Magistratii Curtii de Apel Bucuresti si-au motivat, miercuri, ultimele patru decizii de arestare emise pe numele a 52 de vamesi si politisti de frontiera, acuzati de procurorii DNA de luare de mita in forma continuata si constituirea sau aderarea la un grup infractional organizat (Incheierile de arestare le puteti citi la finalul articolului). Magistratii au ajuns la concluzia ca vamesii si politistii de frontiera, in schimbul unor sume de bani direct proportionale cu numarul de baxuri de tigari transportate de traficanti, ii insoteau pe acestia cu masinile din dotare si chiar luau legatura cu ceilalti sefi de posturi de politie din zone apropiate frontierei. Ba mai mult, vamesii se temeau sa nu fie inselati de catre traficanti, astfel ca de multe ori le controlau bagajele acestora pentru a se asigura ca nu mint cu privire la numarul de baxuri pe care le transporta. In plus, vamesii si politistii de frontiera luau mancare “pe caiet” de la un magazin condus de un anume “Dusco”, datorie pe care si-o plateau ulterior “la comun” din spaga stransa peste zi, chiar cu riscul de a fi prins in flagrant.

Pentru a asigura protectia traficantilor, vamesii si politistii de frontiera au cooptat in reteaua infractionala sefi ai unor posturi de politie

Judecatorii Curtii de Apel Bucuresti au precizat, in decizia de arestare a vamesilor si politistilor de frontiera, ca inculpatii se temeau cel mai mult ca traficantii vor sa ii insele. Cu toate acestea, politistii de frontiera si vamesii le ofereau traficantilor protectie si antemergator de la Politia de Frontiera si de la Vama, ca sa se asigure ca nimeni nu ii va lua la intrebari.

Astfel, magistratii au surprins mai multe conversatii in care vamesii ii luau la intrebari pe traficanti, pentru a se asigura ca au cantitatea de tigari pe care o declara. “Potrivit coniventei infractionale, traficantul era intrebat de lucratorul vamal ce cantitate de tigari detine ilegal, pentru a determina, in acest mod, suma de bani pe care trebuia sa o primeasca, cu titlu de mita, regula stabilita fiind sa se remita 50 euro pentru fiecare bax de tigari (contine 50 cartuse de tigari) sau de un euro pentru fiecare cartus de tigari. Pentru a spori gradul de control al zonei si pentru evitarea surprinderii in flagrant a traficantilor pe traseul de deplasare, dupa iesirea din P.T.F. Moravita, functionarii care intrau in compunerea echipajelor mobile ale vamii si, respectiv, ale Politiei de Frontiera, se transformau practic in antemergatori si verificau sa nu existe in zona filtre de control (...). Sub acest aspect, in numeroase cazuri, lucratorii vamali si politistii de frontiera erau framantati de suspiciunea ca traficantii i-ar putea „insela”, prin aceea ca, fiind interesati sa dea o suma mai mica de bani, cu titlu de mita, sustineau ca au un numar mai mic de baxuri de tigari decat cel real, astfel ca atmosfera devenea pur „comerciala” si se negocia problema folosului „cuvenit” functionarilor corupti”. In ceea ce priveste modul in care erau aparati traficantii, judecatorii CAB au ajuns la concluzia ca: “Alegerea momentului favorabil pentru declansarea activitatilor infractionale si stabilirea duratei de derulare a acestora se facea numai dupa ce seful de tura al lucratorilor vamali si seful de tura sau seful de grupa al politistilor de frontiera luau legatura cu ceilalti membri ai grupului infractional si primeau confirmarea ca intreaga zona este supravegheata, astfel incat aveau siguranta ca s-ar fi transmis de indata informatiile privind aparitia unor persoane suspecte sau a unor controale efectuate de institutiile statului. In acest sens, adeseori, sefii de tura ai lucratorilor vamali si ai politistilor de frontiera se deplasau in localitatea Moravita, unde luau legatura, intre altii, cu agentul C.A.I., seful postului de politie din respectiva localitate, cu agentul t.I., care facea parte din echipajul politiei rutiere ce isi desfasura activitatea pe raza localitatilor Denta si Moravita, precum si cu politistii de frontiera din cadrul S.P.F. Deta care erau de serviciu. Contributia acestor politisti la inlaturarea riscurilor generate de activitatile ilicite desfasurate in cadrul grupului infractional organizat era rasplatita, de fiecare data, prin primirea unor sume de bani, care le erau remise, uneori, in mod direct, de catre traficantii de tigari, iar, alteori, le erau date de catre seful de tura al vamesilor sau seful de tura al politistilor. Dupa ce era accesat acest ansamblu de masuri care era de natura sa le asigure, deopotriva, protectia si conspirativitatea activitatilor infractionale, traficantii de tigari erau instiintati ca intregul sistem de angrenare a componentelor criminale era operational si ca, prin urmare pot intra in tara cu tigarile detinute ilegal, depozitate in autoturisme si disimulate in diverse spatii din acestea. Decizia de declansare a mecanismului infractional era transmisa, apoi, tuturor lucratorilor vamali si politistilor de frontiera din tura”.

Vamesii isi luau mancare pe “caiet”, si plateau datoria din spaga

Judecatorii Curtii de Apel au constatat ca vamesii nu isi cumparau mancare, bautura si alte produse pentru uz casnic de la magazin, ci de la un anume individ, „Dusco”. Acesta detinea un magazin de la care vamesii isi luau de-ale gurii pe datorie, iar “Dusco” le facea liste intregi cu sumele care trebuie platite de fiecare politist de frontiera si de fiecare vames. Incredibil este ca, pana si atunci cand aveau banuiala ca vor fi controlati, vamesii si politistii de frontiera nu se abtineau sa ia spaga, in sume mai mici, ca sa ii achite lui “Dusco” datoria pentru mancare si bautura.“ (…) Mentionam ca, atat intre lucratorii vamali, cat si intre politistii de frontiera exista intelegerea ca, pe timpul serviciului din fiecare tura, toti functionarii sa beneficieze de masa gratuita, produsele alimentare fiind aduse de cetateanul sarb 'Dusco'. Aceeasi intelegere mai presupunea ca fiecare dintre politisti din tura, inclusiv cei repartizati la frontiera 'verde', sa isi ia de la respectivul magazin orice produse de care aveau nevoie (cafea, bauturi racoritoare, diferite alimente, etc.), fara sa achite contravaloarea lor, iar evidenta costurilor acestora era tinuta de catre salariatii magazinului pe o lista, in mod diferentiat, pentru vamesi si politisti. La sfarsitul programului de lucru, atat seful de tura al vamesilor, cat si seful de tura sau de grupa al politistilor de frontiera isi asuma sarcina ca, inainte de impartirea foloaselor colectate, cu titlu de mita, de la traficantii de tigari, sa disocieze o suma de bani, care totaliza contravaloarea mesei si a produselor luate de la Belacop, banii fiind utilizati pentru acoperirea acestor cheltuieli. (…) Referitor la obisnuinta statornicita intre functionarii corupti de a achita aceste plati din foloasele provenite de la traficanti, precizam ca, in unele dintre situatiile in care, detinand informatii privitoare la iminenta unor controale, politistii de frontiera si lucratorii vamali decideau sa nu „lucreze” (termen argotic utilizat pentru activitatile infractionale de facilitare a contrabandei cu tigari, in schimbul primirii unor foloase, cu titlu de mita), insa stabileau sa lase, totusi, cativa traficanti sa introduca fraudulos tigari in tara, pentru a avea posibilitatea sa plateasca masa si produsele alimentare de la magazin din mita primita si sa nu fie nevoiti sa scoata bani din propriile buzunare, nici macar in acele cazuri in care doar teama de eventuale consecinte penale pe care le-ar fi putut suporta era motivul pentru care nu desfasurau activitatea infractionala revenita (…)”.

* Incheiere 1

* Incheiere 2

* Incheiere 3

* Incheiere 4