Magistratii Liliana Badescu, Veronica Carstoiu si Dumitrita Piciarca, de la Sectia I Penala a Curtii de Apel Bucuresti si-au motivat decizia prin care au admis contestatia in anulare formulata de Dinel Staicu, alias Dinel Nutu, anuland astfel condamnarea la 7 ani de inchisoare pe care acesta a primit-o in dosarul falimentarii Bancii Internationale a Religiilor. Cele trei judecatoare, pe numele carora seful DNA, Daniel Morar (foto), a spus raspicat intr-o emisiune de televiziune, ca a deschis un dosar de cercetare penala, au aratat, in decizia penala nr.381, din dosarul 9972/2/2011, cum procurorii DNA si cei ai Parchetului General au inregistrat mai multe dosare cu privire la Dinel Staicu, pe aceleasi fapte, aceeasi perioada de timp, dar mai ales, cum si-au declinat competentele de la unul la altul, cum au dat disjungeri peste disjungeri si cum au schimbat incadrarile juridice, pe aceeasi situatie de fapt, fara nicio explicatie logica sau juridica. Mai mult, judecatoarele au explicat si de ce cele doua instante care au pronuntat condamnari pe numele lui Staicu, Curtea de Apel Craiova si Curtea de Apel Bucuresti, au exclus din start sustinerile inculpatului, potrivit caruia era judecat a doua oara pentru acelasi lucru: magistratii de la CAB si CA Craiova au luat in considerare numai NUP-urile primite de Staicu, pe care nu le-au considerat ca avand autoritate de lucru judecat, dar nu au urmarit firul mai departe, pentru a observa ca NUP-urile au fost confirmate prin decizii definitive de instante si ca procurorii nu au invocat imprejurari noi care sa conduca la deschiderea altor cauze, ci cercetarile in mai multe dosare penale, la diferite unitati de parchet, pe aceleasi fapte, persoane, imprejurari si perioade de timp, au fost derulate in PARALEL.

Parchetul a desfasurat cercetari paralele pe aceleasi fapte si persoane. In fata instanta, in judecarea contestatiei in anulare, procurorii nu au negat ca cercetarile au fost paralele

In motivarea deciziei de admitere a contestatiei in anulare, CAB a constatat ca: “(...) actul procurorului de neincepere a urmaririi penale, mentinut de judecator dobandeste autoritate de lucru judecat, intrucat dispozitiile sale privind motivele de drept au caracterul unei adevarate 'judecati'. Asadar textul precitat vorbeste despre hotarari judecatoresti (lucru judecat), fara a face vreo distinctie intre hotarari, dupa procedura in care acestea au fost pronuntate, si nici dupa vreun alt criteriu. Mai mult, art. 278¹, alin. 11 din Cod procedura penala prevede ca atunci cand fata de o persoana a fost pronuntata o hotarare definitiva de respingere ca nefondata, a plangerii (indreptate impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata), acea persoana nu mai poate fi urmarita pentru aceeasi fapta, afara de situatia (ceea ce nu este cazul in speta) in care s-au descoperit fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute de organul de urmarire penala. Este in afara de orice discutie ca legiuitorul, in inalta sa intelepciune, atunci cand a dorit sa spuna expres un lucru pentru a transa o problema a facut-o, cum este in cazul de fata prin dispozitiile art. 278¹ alin. 11 Cod procedura penala. Deci, nici macar nu se pune problema interpretarii dispozitiilor legale sus mentionate, pentru ca legiuitorul a transat in mod expres problema, iar alte discutii ar fi pur formale. Astfel, in situatia in care nu se descopera fapte noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmarire penala, orice activitate este paralizata dupa pronuntarea unei hotarari definitive adoptate in conditiile art. 278¹ Cod procedura penala. Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene si Curtea Interamericana a drepturilor omului, in jurisprudenta lor, au pus in evidenta diferenta intre formula 'aceleasi fapte' si expresia 'aceeasi infractiune' si au decis sa adopte o interpretare a principiului discutat, intemeiata in mod strict 'numai pe identitatea de fapte materiale, fara a retine in calitate de criteriu pertinent calificarea juridica a acelor fapte' data de normele juridice ale statului in cauza. (…) Astfel, s-a conchis ca identitatea de fapta nu presupune insa, ca si incadrarea juridica data faptei prin hotararea penala definitiva, sa fie aceeasi, intrucat existenta autoritatii de lucru judecat produce efect chiar daca faptei definitiv judecate i s-a dat o alta incadrare juridica. Asadar, ceea ce intereseaza sub aspectul identitatii de obiect este fapta materiala, iar nu incadrarea juridica, iar dupa ce s-a pronuntat o hotarare definitiva, iar ulterior se face o noua judecata pentru aceeasi fapta, chiar sub o alta incadrare juridica si se pronunta o noua hotarare definitiva, se impune desfiintarea celei de a doua hotarari definitive data cu incalcarea autoritatii de lucru judecat. Ori, in cauza de fata este evident ca nu s-a procedat asa. Astfel, s-a ajuns ca in urma unor disjungeri si declinarii, fapte care in substanta lor sunt aceleasi, acestea sa fie cercetate in mai multe proceduri, neavand importanta ca in fiecare procedura s-a dat faptelor incadrari juridice diferite. In cauza a existat o dublare a procedurilor judiciare indreptate impotriva aceleiasi persoane, iar procedura soldata cu o condamnare definitiva a fost precedata de o alta procedura, respectiv a solutionarii plangerilor indreptate impotriva rezolutiilor parchetului de neincepere a urmaririi penale, aspect evidentiat in partea referitoare la istoricul si succesiunea procedurilor. De altfel, nici parchetul nu a negat la data cand au avut loc dezbaterile in fond asupra cauzei, cercetarea paralela a dosarelor, ci doar a sustinut ca acestea au avut ca obiect infractiuni diferite. De asemenea, nici Parchetul nu a sustinut ca s-ar fi descoperit fapte noi dupa finalizarea primei proceduri”.

CAB a constatat ca a existat violarea articolului 6 din CEDO, referitoare la un proces echitabil. Cele doua instante care l-au condamnat pe Staicu nu au vazut autoritatea de lucru judecat, pentru ca au luat in calcul numai NUP-urile procurorilor, nu si confirmarea lor prin decizii definitive ale instantelor

Cele trei judecatoarea care sunt acum cercetate de procurorii DNA pentru ca au indraznit sa dea o asemenea decizie au aratat ca: “Dincolo de existenta paralela a procedurilor penale, multiplele declinari si disjungeri din dosarele de urmarire penala aflate pe rolul parchetelor din Craiova si Bucuresti au condus la instrumentarea acestora in mod defectuos, astfel incat s-a ajuns, ca in urma faptului ca nu au avut numar unic de inregistrare sa aduca, prin ele insele, o violare si a dispozitiilor art. 6 din Conventie, referitoare la un proces echitabil (chiar si in baza procesuala a urmaririi penale), pe langa dispozitiile art. 4 din Protocolul nr. 7 al aceleiasi conventii. (…) Exceptia autoritatii de lucru judecat s-a invocat si in fata instantelor de apel si recurs, cele care au pronuntat hotararile de condamnare. Aceasta imprejurare ar putea suscita discutii in sensul ca respectivele instante, intr-adevar au considerat ca nu exista autoritate de lucru judecat. Numai ca argumentele infatisate de aceste instante in exprimarea refuzului recunoasterii autoritatii de lucru judecat, sunt in numar de doua si sunt expuse intr-o singura fraza: 'O rezolutie pronuntata de catre procuror in cadrul urmaririi penale nu poate avea autoritate de lucru judecat in fata unei instante de judecata, iar in respectivele dosare in care a fost judecat inculpatul anterior au fost conexate la prezenta cauza, aceste infractiuni constituit in realitate acte materiale din prezenta cauza' (decizia penala nr.802/A/2001 a Tribunalului Bucuresti – pag 70). La randul sau, Curtea de Apel Bucuresti se refera la acest motiv de recurs – privind autoritatea de lucru judecat - tot intr-o singura fraza aratand ca: '….acest motiv a fost invocat si in apel, cand instanta s-a pronuntat in sensul respingerii, motivare pe care Curtea o mentine, in sensul ca nu exista situatia prev. de art. 278¹ alin. 11 Cod procedura penala care face referire la alin. 8 lit. a in legatura cu respingerea plangerii impotriva rezolutiei procurorului'. De remarcat ca aceste instante, in scurta lor referire la aceasta chestiune, au omis sa sublinieze ca, de fapt, rezolutia pronuntata de catre procuror fusese consfintita printr-o hotarare judecatoreasca definitiva (nici macar nu s-a amintit acest aspect). De altfel, nici procurorul de sedinta nu a negat cercetarea paralela a dosarelor, ci doar a sustinut ca fiecare cauza a avut ca obiect infractiuni diferite, dar si acest aspect a fost tratat, pe larg, anterior. In concluzie, ce se impune a fi subliniat faptul ca, cele trei hotarari judecatoresti definitive, pronuntate de catre Curtea de Apel Craiova (nr.1057/27.09.2010, nr.292/11.03.2010 si nr.683/29.06.2009), conform procedurii reglementate de art.278¹ Cod procedura penala, prin care s-au confirmat ca legale si temeinice solutiile de neincepere a urmaririi penale ale Parchetului, au acoperit intreaga perioada infractionala, compusa din aceleasi acte si fapte materiale retinute in sarcina petentului condamnat contestator Nutu Dinel„.

* Cititi aici decizia de admitere a contestatiei in anulare data de CAB