DNA a depus la Inalta Curte o cerere de stramutare pentru judecatoarele Liliana Badescu, Veronica Cirstoiu si Dumitrita Piciarca, de la Sectia I-a penala Curtii de Apel Bucuresti invinuite pentru abuz in serviciu si favorizarea infractorului – inainte de punerea in miscare a actiunii penale si emiterea rechizitoriului – cerere de peste 100 de pagini, care a primit termen de judecata pentru 4 iulie 2012. Cererea de stramutare a fost respinsa miercuri noaptea de completul Inaltei Curti, format din judecatorii supremi Stefan Pistol, Mirela Sorina Popescu si Mariana Ghena, ca neintemeiata. Cererea de stramutare depusa la DNA este un veritabil rechizitoriu la adresa celor trei judecatoare, in conditiile in care acestea nici macar nu au dat declaratii si nu au formulat probe in aparare si nici nu li s-a prezentat materialul de urmarire penala. Si mai curios, niciuna dintre judecatoare nu a fost citata pentru cererea de stramutare, de care s-a aflat din dezvaluirile din Lumeajustitiei.ro. In schimb, procuroarea de caz, Florentina Mirica (foto) de la DNA, le-a citat la „misto”, emitand o citatie in data de 2 iulie 2012, atentie pentru prezentarea la sediul DNA in data de 10 aprilie 2012 - (vezi facsimil), in calitate de invinuite privind infractiunea de abuz in serviciu. Diferit de aceasta citiatie nastrusnica, procuroarea Mirica a mai emis o alta tot in data de 2 iulie 2012, pentru prezentarea la sediul DNA la orele 10.00 ale zilei de 5 iulie 2012.

Judecatoarele CAB vor fi trimise in judecata, dar nici macar nu li s-au cerut probe in aparare! Apararea judecatoarei Veronica Cirstoiu...

Elocvent pentru modul in care evolueaza ancheta procuroarei DNA Florentina Mirica in acest caz stau concluziile scrise depuse de judecatoarea Veronica Cirstoiu, in care aceasta acerut respingerea cererii DNA ca neintemeiata, care arata:

„Subsemnata judecator Cirstoiu Veronica, parte in dosarul cu nr. 4800/1/2012 – termen: 4 iulie 2012, prin aparator ales, solicit respingerea cererii de desemnare a unei alte instante egale in grad ca inadmisibila pentru urmatoarele considerente:

In fapt, am fost citata la DNA – structura centrala pentru ziua de 5 iulie 2012, fara a mi se comunica vreun motiv. In aceeasi zi am mai primit o citatie pentru ziua de 10 aprilie 2012, ora 11, desi citatia a fost emisa in data de 2 iulie 2012, tot fara a se preciza niciun motiv.

Precizez ca nu am formulat inca declaratie sau probe in aparare si nici nu mi s-a prezentat materialul de urmarire penala.

Ulterior am constatat ca, pe baza unor simple presupuneri si absolut abuziv, fara a incepe sau a mentiona macar procedura de prezentare a materialului de urmarire penala, a fost sesizata Inalta Curte de Casatie si Justitie cu o cerere formulata in baza art. 61, indice 1, Cod procedura penala, la data de 29 iunie 2012 (asa cum reiese din programul ECRIS al ICCJ).

Consider ca in acest fel Parchetul a avut in vedere exclusiv trimiterea in judecata in vederea condamnarii mele si nu administrarea probatoriului in vederea aflarii adevarului, asa cum prevad dispozitiile art. 1 si 3 din C.p.p.

De asemenea, prin comportarea partinitoare si directionata defectuos a procurorilor, au fost incalcate in opinia noastra si dispozitiile art 202 din C.p.p. Conform caruia „Organul de urmarire penala este obligat sa stranga probele necesare pentru aflarea adevarului si pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele, in vederea justei solutionari a acesteia. Organul de urmarire penala aduna probele atat in favoarea, cat si in defavoarea invinuitului sau inculpatului. Indatoririle prevazute in alineatul precedent se indeplinesc chiar daca invinuitul sau inculpatul recunoaste fapta”.

Potrivit principiilor fundamentale enuntate mai sus, dar si reglementarilor internationale, scopul procesului penal nu este inculparea neconditionata a unor persoane, ci investigarea cauzelor sub toate aspectele in scopul aflarii adevarului.

Ceea ce Parchetul ignora ca si principiu fundamental este imprejurarea ca in sistemul de drept romanesc (de fapt latin) procurorul, chiar ca si agent al statului, nu este acuzator neconditionat, ci aparator al legalitatii si al ordinii de drept.

In acest sens, procurorul, mai mult sau mai putin discutabil magistrat in intelesul Constitutiei, este cel care in faza nepublica a procesului penal este dator sa asigure respectarea principiilor fundamentale si a drepturilor procesuale ale partilor.

In speta de fata, nu inteleg in ce anume consta respectarea acestor garantii procesuale, cata vreme Parchetul a luat deja hotararea trimiterii in judecata inca inainte de audierea mea (deoarece eu nu am uzat de dreptul la tacere in conditiile art. 70, alin. 2, ci am solicitat doar sa formulez aceasta declaratie la un moment mai tarziu al urmaririi penale). Mai mult decat atat, nu am propus niciun fel de probe in apararea mea nefiind convocata in acest sens vreodata, in respectarea prezumtiei de nevinovatie inscrisa in art. 66 din C.p.p. Si in dispozitiile CEDO. In ceea ce priveste procedura prezentarii materialului de urmarire penala, pana in acest moment nu s-a pus problema inceperii ei.

Or, de esenta dreptului la aparare este luarea la cunostinta a materialului probator in vederea formularii de probe ori cereri in aparare, procedura care se desfasoara in cursul prezentarii materialului de urmarire penala. Procedura prevazuta de art. 257 si urmatoarele din C.p.p. Nu este la latitudinea procurorului, este o obligatie a acestuia insotita de un drept corelativ al invinuitilor sau, dupa caz, inculpatilor. Asa fiind, numai titularul acestui drept are posibilitatea de a renunta expres ori implicit la acesta. In cazul de fata insa, renuntarea implicita la acest drept ar trebui sa rezulte indubitabil din actele dosarului, din care sa reiasa ca am fost citati si nu ne-am prezentat, ca refuzam semnarea procesului verbal, ca nu respectam eventualul program stabilit pentru lecturarea inscrisurilor etc. In mod cert, la dosarul cauzei nu exista nicio dovada in acest sens.

Garantia conferita de textul mentionat a fost incalcata de procuror fara justificare, deoarece este evident ca prin solicitarea adresata instantei decizia de trimitere in judecata in orice conditii este definitiva.

In raport de dispozitiile art. 61, indice 1 din C.p.p., concluzia nici nu ar putea fi alta, de vreme ce, potrivit textului mentionat, cererea se formuleaza de procuror „in vederea emiterii rechizitoriului”.

Dincolo de aspectele de procedura ignorate de Parchet, este inadmisibil ca un complet de judecatori ce a pronuntat o solutie motivata sa raspunda penal pentru aceasta solutie, in conditiile in care nu sunt incidente elemente constitutive ale niciunei alte infractiuni.

In speta de fata, se pun, in opinia subsemnatei, si alte probleme de competenta materiala, de exemplu, aspecte care insa nu fac obiectul unei cereri potrivit art. 61, indice 1 din C.p.p., ci trebuie discutate la Parchet cata vreme dosarul se afla in curs de urmarire penala.

Toate aceste aspecte insa ar trebui sa faca obiectul procedurii prevazute de art. 257 din C.p.p. si nu al unei cereri de stramutare.

In raport de cele expuse, solicit sa respingeti ca inadmisibila cererea formulata de DNA, permitandu-ne respactarea drepturilor procesuale pe care legea ni le confera.”

* Cititi aici citatia emisa de procuroarea DNA Mirica in data de 2 iulie 2011 pentru data de 10 aprilie 2012!!!