Judecatoarea Liliana Badescu, de la Curtea de Apel Bucuresti, a dat o motivare sumara si globala in dosarul in care a dispus arestarea preventiva a procurorului Max Balasescu si a altor doua persoane, lasand legalitatea probelor pentru judecarea fondului. Desi procurorii DNA au servit presei o informatie potrivit careia exista o inregistrare ambientala clara in WC-ul Parchetului intre Balasescu si denuntator, in care se negociaza mita, instanta nu a redat nici macar pasaje din presupusa discutie, care ar fi avut loc in toaleta, limitandu-se sa anunte ca exista o inregistrare. Initial, procurorii DNA i-au cercetat pe Marian Simireanu si Ene Cristian pentru trafic de influenta, in urma denuntului facut de un anume Dobrescu, insa, in urma interceptarii convorbirilor acestora, s-au sesizat din oficiu pentru complicitate la luare de mita si luare de mita pentru procurorul Balasescu.

Procurorii au scurs informatia ca Max Balasescu l-a citat pe denuntator printr-un sms transmis lui Ene Cristian si ca procurorul a negociat spaga direct cu denuntatorul in toaleta parchetului, CAB nu retine aceste elemente!

Miercuri seara, imediat dupa finalizarea dezbaterilor de la CAB, inainte de pronuntarea solutiei, procurorii au lasat sa se scurga catre presa informatia ca Max Balasescu a fost surprins intr-o discutie ambientala clara, cu denuntatorul, discutie care a avut loc in toaleta Parchetului de la Ilfov, si in care s-au negociat sumele pe care procurorul ar fi urmat sa le primeasca. Mai mult, procurorii au sustinut ca Max Balasescu l-a chemat pe denuntator la audieri printr-un sms pe care i l-a transmis lui Ene. Instanta a retinut insa altceva, in conformitate cu sustinerile procurorului de sedinta. Astfel, instanta a aratat ca “Denuntatorul D.S. s-a prezentat la sediul Parchetului de pe langa Tribunalul Ilfov si i-a spus jandarmului care era de serviciu la punctul de acces ca este asteptat de catre procurorul Balasescu Maximilian Ion. Cu toate ca nu fusese citat in vreun fel si nici macar nu luase anterior legatura in vreun mod cu procurorul Balasescu Maximilian Ion, acesta l-a primit in biroul sau pe denuntatorul D.S. si l-a audiat, aceste imprejurari derulandu-se intocmai asa cum afirmase si invinuitul Ene Cristian Marian”. Rezulta ca nici procurorii nu au sustinut, asa cum au aruncat in presa, ca Balasescu l-a citat pe denuntator printr-un sms dat lui Ene, si nici “faptele” nu s-au petrecut asa cum ii spusese Ene denuntatorului, adica ridicarea imediata a sechestrului si disjungerea cauzei.

Mentiunea procurorilor cu privire la implicarea procurorului Balasescu, preluata si de instanta, a fost: “In cauza de fata, din probele administrate, pana in acest moment rezulta ca exista date suficiente din care se apreciaza ca Balasescu Maximilian Ion, in calitate de procuror al Parchetului de pe langa Tribunalul Ilfov, avand repartizat spre instrumentare dosarul nr. 2/P/2011 in care este cercetat, alaturi de mai multe persoane, denuntatorul D.S. pentru complicitate la infractiunea de inselaciune cu consecinte deosebit de grave, a pretins, in cursul lunii ianuarie 2012, cu ajutorul inculpatilor Ene Cristian Marian si Simirianu Marian suma de 300.000 Euro urmand ca aceasta sa fie remisa in doua transe de 100.000 Euro si respectiv 200.000 Euro, mentionand ulterior denuntatorului in mod direct ca partea de folos care urma sa ii revina reprezenta suma de 50.000 Euro (inregistrarea convorbirii purtate in mediu ambiental la data de 31.01.2012). Asa cum rezulta din inregistrarea respectivei convorbiri purtate in mediul ambiental, procurorul Balasescu Maximilian Ion i-a confirmat denuntatorului D.S. ca toate actiunile complicilor sai, Ene Cristian Marian si Simireanu Marian au fost exercitate cu stiinta sa si in numele sau, inclusiv pretinderea unui folos, cu titlu de mita”. Numai ca inregistrarea despre care fac mentiune si procurorii si judecatorul de la CAB nu a fost facuta publica, cu exceptia unei franturi din aceasta, in motivare. Din respectiva frantura de conversatie reiese cum procurorul Max Balasescu ii explica unui invinuit ce urmeaza sa se intample in dosarul sau, fara nicio mentiune despre bani sau vreun alt folos. Iata conversatia retinuta de instanta: „deci, eu pe cincisprezece fac rechizitoriu’. In momentu’ in care am facut rechizitoriu’, prin rechizitoriu se dispune disjungerea… Pe data de saisprezece, din punctu’ meu de vedere, pentru ca pot sa ti-l mai tin o zi, doua, pana cand se face disjungerea si cu toate actele, o sa faci tu si cu doamna E.… faceti plangere impotriva a… sechestrelor… sechestrului… eu va comunic ca a… sechestru’ este ridicat, dupa care a… mai stam o saptamana, doua, trei, vedem cum, si va dau solutia de… de scoatere…”. Procurorii au sustinut de asemenea ca, a doua zi de la aceasta discutie, Balasescu a facut demersuri la IGPR pentru restituirea de indata a bunurilor catre denuntator. Ori, rechizitoriul nu era facut, cererea de care vorbise procurorul Balasescu nu era aprobata. Prin urmare, nu exista niciun temei legal in baza caruia bunurile sa ii fie inapoiate denuntatorului! Una peste alta, motivarea arestarii, mai ales in ceea ce priveste pericolul social este aceeasi referire vesnica la sentimentul de insecuritate pe care l-ar avea populatia, daca inculpatii ar fi cercetati in stare de libertate, dar si referirea discriminatorie la functia pe care o avea Balasescu, functie care cantareste mai mult la o arestare, fata de calitatea pe care o are, de exemplu, un hot de masini.

* Cititi aici, integral, Incheierea de arestare a procurorului Max Balasescu