Continua marturiile terifiante despre imixtiunile grosolane ale Serviciului Roman de Informatii in dosare penale. De data aceasta, fostul judecator Ovidiu Putura (foto 2) a descris felul in care generalul SRI Dumitru Dumbrava (foto 1) ar fi obisnuit sa transforme in tinte diversi oameni politici si de afaceri care deveneau incomozi pentru Sistem.

Aflat in Penitenciarul Jilava, fostul magistrat de la Tribunalul Bistrita (condamnat definitiv in 2017 la 5 ani de inchisoare cu executare intr-un dosar DNA cusut cu ata alba) a acordat un interviu pentru Antena 3, in care a vorbit despre o lista pe care o obtinuse pe vremea cand era secretar de stat in Ministerul Justitiei (anii 2012-2014), lista ce continea nume sonore din mediul politic si de afaceri, precum si condamnarile pe care respectivii urma sa le primeasca. Printre aceste persoane se numarau Elena Udrea, Alina Bica, Dan Sova, Puiu Popoviciu, Rudel Obreja, dar si Victor Ponta, in dreptul caruia era trecuta solutia de achitare.

De altfel, amintim ca asa cum Lumea Justitiei a dezvaluit, in dosarul lui Popoviciu au existat presiuni asupra membrilor Senatului Universitatii de Agronomie si Medicina Veterinara (USAMV) din Bucuresti, astfel incat profesorii sa voteze pentru ca universitatea sa se constituie parte civila in proces, acestia fiind amenintati ca in caz contrar DNA i-ar fi putut umfla pe toti, cu autobuzele (click aici pentru a citi).

Revenind la Ovidiu Putura, trebuie sa spunem ca fostul secretar de stat a subliniat ca el a primit pentru o presupusa fapta de dare de mita o pedeapsa mai grea decat judecatoarea care ar fi primit respectiva mita, desi Codul penal prevede exact invers: limite de pedeapsa mai mari la luare de mita decat la dare de mita. De altminteri, judecatoarea in cauza, Corina Iacob (tot de la Tribunalul Bistrita), a fost condamnata numai dupa ce Putura, intrat deja in inchisoare, sesizase Inspectia Judiciara cu privire la anomaliile din dosar. O situatie similara a fost intalnita in dosarul Popoviciu, unde omul de afaceri - care prin proiectul din nordul Capitalei a adus la bugetul de stat peste 1 miliard de euro - a primit o pedeapsa mai grea decat cel pe care l-ar fi instigat sa comita abuz in serviciu: 7 ani pentru Puiu Popoviciu, respectiv 6 ani pentru fostul rector USAMV Alecu Ioan Niculae (click aici pentru a citi).

In acelasi context, Putura a rememorat felul in care judecatorul instantei de fond (Dorel Matei, de la Curtea de Apel Bucuresti) a suspendat sedinta, chipurile fiindca se simtea rau, pentru ca imediat dupa aceea avocatii sa-l zareasca pe generalul SRI Dumitru Dumbrava intrand in coridorul ce ducea spre birourile judecatorilor. Mai departe, la Inalta Curte de Casatie si Justitie, judecatorul Ionut Matei (presedintele completului, care - potrivit lui Putura - s-ar afla printre colaboratorii SRI) a considerat ca nu exista promisiunea mitei despre care facea vorbire DNA in rechizitoriu, „dar comportamentul pe care l-am avut in timpul discutiei (n.r. cu judecatoarea Corina Iacob) echivaleaza cu o promisiune”.

In general, Putura a sustinut ca SRI a stat in spatele intregii executii careia el i-a cazut victima, printre altele din cauza ca magistratul se impotrivise ca Ministerul Justitiei sa cedeze catre SRI serviciul de supraveghere a arestatilor si a condamnatilor prin bratari electronice, la domiciliu. Astfel si-a atras mania prim-adjunctului SRI Florian Coldea, dupa cum insusi Dumitru Dumbrava ii daduse de inteles.

Iata principalele declaratii ale fostului secretar de stat din Ministerul Justitiei:

„Ovidiu Putura: Procurorii au spus ca i-am promis unei alte judecatoare ca voi frauda un examen la care o sa participe baiatul acesteia – examen care va avea loc peste un an de zile in 15 locuri din tara – si acest lucru se va intampla in situatia in care o sa ajung eu pe o anumita functie (pe care n-am ajuns). Iar in schimbul acestei promisiuni, i-as fi cerut un favor judecatoarei – respectiv sa ma ajute intr-un dosar civil. Aceasta era acuzatia. Condamnarea a fost pentru un pic altceva: am fost condamnat de Curtea de Apel Bucuresti pentru oferirea de foloase nepatrimoniale, constand in informatii privind lista locurilor ce urmau sa fie scoase la concurs. Sigur ca o astfel de lista este publica – poate sa o afle oricine. Se anunta cu 30 de zile inainte de concursurile respective.

La Inalta Curte, a fost un complet condus de domnul judecator Ionut Matei, care a considerat ca nu exista acea promisiune, dar comportamentul pe care l-am avut in timpul discutiei echivaleaza cu o promisiune. Deci aceasta fapta abstracta a fost considerata dare de mita. (...)

A fost o diferenta foarte mare de tratament inca de la inceput. Inca din prima zi cand am fost luat de DNA de pe strada (dupa care am ajuns acasa la 6 luni), am fost suspendat din functie (prima chestiune care s-a intamplat), dupa care am fost arestat si in timpul arestului am fost si trimis in judecata. In timp ce persoana pe care am mituit-o era pe functie, a continuat sa judece 2-3 ani de zile, nu a fost suspendata din functie, nu a fost arestata. Desi fapta de dare de mita are limitele de pedeapsa jumatate din cele de la luare de mita. Din punctul de vedere al legiuitorului, s-a considerat ca este mult mai grava fapta de luare de mita. Cu toate acestea, tratamentul a fost total diferit.

In final, dupa ce s-a schimbat procurorul de caz si eu am fost condamnat definitiv si am executat deja o buna parte din pedeapsa, am observat ca a fost trimisa in judecata si cealalta parte. Intre timp, eu am sesizat Inspectia Judiciara, pentru ca am considerat ca exista un tratament diferentiat si nu este normal sa fie asa ceva. A fost trimisa in judecata persoana respectiva si a fost condamnata, la 2-3 termene,  la 2 ani si 8 luni cu suspendare. Ei au diferentiat aceste doua fapte, doar pentru a putea practic proteja persoana – probabil pentru a o dirija in ceea ce priveste atitudinea procesuala, pentru ca ea era martora in dosarul meu. Dar acest lucru s-a intamplat in general: toti martorii de la mine din dosar s-au trezit cu cate un dosar penal la DNA.

Aceasta judecatoare era in conflict cu alte doua judecatoare, care la randul lor au fost martore in dosar si au declarat ca nu le-a contactat nimeni, nu le-a spus nimeni ce solutie sa dea. Dar s-au trezit si ele cu cate un dosar de abuz in serviciu.

Dosarele se faceau pentru a fi ascultati judecatorii. Pentru ca in momentul in care aveai un dosar pe rol, se putea face o cerere pentru autorizatii de interceptare si practic interceptarea convorbirilor telefonice devenea legala. Si sub aceasta acoperire, puteai sa-l asculti pe judecatorul respectiv de cate ori aveai nevoie. Cum dosarul era deja de prea mult timp in stadiul de urmarire penala, se inchidea dosarul sau se disjungeau fapte din acel dosar, se clasa dosarul vechi, dupa care incepea un alt dosar si se reluau mandatele de interceptare. La toate instantele s-a intamplat, dar mai ales in Bucuresti era o practica foarte obisnuita. Foarte multi judecatori au fost in situatia asta.

Anul trecut, era la moda discutia despre culoarele din justitie. Aceste culoare din justitie chiar existau. Adica un dosar care trebuia sa aiba o anumita solutie se punea pe un anumit culoar si asa mergea pana la final, ca solutia sa fie cea pe care o astepta autoritatea respectiva. Eu am fost informat de catre anumite persoane cu privire la modul in care se va derula procesul respectiv si chiar la influenta pe care o s-o exercite, din pacate, un organ care n-avea legatura cu justitia (ma refer la SRI) asupra unor judecatori. (...) Presiunile sau interventiile erau coordonate de la SRI de generalul in rezerva Dumbrava, care tinea legatura cu judecatorii pe anumite dosare – inclusiv la Curtea de Apel Bucuresti si la Inalta Curte. Solicita anumite solutii in dosare.

Cu cateva luni inainte de a se judeca, mi s-a spus exact si pedeapsa pe care o s-o primesc, si cine o sa intervina, si unde. Mi s-a spus ca o sa intervina generalul Dumbrava, ca o sa vorbeasca cu judecatorii in acest sens si ca o sa se solicite aceasta pedeapsa, pe care ulterior am si primit-o. Puteti spune ca e o intamplare, dar sa stii exact cu 5 luni inainte ca cineva urmeaza sa primeasca o pedeapsa si cand este acea pedeapsa, asta este totusi cam putin credibil.

Chiar in ziua in care eu dadeam o declaratie in dosar, s-a suspendat sedinta de juecata pentru cateva minute, pe motiv ca judecatorul Dorel Matei de la Curtea de Apel Bucuresti a zis ca se simte rau. A iesit cateva minute sa bea un ceai (asa ne-a spus noua in sala) si a revenit in 5-10 minute. In acest timp, avocatii au iesit si ei pe holul Curtii de Apel, unde intamplator s-au intalnit chiar cu domnul general Dumbrava, care intra pe culoarul ce duce spre biroul judecatorilor. Dupa ce s-a intors, a spus ca ramane in pronuntare. Totusi, la finalul sedintei, avocatii au solicitat un termen scurt, cred ca de 7 zile, pentru a repune concluzii scrise, ca sa poata corobora declaratia pe care am dat-o eu cu celelalte probe din dosar. Cu greu a acceptat judecatorul aceasta amanare de pronuntare. In general, la CAB si a ICJ exista cel putin cate un judecator vizitat din cand in cand de catre ofiteri de la SRI, discutand despre problemele care apar in cursul muncii. (...)

Reporter: Ionut Matei se regaseste pe listele respective?

Ovidiu Putura: Da.

Reporter: Horia Selaru?

Ovidiu Putura: Sunt mai multi judecatori care au fost in relatii stranse cu cei de la SRI. (...) Procurorul a fost intr-o adevarata fratie (n.r. cu SRI).

Reporter: Pe langa dosarul dumneavoastra, mai aveti cunostinta de alte dosare in care deciziile au fost luate la comanda SRI sau in care se stia decizia dinainte?

Ovidiu Putura: Sigura ca da, dar in perioada respectiva (din 2015, cand am avut primele probleme, pana in 2017, cand am fost condamnat definitiv), eu personal aveam o lista pe care am obtinut-o din surse, cu persoanele care vor fi condamnate si ce pedepse vor primi. S-au confirmat. Era si Puiu Popoviciu, de exemplu. Am vazut si pedeapsa: era 7 ani. Alina Bica era pe lista respectiva, cu 5 sau 6 ani. A fost Rudel Obreja, care nu era o persoana legata de politic, dar care era intr-un dosar oarecum politic. Elena Udrea, cu 6 ani. (...) Aveam pe lista vreo 9 sau 10 persoane pe care le cunosteam eu din spatiul public si s-a confirmat la fiecare. Era o lista de care eu am facut rost din mediul juridic, dar am inteles ca ea a fost initiata de catre SRI. Gurile rele spun ca cel care a intocmit-o ar fi generalul Dumbrava. Dar e doar o chestiune neverificata. Erau si politicieni. Pe unul dintre ei chiar l-am vazut la inchisoare: fostul ministru Sova. In acelasi timp, pe lista respectiva era Ponta, care era cu achitare. (...)

Dintre ministri, toti erau ascultati pe mandate de siguranta nationala. (...) Foarte multi parlamentari erau in aceeasi situatie. Vorbesc de perioada 2012-2014 – perioada in care eram la minister si aveam mult mai multe informatii. Mandatele de siguranta nationala se luau preventiv, ca sa stii ce face omul. In campania electorala, aveau toti, cu siguranta. Erau anumite perioade in care se mai intrerupeau, pentru ca era un fel de politica: trebuie sa intrerupi din cand in cand mandatele, sa nu fie permanente, ca sa arati ca nu ai ceva cu persoana respectiva.

S-a inventat acel termen de ’tinta’. Dosarele se faceau dupa oameni, si nu dupa fapte. Adica se alegea prima data persoana, dupa care ii gaseai tu ceva fapte. Acest termen de ’tinta’ nu l-am inventat noi, cei care discutam despre aceste dosare. Acest termen exista chiar pe adresele DNA catre SRI, in care le solicita sa puna in aplicare mandatele de interceptare. Acolo se folosea termenul ’tinta’. Dosarul se facea invers: prima data alegem persoana si sigur gasim ceva. Daca nu gasim, interpretam in asa fel, incat fapta sa devina fapta penala.

Au fost cel putin 3 motive foarte importante pentru care mi s-a facut dosarul. Unul a fost legat de Codul penal si cel de procedura penala. Celelalte doua motive au fost legate de un contract pe care-l dorea SRI-ul si pe care eu n-am fost de acord sa-l semnez. Era un contract legat de bratarile electronice. (…) SRI isi dorea foarte mult sa ia acest proiect, pentru ca odata cu aceasta chestiune, si supravegherea se ducea la ei. M-am contrat cu Dumbrava, care spunea: ’O sa se supere domnul general daca nu sunteti de acord’ (adica domnul Coldea). Iar eu ii raspundeam doar ca nu este de competenta SRI sa urmareasca detinutii. Nu am avut eu vreo chestiune personala cu vreunul dintre ei. Eu doar ii spuneam ca aceasta treaba este in sarcina Ministerului Justitiei. (…)

In faza de urmarire penala a dosarului, mi s-au cerut denunturi, spunandu-mi-se ca o sa fie bine, in sensul ca dosarul o sa dispara. (…)

Astept doar sa se termine aceasta perioada urata. Dupa aceea, n-o sa mai lucrez niciodata la statul roman, pentru ca statul roman isi bate joc de oamenii care muncesc pentru ei. Este un lucru foarte grav. Nu sunt eu singurul exemplu – mai gasiti si alte persoane care au muncit pentru statul roman zeci de ani si cand n-au vrut sa faca ceva pentru anumite persoane, au terminat prost. Aceasta este o invatatura destul de trista pentru aceasta tara”.