Lumeajustitiei.ro publica in continuare un material care sesizeaza practicile abuzive ale procurorilor DNA, Viorel Cerbu si Lucian Papici, in cazul judecatoarei supreme Gabriela Victoria Birsan (foto) dar si maniera in care CSM si Sectia penala a ICCJ a inteles sa faca jocul procurorilor DNA. Printre practicile abuzive semnalate sunt evidentiate ignorarea unor decizii ale Curtii Constitutionale care impun efectuarea interceptarilor telefonice doar in faza urmaririi penale (si nu in faza actelor premergatoare cum procedeaza DNA), dar si obiceiul prost al DNA de a acuza diferite persoane ca sunt vinovate de comiterea unor infractiuni in faza in care impotriva acestora doar s-a inceput urmarirea penala, facandu-se abstractie de faptul ca potrivit legii incepererea urmaririi penale este o faza procesuala in care, prin administrarea de probe in acuzare, dar si in aparare, se cerceteaza daca exista sau nu elemente de vinovatie. Judecatoarea Birsan este in prezent urmarita penal de DNA, pentru presupuse fapte de coruptie, intr-un dosar mai mult decat controversat, in care CEDO de la Strasbourg a stabilit deja ca in cazul ei procurorii DNA i-au incalcat imunitatea si au efectuat o perchezitie ilegala la domiciliul ei si al sotului ei – judecatorul roman la CEDO, prof. Corneliu Birsan.

Precizam ca judecatoarea Gabriela Birsan, prin semnalele publice oferite presei nu incearca sa se apere in presa, pentru ca nu jurnalistii vor decide soarta ei. Dimpotriva, Gabriela Birsan trimite informatii presei pentru apararea corpului magistratilor, pentru a le arata abuzurile DNA, CSM si Sectiei penale ICCJ si a-i pune in garda ca oricand pot fi si ei victime. Iata materialul:

“1. Rezolutie 765/II-1/2011 din 06.01.2012 procuror sef sectie Papici

La 05.10.2011, prin actul de incepere a urmaririi penale, autoritatea competenta (procurorul de caz) a exprimat in mod neechivoc opinia ca persoana vizata - Gabriela Victoria Birsan - este autorul faptei in cauza.

Critica:

Art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului si art. 21 alin. (3) din Constitutia Romaniei consacra dreptul la un proces penal echitabil. Potrivit art. 132 alin. (1) din Constitutie, un principiu al activitatii procurorilor este acela al impartialitatii. Codul de procedura penala, prin art. 6 alin. 2 si art. 202 alin. 1, obliga procurorul ca, in cursul urmaririi penale, sa administreze probele necesare in aparare si in favoarea invinuitului sau inculpatului.

Prin actul de incepere a urmaririi penale debuteaza prima faza a procesului penal, care are ca obiect, conform art. 200 din Codul de procedura penala, strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora. Prin urmare, simpla incepere a urmaririi penale in personam, cu consecinta dobandirii calitatii de invinuit, cand nici macar nu s-a pus in miscare actiunea penala, nu poate duce la formarea convingerii si la exprimarea "in mod neechivoc" a opiniei procurorului anchetator ca invinuitul este vinovat de savarsirea infractiunii. Daca ar fi asa, intreaga urmarire penala nu ar mai avea decat o singura finalitate, si anume strangerea de catre procurorul anchetator de probe ca invinuitul este vinovat de savarsirea infractiunii, cu consecinta absentei unei urmariri penale impartiale din partea procurorului.

In concret, procurorul de caz Cerbu a considerat ca invinuita este vinovata de savarsirea infractiunii inca de la momentul inceperii urmaririi penale, deci inainte de a efectua orice act de urmarire penala. Acest lucru este afirmat si recunoscut expres de seful ierarhic al procurorului anchetator, Papici, seful Sectiei de combatere a coruptiei. Prin urmare, procurorul de caz nu poate fi impartial in efectuarea urmaririi penale avand deja formata convingerea ferma inca inainte de efectuarea oricarui act de urmarire penala, asa incat singurul sau scop in efectuarea urmaririi penale este strangerea de probe in acuzare in vederea condamnarii invinuitei, iar nu efectuarea unei urmariri penale impartiale, in vederea aflarii adevarului. La randul sau, procurorul ierarhic superior procurorului de caz cunoaste, accepta si favorizeaza aceasta atitudine a procurorului de caz, dovada ca exprima exact aceeasi convingere, ceea ce il face sa fie, la randul sau, lipsit de orice aparenta de impartialitate.

2. Rezolutie 95/II-1/2012 din 05.03.2012 procuror sef sectie Papici

Este adevarat ca in cererile procurorului de caz de incuviintare a perchezitiei si de autorizare a perchezitiei, adresate CSM si ICCJ, in dispozitiv este prevazuta o agravanta care nu figureaza in actul de incepere a urmaririi penale, dar este o eroare materiala evidenta, fara intentia de inducere in eroare a CSM si ICCJ

Comentariu:

Hotararea Sectiei pentru judecatori a CSM care a incuviintat perchezitia s-a intemeiat in mod expres pe periculozitatea faptei cu circumstanta agravanta indicata de procuror si pe limita de pedeapsa de 15 ani.

CSM s-a lasat deci indus in eroare pe un element decisiv. Si procurorul e vinovat ca i-a indus in eroare, si cei de la CSM ca nu au studiat dosarul, ci au preluat fara nicio verificare exclusiv afirmatiile din cererea procurorului.

La randul ei, judecatoarea de la Sectia penala a ICCJ, cand a autorizat perchezitia, nu a vazut ca DNA incepuse urmarirea penala pentru o fapta si cu o calificare juridica si ceruse incuviintarea si autorizarea perchezitiei pentru alta fapta si calificare juridica. Mai grav, judecatoarea de la ICCJ nu putea sa autorizeze perchezitia decat in limitele incuviintarii prealabile a CSM; or, judecatoarea de la ICCJ a incuviintat pentru fapta pentru care DNA incepuse urmarirea penala, in timp ce avizul prealabil al CSM era pentru alta fapta si incadrare juridica.

Atentie: in aceeasi zi procurorul a depus cererea la CSM, CSM a studiat-o, a solutionat-o, a redactat-o si a dat-o procurorului, apoi procurorul a facut cererea la ICCJ si in aceeasi zi judecatoarea de la ICCJ a studiat-o, a solutionat-o, a redactat incheierea si a dat autorizatia procurorului, care a mai avut timp in aceeasi zi sa faca si perchezitia. Cand au avut timp membrii Sectiei pentru judecatori a CSM si judecatoarea de la ICCJ sa studieze cu adevarat dosarul, cu interceptari telefonice de luni de zile? De fapt, nu au facut decat sa preia cererea procurorului, fara nicio minima verificare, abdicand de la orice garantie impotriva arbitrariului.

3. Rezolutie 95/II-1/2012 din 05.03.2012 procuror sef sectie Papici

Observatie prealabila:

Am facut plangere impotriva participarii procurorului Cerbu la judecarea cererii de autorizare a perchezitiei in camera de consiliu la Sectia penala a ICCJ. Regulamentul de ordine interioara al DNA, aprobat prin Ordinul ministrului Justitiei nr. 2184/C/2006, prevede expres ca participarea la sedintele de judecata se face de procurorii sectiei judiciare (Cerbu e la sectia de combatere a coruptiei).

Art. 57. - Sectia judiciara penala este condusa de un procuror sef, ajutat de un procuror sef adjunct, are in structura Serviciul specialisti si indeplineste urmatoarele atributii: a) asigura participarea procurorilor la judecarea cauzelor penale in care instantele de judecata au fost investite prin rechizitorii emise de catre procurorii Directiei Nationale Anticoruptie, precum si la judecarea cererilor ori propunerilor adresate instantelor de judecata de catre aceasta directie

Solutia lui Papici din rezolutie:

Este o interpretare voit gresita/tendentioasa a procedurilor in materia propunerii arestarii preventive, indusa de invinuita prin aparatorul sau ales, in sensul ca procurorul anchetator care a dispus masura retinerii nu poate participa la judecarea masurii de arestare preventiva, ci acest rol ar incumba numai procurorilor din cadrul sectiei judiciare penale.

Comentariu:

Plangerea mea viza participarea lui Cerbu la judecarea cererii de autorizare a perchezitiei. Ce legatura are asta cu retinerea si arestarea ?!? Nu cumva Papici s-a dat de gol, in sensul ca fusesera pregatite de DNA si incuviintate de CSM si retinerea si arestarea?!? Si nu si-a dat seama ca eu am contestat perchezitia, el mi-a raspuns cu retinerea si arestarea, ca Cerbu a avut dreptul sa le faca!!!

4. Rezolutie 95/II-1/2012 din 05.03.2012 procuror sef sectie Papici

Observatie prealabila:

Am facut plangere impotriva interceptarilor si inregistrarilor telefonice in faza actelor premergatoare. Am invocat Decizia Curtii Constitutionale nr. 962/2009, prin care s-a solutionat exceptia de neconstitutionalitate purtand tocmai asupra dispozitiilor art. 91¹ C.proc.pen: "Dispozitiile legale criticate nu permit [...] administrarea mijloacelor de proba in afara procesului penal, adica in faza actelor premergatoare. [...] interceptarea si inregistrarea convorbirilor pot fi dispuse, asa cum se prevede in alin. 1 al art. 91¹ din Codul de procedura penala, la cererea procurorului care efectueaza ori supravegheaza urmarirea penala. Iata deci ca administrarea unor astfel de mijloace de proba este plasata in cadrul primei faze a procesului penal, urmarirea penala putand fi inceputa, potrivit art. 221 si 228 din Codul de procedura penala, atat in personam, cat si in rem." Potrivit art. 147 alin. (4) din Constitutie, deciziile Curtii Constitutionale sunt general obligatorii. De asemenea, conform jurisprudentei sale constante (e.g.: Decizia Plenului nr. 1/1995, Decizia nr. 51/2012), caracterul obligatoriu vizeaza nu numai dispozitivul, ci si considerentele deciziilor Curtii Constitutionale ("autoritatile si institutiile publice urmeaza sa respecte atat considerentele, cat si dispozitivul").

Solutia lui Papici:

Nu se aplica decizia Curtii Constitutionale, intrucat considerentele acesteia sunt in contradictie cu dispozitivul deciziei, prin care s-a respins exceptia de neconstitutionalitate.

Comentariu:

Prin urmare, procurorul Papici e si deasupra Curtii Constitutionale, el decide daca aplica sau nu o decizie, daca e buna sau nu o decizie a Curtii Constitutionale. Din 2012, in urma modificarii Legii statutului judecatorilor si procurorilor, nerespectarea deciziilor Curtii Constitutionale e prevazuta expres ca abatere disciplinara. Pe fond, nu a inteles nimic din decizia Curtii Constitutionale. Autorul exceptiei critica textul din Codul de procedura penala, pentru ca ar permite interceptarile in faza actelor premergatoare. Curtea Constitutionala a respins exceptia, dar cu motivarea ca textul e constitutional tocmai pentru ca el nu permite interceptarile in faza actelor premergatoare, ci numai dupa inceperea urmaririi penale.

5. Din iunie 2011 lui Cerbu i-a expirat mandatul de procuror sef adjunct sectie. Are avizul favorabil al Sectiei pentru procurori CSM pentru reinvestire, dar nu s-a emis decretul Presedintelui.

Pe site-ul oficial al CSM, el apare insa ca sef titular in functie (nu cu functie vacanta si cu el doar ca delegat, ca la Morar). E insa singurul sef titular la DNA pentru care nu se indica actul de numire si data inceperii mandatului. Tot pe site-ul oficial al DNA insa, la functii vacante, functia lui apare ca fiind vacanta. Cum e posibil ca, pt CSM, aceasta functie sa fie si ocupata cu titular, si vacanta?

6. La Curtea de Apel Pitesti - Sectia de contencios administrativ, in data de 07.03.2012, o judecatoare foarte curajoasa a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii domnului Corneliu Birsan impotriva hotararii CSM de incuviintare a perchezitiei (CSM sustinea ca e act de procedura penala si nu e cenzurabil in contencios). Ne vom judeca deci pe fond si aici nu vad ce alta solutie se poate da, dupa decizia CEDO.“