Cinci randuri postate pe Facebook i-au fost suficiente judecatoarei Lacramioara Axinte (foto), presedinta Sectiei a II-a civile a Tribunalului Botosani, pentru a diagnostica fractura de logica din declaratia lui Klaus Iohannis despre lipsa de credibilitate a persoanelor „indosariate”. Pentru cei care n-au auzit ultima perla scoasa de seful statului, presedintele tarii a decretat, vineri 29 iulie 2016, ca afirmatiile persoanelor acuzate care contesta buna functionare a statului de drept se prezuma a fi necredibile: „In Romania, statul de drept este functional, iar declaratiile unor persoane puse sub invinuire sau trimise in judecata care pun sub semnul intrebarii ori contesta acest lucru sunt lipsite de credibilitate”. Iohannis a facut aluzie la persoane precum presedintele Senatului, Calin Popescu Tariceanu, care in ultimii doi ani a condamnat vehement derapajele institutiilor de forta, SRI si DNA. Derapaje pe care Klaus Iohannis fie nu le intelege suficient, iar atunci interventii precum cea a judecatoarei Axinte sunt cat se poate de benefice, fie se face ca nu le vede, caz in care am avea un argument in plus sa banuim ca presedintele in functie al Romaniei este victima unui santaj ordinar al serviciilor.

Replica Lacramioarei Axinte a venit la cateva minute dupa ce posturile TV au difuzat declaratia. Probabil surprinsa de ceea ce a putut spune Klaus Iohannis, judecatoarea nici macar nu a mai comentat pe seama dispretului manifestat de seful statului fata de prezumtia de nevinovatie – drept fundamental garantat de Constitutia Romaniei pe care se presupune ca presedintele o cunoaste si o respecta. Lacramioara Axinte a intrebat, retoric, daca exista vreo contradictie intre logica prezidentiala si practica unui „parchet important” (a se citi DNA) de a considera afirmatiile unor infractori suficient de credibile pentru a fi folosite la arestarea preventiva a unor persoane fara antecedente penale.

Iata „rationamentul logico-juridic” expus pe Facebook de judecatoarea Axinte:

„E vreo contradictie? Presedintele Iohannis declara ca afirmatiile unor persoane cercetate penal sau trimise in judecata nu au credibilitate, iar un parchet important considera afirmatiile persoanelor condamnate definitiv suficient de credibile, incat pe baza lor solicita arestarea preventiva a unor persoane fara antecedente penale?”.

Judecatoarea Lacramioara Axinte - candidata pentru un loc in viitorul CSM - nu este singurul reprezentant al sistemului judiciar care l-a taxat pe liderul de la Cotroceni. O replica pe masura a oferit si Uniunea Nationala a Judecatorilor, prin judecatoarea Dana Girbovan de la Curtea de Apel Cluj. Intr-o scrisoare trimisa sefului statului la 4 august 2016 si publicata de Lumeajustitiei.ro, UNJR efectiv l-a umilit pe Iohannis: "Statul de drept este functional doar cand liderii institutiilor inteleg importanta criticilor" (mai multe detalii aici).

Iohannis a prins glas abia dupa ce parchetul lui Kovesi a incropit dosarul de marturie mincinosa impotriva lui Tariceanu

Altfel, nu putem sa nu observam ca presedintele Klaus Iohannis n-a scos o vorba despre „lipsa de credibilitate a declaratiilor unor persoane invinuite sau trimise in judecata care pun sub semnul intrebarii ori contesta functionarea statului de drept”, pana cand DNA nu i-a fabricat dosar lui Calin Popescu Tariceanu - practic, „dusmanul de clasa” al Binomului SRI-DNA. Iohannis a tacut malc din decembrie 2014 si pana acum, timp in care presedintele Senatului – al doilea om in stat – a tunat si fulgerat impotriva SRI-DNA, condamnand public actiunile de politie politica si incalcarile flagrante ale drepturilor omului venite dinspre institutiile de forta (nota bene: SRI fiind mostenitorul de drept si de fapt - cu note informative, metode de operare si cadre de nadejde - al fostei Securitati comunist-KGB-iste, nu degeaba derapajele „Binomului” sunt asemanate cu practici de sorginte bolsevica; a se vedea „tribunalele poporului” incurajate de tot felul de agenti de influenta care speculeaza isteria oamenilor mai putin educati, delatiunile smulse de la persoane detinute sau condamnabile, amenintarile cu dosare, anchetele prelungite, utilizarea in exces a catuselor, caracterul selectiv al dosarelor si cel eminamente politic al unor rechizitorii, cultivarea in randul societatii a unui sentiment general de frica, discreditarea opozantilor si altele, mai putin tortura fizica). Asa se face ca seful statului, desi aude de vreo doi ani ceea ce spune Tariceanu, a prins curaj doar dupa ce parchetul „anticoruptie” condus de Laura Codruta Kovesi a incropit dosarul de marturie mincinoasa si favorizare a faptuitorului, dandu-i sefului Senatului eticheta de „inculpat trimis in judecata”, iar presei si ONG-urilor de casa, motive suficiente sa-l supuna oprobriului public.

Culmea imposturii

Pe de alta parte, se pune intrebarea daca presedintele Klaus Iohannis mai poate avea autoritatea morala de a spune cine este credibil si cine nu, dupa ce vreo sase instante de judecata l-au obligat sa revina in legalitate, deposedandu-l de cele doua proprietati din centrul Sibiului dobandite fraudulos. Seful statului este adesea vazut predand lectii de corectitudine si moralitate, explicandu-le romanilor de dimineata pana seara cum ucide coruptia. Nimeni nu l-a vazut insa pe Iohannis sa isi asume public considerentele hotararii Curtii de Apel Brasov, din noiembrie anul trecut. Este vorba despre decizia prin care Curtea de Apel Brasov i-a luat familiei prezidentiale imobilul din strada Nicolae Balcescu nr. 29 - achizitionat cu acte false (acelasi mod de operare folosit si la „mostenirea” din strada Gheorghe Magheru nr. 35 pierduta, tot in instanta si tot irevocabil, in 2005) - pe motiv de frauda la lege („fraus omnia corrumpit” - frauda ucide, cum s-ar spune). O decizie care poate constitui oricand un capat de rechizitoriu impotriva sotilor Klaus Iohannis si Carmen Iohannis.

„Nu poate fi considerat valid actul subsecvent certificatului de mostenitor declarat nul, cu atat mai mult cu cat intimatii-parati Bastea Ioan si Johannis Carmen Georgeta, parti in contract in calitate de vanzator si cumparator, au figurat si in calitate de beneficiari ai certificatului de mostenitor, neputandu-se retine buna-credinta a sotilor cumparatori. (...) Vanzarea lucrului altuia in cunostinta de cauza este nula absolut in virtutea cunoscutului adagiu clasic 'fraus omnia corrumpit' – 'frauda corupe totul'.” (pasaje extrase din *Decizia civila nr. 655/12.11.2015 a judecatoarelor Anca Pirvulescu, Daniela Niculeasa si Codruta Voda, de la Sectia civila a Curtii de Apel Brasov).