009 la DNA, Florentina Mirica a avansat prin interviu la DNA, cu salariu marit, lucrand cot la cot cu procurorul Viorel Cerbu, cel caruia i-a dat declaratii in legatura cu denuntul formulat – semn ca in Romania, cel putin la DNA, asemenea comportamente sunt apreciate in mod deosebit.

Revenind la judecatoarea Lia Savonea, aceasta a emis la data de 11 mai 2009 autorizatia de interceptare audio si video pentru numerele folosite de procurorii PJ Buftea, prin Incheierea nr. 32 (dosar nr. 32/2009), pe o perioada de 30 de zile, incepand de la 11 mai 2009 pana la 9 iunie 2009. Asa cum puteti observa din Incheierea atasata la finalul articolului, judecatoarea Lia Savonea nu a facut decat sa copieze fragmente din denuntul procuroarei Florentina Mirica pe care si-a intemeiat procurorul Viorel Cerbu de la DNA cererea de interceptare, dupa care a conchis: „In raport cu cele expuse se constata ca exista date si indicii privind savarsirea de catre magistratul Carpen Nelu, prim-procuror al Parchetului de pe langa Judecatoria Buftea, a infractiunii de luare de mita in forma continuata.... In raport cu cele expuse, Curtea, avand in vedere natura faptei si specificul actelor materiale exercitate, apreciaza ca se impune autorizarea interceptarii si inregistrarii convorbirilor telefonice a celor in mediu ambiental, precum si luarea de imagini, astfel cum au fost solicitate in vederea aflarii adevarului in cauza si documentarii dosarului cu mijloace de proba ce nu pot fi obtinute in alt mod.”

Dupa cum puteti observa, niciun moment nu s-a analizat de catre judecator temeinicia datelor si indiciilor, acestea fiind in fapt simplele relatari ale unei persoane (delatoarea Florentina Mirica) aflate in prezumtiva rivalitate cu Nelu Carpen, in fata caruia a pierdut cu cateva luni inainte concursul pentru ocuparea postului de prim-procuror. Ori legea cere ca datele si indiciile sa fie temeinice, dupa cum o declaratie/denunt/plangere nu are nicio valoare probanta decat daca este coroborata cu un alt mijloc de proba.

A oficializa aceasta practica de acordare de autorizatii de interceptare pe simplele vorbe ale unor persoane (care in cazul de fata sau dovedit fanteziste, impotriva Florentinei Mirica existand la ora actuala o plangere penala pentru denuntare calomnioasa tinuta la sertar de procurorii Parchetului General) inseamna ca orice om poate fi ascultat oricand, la orice ora din zi si noapte, doar pentru ca cineva insira pe hartie niste scorneli, care nu au nimic de-a face cu conceptul de date sau indicii temeinice.

Precizam ca in acest caz, Lia Savonea a prelungit consecutiv autorizatia data initial, vreme de aproape un an de zile, bazandu-se de fiecare data pe denuntul lui Mirica, iar ulterior adaugand fel de fel de date furnizate de DNA, din inregistrarile efectuate in baza autorizatiei emise. Si ca procurorul Viorel Cerbu de la DNA a solutionat denuntul procuroarei Mirica cu NUP pentru Nelu Carpen pe motiv ca faptele nu exista.

* Cititi aici autorizatia de interceptare data de judecatoarea Lia Savonea la cererea procurorului DNA Viorel Cerbu