OBSTRUCTIONAREA JUSTITIEI – Prof. univ.dr. Viorel Mihai Ciobanu demasca interesele in propagarea ideii ca procurorii infaptuiesc Justitia: "Un fost ministru al Justitiei promveaza constant ideea ca Justitia se refera si la procurori si ca adeversarii politici urmaresc luarea justitiei captiva... PICCJ nu face parte din puterea judecatoreasca, ci din autoritatea judecatoreasca". Avocatul Ciobanu are solutii pentru buna functionare a CSM si evidentiaza neregulile din Completele de 5 ale ICCJ
"Trebuie sa fie clar ca procurorii nu infaptuiesc justitia, caci ei sunt agenti ai puterii executive, cu un statut special". Afirmatia apartine profesorului univ.dr. Viorel Mihai Ciobanu (foto), fost judecator CCR, in prezent avocat, care de mai bine de zece ani semnaleaza tentativele unor politicieni, analisti politici si chiar jurnalisti de a obstructiona Justitia si de a continua sa induca, "din motive obscure", o imagine neclara asupra notiunii de "Justitie". Intr-un articol publicat in Revista Romana de Drept Privat nr. 3/2012, la scurt timp dupa referendumul de demitere a presedintelui Traian Basescu, profesorul Viorel Mihai Ciobanu afirma cu subiect si predicat ca Justitia se infaptuieste numai prin ICCJ si prin instantele judecatoresti, iar puterea judecatoreasca este formata exclusiv din instante judecatoresti, nu si din procurori. Exista insa unii politicieni care, sustine profesorul Ciobanu, au toti interesul de a propaga ideea ca Justitia se refera si la procurori. Ca de exemplu, un europarlamentar, fost ministru al Justitiei care a sustinut ca adeversarii politici urmaresc "luarea Justitiei captiva" prin dorinta de a schimba conducerile Parchetului General si DNA. Prin Justitie intelegand procurori si Ministerul Public.
Mai grav este ca "puterea judecatoareasca" este confundata cu "autoritatea judecatoreasca" chiar si de actuali membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, unul dintre ei fiind acelasi care in 2012 ocupa functia de presedinte al CSM si care explica la acea data ca prin puterea judecatoreasca se intelege ICCJ, CSM si Ministerul Public. Din acest motiv, este necesar, conform articolului din Revista Romana de Drept Privat nr. 3/2012 semnat de profesorul Viorel Mihai Ciobanu, sa se faca o delimitare exact in cadrul sistemului judiciar in ce ii priveste pe procurori, in asa fel incat sa nu se mai sustina in continuare de catre anumiti politicieni ca se doreste "acapararea justitiei, dar nu a instantelor judecatoresti, ci a Ministerului Public, cu toate structurile sale".
Nu doar procurorii sunt cei asupra carora profesorul Viorel Mihai Ciobanu si-a aplecat atentia in articolul publicat in revista Romana de Drept privat nr.3/2012. Un subiect extrem de actual si de maxim interes tratat de cunoscutul avocat este cel privind modificarile din ultimii ani de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, mai exact infiintarea completelor de 5 judecatori in materie penala. Avocatul Viorel Mihai Ciobanu este rezervat cand vorbeste despre aceste complete, explicand ca este anormal ca fixarea compunerii completelor sa fie aprobata de Colegiul de conducere al instantei supreme si nu aleatoriu, precum si faptul ca din componenta Completelor de 5 ale ICCJ fac parte doar judecatori din cadrul Sectiei penale.
Referindu-se la activitatea CSM, profesorul Viorel Mihai Ciobanu a facut o analiza asupra modului in care functioneaza in prezent Consiliul, evidentiind care sunt reglementarile asupra carora ar trebui sa se intervina, pentru o mai buna intelegere si delimitare a atributiilor fiecarui reprezentant al sistemului judiciar. Fostul judecator CCR considera ca ar trebui sa existe o alta formulare, care sa reflecte realitatea, in sensul in care sa se prevada ca CSM este garantul independentei Justitiei si a parchetelor. In opinia sa, aceasta delimitare ar evita ca Plenului Consiliului Superior al Magistraturii sa ii fie diminuate atributiile in favoarea fie a Executivului, fie a Sectiilor de judecatori sau procurori, "unde influenta Executivului se poate manifesta mai usor".
Avocatul Viorel Mihai Ciobanu considera pe de alta parte ca rolul reprezentantilor societatii civile in CSM trebuie sa fie unul mai important decat in prezent, in conditiile in care acestia nu participa la lucrarile din Sectii, ci doar la sedintele Plenului, iar controlul reprezentantilor societatii civile asupra activitatii CSM este unul "iluzoriu".
In ce ii priveste pe judecatorii si procurorii membri in CSM, avocatul Viorel Mihai Ciobanu se intreaba daca nu cumva este necesar ca si in cazul acestora sa se impuna anumite conditii pentru a putea fi numiti in aceste functii. Profesorul Ciobanu este de parere ca asemenea magistratilor care promoveaza la instante superioare sau la parchete, carora li se impune o conditie de vechime, si membrilor din CSM ar trebui sa li se solicite nu doar vechime, ci si o calitate inalta a pregatirii profesionale. Lipsa acestor cerinte a generat, considera profesorul Ciobanu, anumite derapaje in activitatea CSM din 2005 si pana in prezent, "dintre care unele mai flagrante tocmai in ultima vreme, cand era nevoie de echilibru si nepartinire si in orice caz de neimplicare politica".
Prezentam in continuare pasaje din articolul profesorului Viorel Mihai Ciobanu:
"Obstructionarea justitiei. In urma cu aproape 10 ani am dezvoltat, impreuna cu Mihai Constantinescu, acest concept si ne exprimam de atunci speranta ca se va putea ajunge, printr-un studiu elaborat de un colectiv larg, la conturarea unei viziuni unitare asupra acestui concept, care sa se constituie si intr-o analiza cu privire la starea justitiei. Problemele nu numai ca au ramas acelasi, sursele din care provine obstructionarea justitiei nu s-au diminuat, ci dimpotriva, s-au amplificat si au capatat forme noi, unele foarte subtile, chiar de natura internationala.
Consideram ca unul din principalele motive pentru care nu se raspunde eficient la inlaturarea cauzelor de obstructionarea este faptul ca nu se defineste corect notiunea de 'justitie' sau nu se doreste, din motive obscure, dar in orice caz de neinteles intr-un stat de drept, sa existe o imagine clara asupra acestei notiuni.
Am aratat de mai multe ori ca prin art. 126 alin. 1 din Constitutie se stabileste fara echivoc ca justitia se infaptuieste numai prin Inalta Curte de Casatie si Justitei si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege si deci este cu totul nejustificata si creatoare de confuzii folosirea notiunii in sens larg, care cuprinde si Ministerul Public si Consiliul Superior al Magistraturii. Acestea din urma fac parte, potrivit Constitutiei, din autoritatea judecatoreasca, care insa nu coincide cu puterea judecatoreasca ce este formata, repet din nou, exclusiv din instantele judecatoresti.
Confuzia este propagata sistematic dar, din pacate, nu numai de jurnalisti si analisti politici, ci si de politicieni cu experienta.
Am sa ma refer la un singur exemplu. Un europarlamentar, fost ministru al Justitiei, care nu poate fi banuit de lipsa de cunostinte sau de experienta, promveaza constant ideea ca justitia se refera si la procurori si ca adeversarii politici urmaresc "luarea Justitiei captiva" prin dorinta de a schimba conducerile Parchetului General si DNA.
Mai grav, presedintele CSM si alti membrii ai Consiliului accepta aceeasi confuzie sau o stimuleaza. Intr-o scrisoare recenta adresata ministrului Justitie, propunand un pact pentru justitie intre cele trei puteri ale statului, presedintele CSM expliciteaza intr-o paranteza ca prin puterea judecatoreasca s-ar intelege Inalta Curte de Casatie si Justitie, Consiliul Superior al Magistraturii si Ministerul Public. Grava confuzie intre "puterea judecatoreasca" si "autoritatea judecatoreasca". Aceasta in conditiile in care chiar art. 1 alin (2) din Regulamentul de organizare si functionare a CSM prevede clar "Consiliul face parte din autoritatea judecatoreasca". (...)
Principala problema este in legatura cu Ministerul Public. Trebuie sa fie clar ca procurorii nu infaptuiesc justitia, caci ei sunt agenti ai puterii executive, cu un statut special. Au spus-o multi autori, a spus-o chiar Curtea Europeana a Drepturilor Omului, care a decis ca procurorii romani, actionand in calitate de magistrati in cadrul Ministerului Public, nu indeplinesc cerinta de independenta fata de executiv. Nici nu poate fi altfel deoarece art. 132 alin (1) din Constitutie prevede in mod expres ca procurorii isi desfasoara activitatea 'sub autoritatea ministrului Justitiei', care evident este un reprezentant al executivului. La modificarea Legii. 304/2004 in anul 2005, s-a incercat diminuare acestui aspect prin mentionarea expresa a conducatorului Ministerului Public (Procurorul General), dar in realitate aceasta modificare a intarit autoritatea ministrului justitiei deoarece s-a suprimat atributia Consiliului Superior al Magistraturii de a propune presedintelui Romaniei numirea procurorilor cu functii de conducere la nivel national si a fost atribuita reprezentantului executivului.
In dovada 'in fapt' ca procurorii actioneaza ca agenti ai puterii executive s-a manifestat foarte recent: presedintele ales al tarii a cerut sa se faca anumite anchete si ele au inceput neintarziat. Sub acest aspect nu vad nicio problema. Autorii de drept constitutional si cei de procedura penala ar trebui sa lamureasca niste aspecte, pentru a atentua nedumeririle cetatenilor: un presedinte suspendat poate in acest interval sa-si exercite atributii, dar procurorii nu sunt tinuti de solicitarile presedintelui interimar?; 'urmarirea penala' se poate declansa pentru instigarea prezentarii la vot, dar nu si pentru instigarea la boicotul votului?
In acelasi context, cred ca se impune ca specialistii in drept constitutional sa lamureasca si daca procurorii, agenti ai puterii executive, pot fi invitati in fata Parlamentului (nu citati). Se opune oare principiul separarii puterilor in stat? Nu trebuie uitat ca art. 1 alin (4) din Constitutie vorbeste nu numai de principiul separatiei, ci si de cel al echilibrului puterilor – legislativa, executiva si judecatoreasca – in cadrul democratiei constitutionale, ceea ce presupune, altfel spus, un control reciproc al puterilor. Se invoca pentru refuzul participarii doua decizii ale Plenului CSM, uitandu-se ca, potrivit art. 61 alin. (1) din Constitutie, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii. Adica, in cadrul colaborarii dintre puteri, Parlamentul este organul care adopta legile dupa care isi desfasoara activitatea si instantele, si Ministerul Public, si Consiliul Superior al Magistraturii si daca aceste legi respecta separatia puterilor, statul de drept si regulile democratice, dispozitiile sale sunt obligatorii pentru toti. Nimeni nu mai invoca de zeci de ani aplicarea stricta a principiului separatiei puterilor in stat, daca s-ar pune problema aplicarii lui. Dar, dupa cum am aratat, Ministerul Public nu face parte din puterea judecatoreasca, ci din autoritatea judecatoreasca.
Am mentionat de mai multe ori, ca aceasta calificare a procurorilor nu are absolut nimic degradant si nu trebuie sa supere pe nimeni, dar pozitionarea exacta in cadrul sistemului judiciar ar fi de natura sa contribuie la limpezirea lucrurilor.
Posibil insa sa se doreasca tocmai ca limpezirea lucrurilor sa nu se produca pentru a putea sustine in continuare, in plan politic, ca o forta sau alta, dupa caz, urmareste ”acapararea justitiei”, dar nu a instantelor judecatoresti, ci a Ministerului Public, cu toate structurile sale".
Viorel Mihai Ciobanu despre Completele de 5 judecatori ale ICCJ: "Este cu totul nepotrivit si impotriva spiritului legislatiei ca fixarea compunerii lor sa fie aprobata de Colegiul de conducere"
"Revenind strict la aspectele obstructionarii justitiei, trebuie sa observam ca unele din masurile legislative din ultima vreme nu sunt de natura sa sporeasca independenta si impartialitatea justitiei, ci dimpotriva:
- prin Legea nr. 202/2010 a fost desfiintat completul de 9 judecatori de la Inalta Curte de Casatie si Justitie si au fost infiintate patru complete de 5 judecatori, dintre care doua in materie penala, formate numai de judecatori din cadrul Sectiei penale; consultat asupra proiectului de catre Ministerul Justitiei, am exprimat in scris serioase rezerve deoarece in multe procese penale se pun si probleme de drept civil, indeosebi fostul drept comercial, sau de contencios administrativ si atunci prezenta unor judecatori de la sectii diferite nu poate fi decat benefica; pe de alta parte, aceste complete solutioneaza cai de atac de reformare, de competenta obisnuita a unei instante superioare or, daca toti judecatorii sunt de la aceeasi sectie, sentimentul ca este o cale de retractare si nu una de control este mult mai puternic;
- in legatura cu aceleasi complete de 5 judecatori, este cu totul nepotrivit si impotriva spiritului legislatiei ca fixarea compunerii lor sa fie aprobata de Colegiul de conducere si nu stabilita aleatoriu pentru fiecare termen de judecata, mai ales ca intotdeauna este condus de presedintele sau vicepresedintele instantei supreme ori de un presedinte de sectie. (...)
- In legatura cu posibila obstructionare a justitiei de catre puterile de fapt, trebuie semnalat ca un aspect mai nou, care se manifesta uneori, si anume o „presiune” asupra instantelor judecatoresti, chiar publica, din partea ambasadelor unor state, ceea ce este de neconceput pentru un stat de drept.
Sunt doar cateva aspecte care justifica o analiza profunda si obiectiva a starii justitiei si a sistemului judiciar, o analiza fara precedent in tara noastra. Si fiindca Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman, el ar trebui sa-si asume aceasta responsabilitate antrenand desigur reprezentantii tuturor celor interesati. O asemenea analiza s-ar putea finaliza si cu incheierea unui Pact asupra justitiei, astfel cum a propus CSM, dar dupa ce Consiliul isi va intelege exact rolul constitutional si legal pe care il are". (...)
Atributiile Consiliului Superior al Magistraturii
"Acest organism a existat in Romania incepand cu anul 1909 pana la instaurarea dictaturii comuniste, iar apoi a fost reglementat din nou prin Constitutia din anul 1991 si prin Legea de organizare judecatoreasca din nr. 92/1992, ca un organism menit sa se interpuna intre puterea judecatoreasca, pe de o parte, si puterea legislativa si indeosebi cea executiva, pe de alta parte. De-abia prin Constitutia revizuita din anul 2003 s-a intarit rolul si pozitia CSM, ca garant al independentei justitiei, iar Legea nr. 317/2004 a concretizat atributiile acestui organism, fiind preluate numeroase atributii care inainte apartineau ministrului/Ministerului Justitiei. Asa cum am mai aratat, legea initiala nu a rezistat prea mult, iar in anul 2005 ministrul Justitiei, de-abia numit, a initiat o serie de modificari care au avut drept principala consecinta diminuarea atributiilor Plenului CSM fie in favoarea puterii executive (ministrului justitiei), fie in favoarea sectiilor consiliului, unde influenta executivului se poate manifesta mai usor. Au fost modificate si alte aspecte, cu acelasi scop, dar fiindca ne-am ocupat de ele nu mai este cazul sa revenim. Totusi, o aplicare a acestor dispozitii timp de aproape zece ani reflecta faptul ca unele reglementari trebuie reevaluate:
- Constitutia prevazand ca rolul CSM este de a fi garantul independentei justitiei care, asa cum dispune art. 126 alin. (1), se realizeaza numai prin instantele judecatoresti, stabileste totusi atributii si in legatura cu procurorii. Ar trebui organizate doua organisme distincte, ca in Franta sau cel putin folosita o alta formulare care sa reflecte realitatea, de exemplu sa se prevada ca CSM este garantul independentei justitiei si a parchetelor. S-ar evita in acest fel confuziile la care ne-am referit mai sus;
- in urma revizuirii Constitutiei in anul 2003, s-a prevazut ca din CSM sa faca parte si personalitati ale vietii civile, din afara magistraturii, in numar de doua, care insa nu participa si la lucrarile din sectii, unde se desfasoara activitati foarte importante. In acest fel, dialogul cu societatea civila si chiar controlul acesteia asupra activitatii CSM sunt iluzorii. Solutia trebuie regandita desigur, sporit numarul reprezentantilor si indepartata limitarea participarii lor numai la lucrarile Plenului;
- Legea nr. 317/2004 prevedea initial cerinta pentru candidatii judecatori si procurori sa aiba ”o vechime de cel putin 6 ani in functia de magistrat”. In anul 2005 s-a abrogat aceasta cerinta si deci nu mai este nevoie decat sa fii definitiv, in timp ce pentru reprezentantii societatii civile se cere o vechime de cel putin 7 ani in activitatea juridica (initial textul se referea la 18 ani), iar pentru secretarul general al CSM si pentru inspectorii judiciari se prevede o vechime de cel putin 8 ani in magistratura [art. 19 alin. (2) lit. a), art. 61 alin. (2) si art. 70 alin. (1) din Legea nr. 317/2004]. Mai mult, aceeasi lege [art. 19 alin. (2) lit. a) si b)] pretinde ca reprezentantii societatii civile sa fie specialisti in domeniul dreptului si sa se bucure de inalta reputatie profesionala si morala. Este firesc oare ca pentru judecatorii si procurorii membri in CSM sa nu existe nicio cerinta, nici de vechime si nici de calitate a pregatirii? Ni se pare ca nu si poate ca lipsa unor asemenea cerinte a determinat si anumite derapaje dupa anul 2005 in activitatea CSM, dintre care unele mai flagrante tocmai in ultima vreme, cand era nevoie de echilibru si nepartinire si in orice caz de neimplicare politica.
Sa luam cateva exemple:
- in conditiile in care, potrivit art. 124 alin. (1) teza intai din Constitutia din anul 1991, ”judecatorii numiti de Presedintele Romaniei sunt inamovibili, potrivit legii”, nu putea CSM sa decida, nici chiar in conditiile Legii nr. 92/1992, ca pentru procurorii definitivi care trec judecatori este suficienta hotararea Plenului CSM. Problema se pune desigur la fel si in prezent deoarece art. 125 alin. (1) din Constitutia revizuita in anul 2003 prevede aceeasi solutie. Nici Legea nr. 303/2004 si nici Legea nr. 317/2004 nu permit o alta interpretare, ce contravine Constitutiei. De altfel, CSM, prin art. 23 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin Hotararea Plenului nr. 193/2006, dispune ca, in cazul in care s-a admis cererea de numire a judecatorului in functia de procuror sau a procurorului in functia de judecator, Plenul CSM propune Presedintelui Romaniei eliberarea din functia de judecator si numirea ca procuror sau, dupa caz, eliberarea din functia de procuror si numirea ca judecator. Nu pot exista doua categorii de judecatori definitivi si inamovibili, una cu decret de numire de catre Presedinte si una cu hotarare de numire din partea CSM;
- in legatura cu avizarea propunerii ministrului justitiei de numire a procurorilor in functii de conducere la nivel national, potrivit art. 54 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, Regulamentul aprobat prin Hotararea nr. 193/2006, deci dupa modificarea din anul 2005, nu continea nicio dispozitie deoarece art. 33 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 [in prezent art. 32 alin. (2)] stabilea ca in cazul in care legea nu prevede un termen pentru emiterea avizelor de catre CSM, acestea se emit in 30 de zile de la sesizare, dar depasirea termenului nu afecteaza valabilitatea actului. Totusi, posibil din dorinta de a urgenta emiterea avizului, prin Hotararea nr. 355/26 mai 2011, s-a introdus in Regulament art. 211 care prevedea la alin. (3) ca in termen de 15 zile de la depunerea propunerii ministrului se intocmeste un referat. Brusc, la 10 iulie 2012, prin Hotararea nr. 610/2012, art. 211 alin. (3), se modifica si se dubleaza termenul, dar se introduce si un alin. (5) in care se precizeaza ca ”propunerea ministrului justitiei nu poate fi inaintata inainte de emiterea avizului Consiliului Superior al Magistraturii”. Intamplator sau nu, aceasta ultima modificare se produce in momentul in care in Romania exista o criza politica, de care desigur CSM trebuia sa se distanteze. A facut-o oare sau, dimpotriva, s-a implicat politic si prin alte manifestari de o anumita parte a esichierului politic. Ele au fost retinute si de juristi si de opinia publica, dar asupra lor imi este si jena sa ma opresc, considerandu-le nedemne de un organism atat de important. Dincolo de acest aspect, care a trezit oricum nedumeriri, ramane problema daca printr-o hotarare CSM se poate adauga la lege, in conditiile in care art. 32 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 317/2004 stabileste ca daca legea prevede consultarea sau avizul CSM, punctul de vedere emis de acesta nu este obligatoriu [10];
- tot in plina criza politica, un procuror, membru al CSM, a fost suspendat pentru ca ar fi fost pusa in miscare actiunea penala impotriva sa, lansandu-se si ideea unui ”complot” cu un anumit grup politic pentru desemnarea procurorilor cu functii de conducere la nivel national, fiind pomenit si numele premierului. Nu discut pe fond problema, dar este de lamurit cat poate dura o suspendare, mai ales in cazul unui membru CSM care are un mandat limitat, daca urmarirea penala se tergiverseaza? Nu exista posibilitatea exercitarii unui abuz cand actiunea penala este pusa in miscare si prin ordonanta, nu numai prin rechizitoriu? Nu ar fi mai potrivit, ca in cazul membrilor CSM sa nu se aplice tale quale dispozitiile art. 62 din Legea nr. 303/2004 si suspendarea sa nu se produca de drept, ci Consiliul sa aiba posibilitatea sa aprecieze gravitatea invinuirilor? Asta desigur daca CSM doreste sa asigure si independenta membrilor sai;
- CSM, prin Sectia pentru judecatori, s-a pus intr-o situatie delicata, incuviintand o perchezitie a unui judecator de la instanta suprema care se bucura de imunitate; iar apoi si Plenul s-a pus in aceeasi situatie, decizand ca Protocolul aditional nr. 6 al Acordului general privind privilegiile si imunitatile Consiliului Europei, ca si Conventia de la Viena cu privire la relatiile diplomatice, nu-si gasesc aplicare la speta respectiva, solutie contrazisa de Decizia CEDO din 29.11.2011, care a ridicat imunitatea judecatoarei, dar dupa ce a retinut ca perchezitia incuviintata de CSM a violat imunitatea si ca ridicarea imunitatii nu are efect retroactiv;
- nu este admisibil ca membrii CSM, indiferent de pozitia pe care au ocupat-o sau o ocupa, sa se pronunte in legatura cu aspecte ce tin de procese aflate pe rolul instantelor judecatoresti, fie ca este vorba de aplicarea prescriptiei sau de justificarea unei solutii ori de tehnicile de aparare folosite de avocati. Daca CSM are rolul de a garanta independenta justitiei, cred ca membrii sai trebuie sa fie - daca se poate spune asa – cei mai independenti si cei mai impartiali, la care echilibrul, moderatia si seninatatea sa se manifeste in si mai mare masura decat la judecatorii si procurorii pe care ii apara sau trebuie sa-i apere de orice imixtiune. Am constatat insa ca, in loc sa se manifeste ca un organism unic, membrii sai, individual sau pe grupuri, fac declaratii si propuneri, inclusiv catre Comisia Europeana, ceea ce nu poate decat sa slabeasca forta Consiliului;
- principalul repros pe care-l aduc public CSM se refera, insa la insuficienta implicare in legatura cu pregatirea intrarii in vigoare a Noului Cod de procedura civila. Dintr-un obiectiv prioritar al CSM a devenit o problema diversa, dandu-se intaietate unor probleme care, uneori, sunt periferice. Cel putin asta inteleg si din demisia unui reprezentant al societatii civile in CSM. In loc sa se planga de observatiile si criticile care i se aduc, chiar nemeritat uneori, va trebui sa-si concentreze eforturile pentru infaptuirea unei reforme in justitie. si in orice caz, toti judecatorii si procurorii, dupa ultimele experiente, cel putin pana la modificarea cerintelor pentru cei care doresc sa candideze in CSM, este de dorit sa fie mai atenti la adunarile generale in care analizeaza si voteaza candidatii si programele lor. Nu intotdeauna aparentele corespund si realitatii. Misiunea CSM este prea importanta pentru a trata cu superficialitate alegerea membrilor sai. (...)
* * *
Este imperios nevoie ca judecatorii, chiar si cei constitutionali, sa fie independenti si impartiali, iar procurorii sa se bucure de independenta stabilita in conditiile legii si de impartialitate. Dar, asa cum spunea un mare procedurist francez, independenta este inainte de toate o problema de caracter; istoria demonstreaza ca oricare ar fi textele, oamenii de caracter au pastrat intacta independenta lor, in ciuda amenintarilor si solicitarilor. In acelasi timp, pentru a nu fi dependent si supus, inclusiv greselii, este nevoie de cunoastere, de cunoasterea aprofundata a Constitutiei si a legilor".
Adauga comentariu
DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii
Comentarii
# just 3 August 2014 14:28 +32
# BERCEA MONDIAL;, e manevra lu frații miei..............,, 3 August 2014 21:19 +10
# corect 3 August 2014 21:25 +8
# esre 3 August 2014 21:28 +12
# antijeg 6 August 2014 17:10 +1
# avocat traditional 3 August 2014 14:31 +10
# Gogu 3 August 2014 15:18 +16
# fost elev 3 August 2014 17:50 +21
# dank 3 August 2014 18:34 -22
# pt. securistul băsist 3 August 2014 18:55 +19
# dank 3 August 2014 18:50 -23
# pt. securistul băsist 3 August 2014 18:56 +18
# dank 3 August 2014 19:22 -21
# pt. securistul prost 3 August 2014 19:57 +15
# dank 3 August 2014 19:38 -18
# pt. procurorul securist pupinbăsist 3 August 2014 19:55 +16
# AVI AVI 3 August 2014 21:01 +9
# dank 3 August 2014 21:08 -13
# jegule 3 August 2014 21:49 +10
# avi avi 3 August 2014 21:21 +11
# ady nastase 3 August 2014 22:13 -7
# Koko 3 August 2014 22:17 -12
# hai sictir 4 August 2014 09:24 -10
# Traian Bășină 4 August 2014 11:11 +7
# hai sictir 4 August 2014 12:11 -8
# Traian Bășină 5 August 2014 16:55 +3
# TITULESCU 3 August 2014 22:18 +10
# avi avi 3 August 2014 22:23 0
# ADEVARUL 4 August 2014 01:11 +4
# santinela 4 August 2014 09:04 +6
# Țiți Șelaru 4 August 2014 11:44 +3
# CSM 5 August 2014 13:22 +1
# ASOCIAŢIA VICTIMELOR MAGISTRAŢILOR DIN ROMÂNIA(A.V.M.R.) 4 August 2014 14:27 +2
# nu te mai baga in seama singura 5 August 2014 07:13 0
# NEAGU nu mai are sponsori 5 August 2014 07:42 0
# NEMA NORME 4 August 2014 16:11 +2
# Paul din Tars 5 August 2014 18:26 +4