In data de 1 iunie 2012, dupa o zbatere si o agitatie de doua luni de zile pe un proiect care a fost sustinut de Ambasada Olandei la Bucuresti, Plenul CSM a adoptat Ghidul pentru relatia dintre sistemul judiciar si mass-media. In proportie de 90 la suta, ghidul pare sa restabileasca niste coordonate deja existente in vechiul ghid realizat cu consilierul preaderare Dieter Schlaffen, sa imbunatateasca anumite aspecte, dar sa si lase in sincopa aceasta relatie, pe anumite articole unde exista sintagme cu care ziaristii prezenti la dezbateri nu au fost de acord. In fine, ”nasterea” acestui ghid a avut loc cu forcepsul, in conditiile in care reprezentantul DNA, Livia Saplacan, a incercat sa inchida orice posibilitate a mass-media de a mai afla ceva din activitatea institutiei unde a fost promovata dupa ce, culmea, a activat in presa, dar dorinta sa de a impune varianta de cenzura maxima a fost stopata la timp de protestele jurnalistilor pe domeniu. Ghidul actual, adoptat de plenul CSM in 1 iunie 2012, a avut la baza trei variante de lucru – varianta liberala a presei, varianta DNA si varianta cea de pe urma, care a si fost votata – a Comisiei de lucru condusa de judecatorul Mona Pivniceru, care are niste scapari ce pot da de furca, pe viitor, jurnalistilor, dar pot aduce – pe anumite paliere - si un minus de informatie utila opiniei publice.

Anonimizarea, dusa la extrem in numele protectiei datelor cu caracter personal

In multe dintre articolele din ghid se foloseste sintagma ”se poate” in loc de ”se vor” sau ”au obligatia”, ceea ce face ca pe viitor, purtatorii de cuvant sa poate ascunde informatii utile de interes public motivand ca ghidul le confera aceasta posibilitate, si ca ”a putea” nu are caracter de obligativitate. Spre exemplificare, la capitolul care priveste faza urmaririi penale, informatiile privind existenta unei plangeri sau denunt pe rolul organelor de urmarire penala precum si datele cuprinse in acestea chiar daca autorul sesizarii a facut public acest act, ”se poate confirma sau infirma de catre unitatea de parchet competenta imprejurarea respectiva”. Cu alte cuvinte, ramane la latitudinea purtatorului de cuvant sa confirme sau sa infirme, ghidul mentionand ca ”se poate” si nu ca este “obligatoriu”. Evident, procurorul de caz, conform actualului ghid, poate restrictiona orice itp de informatii pe caz, inclusiv existenta denuntului sau sesizarii daca ”apreciaza ca prin comunicarea acestora pericliteaza rezultatul anchetei”, iar ziaristii se pot astepta ca oricand, mai ales la nivelul DNA, procurorul de caz sa restrictioneze permanent astfel de date si informatii.

Articolul 27 din acest ghid este anume conceput pentru ca birourile de presa sa ofere comunicate aberante, lipsite de orice continut, asa cum s-au mai transmis pana acum de catre anumite unitati de parchet din tara, mergandu-se cu anonimizarea pana si la numele invinuitilor, dar si la nivelul CSM, unde notele de inspectie asupra carora s-a decis definitiv sunt niste simple insiruiri de initiale atat la persoane cat si – culmea stupizeniei – in ce priveste denumirea unitatii de parchet sau a instantei, lasandu-l pe jurnalist sa ghiceasca despre ce instanta sau parchet e vorba si cine se face vinovat de diverse nereguli constatate. Mai precis, prin cuprinsul art.27 din actualul Ghid, ziaristilor – la cerere - li se pot elibera extrase sau fotocopii ale rechizitoriului, solutiilor de netrimitere in judecata, inceerea urmaririi, punerea in miscare a actiunii penale etc ”dupa asigurarea protectiei datelor cu carater personal” si – atentie! - ”eliminarea pasajelor referitoare la continutul unor probe daca prin prezentarea sau analizarea acestora rezulta informatii prin a caror divulgare se incalca dreptul la respectarea vietii private sau se pericliteaza desfasurarea procesului penal”. Ei bine, veti vedea cum pe viitor parchetele vor taia din rechizitoriu, inainte de a oferi presei fotocopia, tot ce constituie probe doar pe acest considerent din ghid.

Completul, stapan pe imaginea avocatului pledant

La capitolul ”Reguli privind difuzarea imaginilor cu partile, martorii si ceilalti participanti la proces”, s-a strecutat – poate voit, poate a fost o scapare ”nefericita„ dupa cum a catalogat membrul CSM Mona Pivniceru chiar inainte de a se trece la votarea Ghidului in plen – o chestiune aberanta, si anume: ”In inregistrarile audio si video, martorii si ceilalti participanti la proces pot aparea numai cu incuviintarea completului de judecata si daca nu au exprimat obiectiuni in acest sens”. Or, participanti la proces nu sunt doar inculpatii, martorii si completul, ci si avocatii si chiar cetatenii aflati in sala la sedinta publica. Asta inseamna – conform actualului ghid - ca pentru aceste categorii de ”participanti” la proces sa se ceara completului incuviintarea, ceea ce este de-a dreptul ridicol. Judecatorul Mona Pivniceru ne-a dat dreptate ca aceasta a fost ”o scapare nefericita„ dar nu se mai putea face nimic pentru ca se intra pe deliberari, direct la votarea ghidului. Asa ca, pe viitor, suntem convinsi ca vor exista probleme si in acest sens.

La art. 36, chestia cu restrangerea furnizarii de informatii de interes public privind activitatea judiciara ”in interesul moralitatii” sau restrangerea liberului acces la informatia de interes public daca instanta ”apreciaza ca publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere infaptuirii justitiei”, ofera posibilitatea ca, la nivelul instantelor de judecata sa fie stopat accesul la informatie oricand, pe aceste considerente care confera o extrema larghete restrictiei.

Comisia de lucru a inteles - nota bene! – sa adauge la cererea Lumeajustitiei.ro, la articolul 44, o fraza fara de care publicul nu ar mai fi stiut de recidiva sau condamnarea cuiva, pe considerentul ca ii este prejudiciata reintegrarea in societate. Astfel, dupa intreventia noastra, s-a introdus o fraza care da dreptul ziaristului de a afla informatii in legatura cu infractiunea comisa anterior in cazul in care persoanele condamnate ”sau faptele lor sunt din nou de interes public”.

Per ansamplu, noul Ghid privind relatia Justitie- mass media are partile lui bune, in sensul ca stabileste reguli punctuale, dar pe de alta parte are si ”gauri negre” in care informatia de interes public poate fi usor acoperita de diverse restrictii introduse cu mare „simt artistico-lingvistic” de unii dintre cei care au pritocit facerea lui. Vom vedea pe viitor daca balanta beneficii-dezavantaje va lucra in interesul cetateanului. Acest ghid va intra in vigoare la data de 15 iunie 2012, conform dispozitiilor sale generale.

* Cititi aici Ghidul in forma finala, adoptat de Plenul CSM in 1 iunie 2012