Inca o bomba de la Curtea Constitutionala a Romaniei. CCR a dat o lovitura democratica impotriva Statului Paralel. Conform unor surse ale Lumea Justitiei, OUG 6/2016 prin care ministersa Justitiei Raluca Pruna, din Guvernul Ciolos, a reintrodus SRI in activitatea de urmarire penala a fost declarata neconstitutionala.

Decizia a fost luata miercuri, 16 februarie 2022, in majoritate, cu opiniile separate ale judecatoarelor Livia Stanciu si Simina Tanasescu. Raportor a fost judecatorul Daniel Morar (foto). Exceptia de neconstitutionalitate admisa de CCR a fost ridicata de partidul AUR si Avocatul Poporului.

Foarte important: prin decizia CCR se dovedeste ca Centrul National de Interceptare a Comunicatiilor - CNIC (infiintat in secret in baza unei hotarari a CSAT, organism administrativ care nu are drept de legiferare) nu are la ora actuala nico baza legala. Tocmai pentru a acoperi ilegalitatea CNIC, OUG 6/2016 a introdus un text neconstitutional prin care a dat dreptul SRI sa intercepteze prin CNIC, asta dupa mai bine de opt ani in care Centrul a functionat ilegal, motiv pentru care Guvernul Ciolos a incercat in mod neconstitutional sa il introduca in legalitate. Cazand la CCR OUG 6/2016, trebuie sa constatam ca SRI nu are nicio baza legala care sa-i confere dreptul de a efectua interceptari prin Centrul National de Interceptare a Comunicatiilor, a carui existenta a anuntat-o pentru prima data in 2009 intr-un raport annual de activitate. Cu alte cuvinte, CNIC este o structura secreta, in afara legii, fata de care se poate ridica problema nulitatii tuturor interceptarilor efectuate in Romania de organele de urmarire penala in colaborare cu SRI.

Surse avizate au declarat pentru Lumea Justitiei ca CCR a constatat in cazul CNIC ca acesta nu are lege de infiintare, nu este cunoscut modul de organizare si functionare, atributiile pe care le are, organizarea ierarhica, modalitatea de subordonare, competentele, dispozitiile referitoare la personal si modalitatea de control.

Iata comunicatul CCR:

“In sedinta din data de 16 februarie 2022, Curtea Constitutionala, in cadrul controlului legilor anterior promulgarii, a decis:

Cu majoritate de voturi, a admis obiectia de neconstitutionalitate (dupa conexarea celor trei sesizari cu acelasi obiect formulate de Avocatul Poporului si, respectiv, de 51 de deputati apartinand Grupurilor parlamentare ale Aliantei pentru Unirea Romanilor, Partidului Social Democrat, Partidului National Liberal, precum si de deputati neafiliati si un deputat al Grupului Minoritatilor Nationale) si a constatat ca Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.6/2016 privind unele masuri pentru punerea in executare a mandatelor de supraveghere tehnica dispuse in procesul penal, precum si dispozitiile art.I pct.1 fraza a doua, art.II pct.1, art.IV pct.1 fraza a treia si art.IV pct.2 fraza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.6/2016 sunt neconstitutionale.

Deciziile sunt definitive si general obligatorii.

Argumentele retinute in motivarea solutiilor pronuntate de Curtea Constitutionala vor fi prezentate in cuprinsul deciziilor, care se vor publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I”.

Victoria Luju

Decizia CCR reprezinta o victorie a publicatiei Lumea Justitiei, intrucat Luju a fost prima care a atras atentia asupra OUG 6/2016 si asupra CNIC, cerand in 2020 Avocatului Poporului sa sesizeze CCR (vezi facsimil), motivele reclamate de Lumea Justitiei fiind apoi insusite de AUR si Avocatul Poporului (click aici pentru a citi).

Iata sesizarea Luju trimisa catre Avocatul Poporului:

„Doamnei RENATE WEBER – AVOCATUL POPORULUI

Stimata Doamna,

In baza art. 14 (1) raportat la art. 13 (1) lit. f) din Legea nr. 35/1997, va rugam:

SA SESIZATI DIRECT CURTEA CONSTITUTIONALA A ROMANIEI CU EXCEPTIA DE NECONSTITUTIONALITATE

a prevederilor referitoare la Centrul National de Interceptare a Comunicatiilor din cuprinsul OUG nr 6/2016 privind unele masuri pentru punerea in executare a mandatelor de supraveghere tehnica dispuse in procesul penal, publicata in MO nr. 190/14.03.2016

prevederi care incalca urmatoarele articole din Constitutia Romaniei:

- Art. 21, pct (3) referitor la dreptul la un proces echitabil;

- Art. 26 privitor la viata privata;

- Art. 28 privitor la secretul corespondentei;

- Art. 61, pct (1) – Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii;

- Art. 115, pct (6) privitor la interdictia de emitere de ordonante de urgenta privitor la regimul institutiilor fundamentale ale statului, libertatile si indatoririle prevazute de Constitutie;

In fapt,

Cu incalcarea grava a pactelor si tratatelor internationale referitoare la dreptul la un proces echitabil, cuprinse in Conventia Fundamentala pentru Drepturile Fundamentale ale Omului ratificata de Parlamentul Romaniei in 1994, precum si a dispozitiilor obligatorii ale unor hotarari ale Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg (vezi cazurile “Dumitru Popescu vs Romania"; "Calmanovici vs Romania"; "Valentino Acatrinei vs. Romania" etc), Serviciul Roman de Informatii (continuator al fostei Securitati din perioada comunista) a continuat cu sustinerea/pasivitatea unor factori politici si a unor presedinti ai Romaniei sa-si conserve si intareasca pozitia de autoritate nationala de interceptari a comunicatiilor de orice fel, sustragandu-se de la orice control civil real.

Astfel, din 1989 si pana in prezent, Serviciul Roman de Informatii, in loc sa asigure securitatea nationala, prin aceasta intelegandu-se inclusiv dreptul la un proces echitabil, la viata privata si la secretul corespondentei, precum si la securitate juridica al cetatenilor, a acceptat cu complicitatea unor factori politici sa i se confere calitatea de autoritate nationala de interceptare a comunicatiilor, precum si pe cea de autoritate nationala in domeniul cyberintelligence (controlul Internetului), prin acte normative secrete, situate in afara procesului legislativ, cu subminarea grava si nescuzabila a rolului constitutional al Parlamentului Romaniei de unica autoritate legiuitoare a tarii.

Astfel, in baza unor hotarari secrete ale CSAT (organ administrativ care nu are drept de legiferare) emise in timpul mandatelor fostului presedinte Traian Basescu, in cadrul Serviciului Roman de Informatii au fost create doua structuri care nu au personalitate juridica si care in fapt sunt unitati militare, dupa cum urmeaza:

- Centrul National de Interceptare a Comunicatiilor infiintat in urma Hotararii CSAT nr. 0068/2002 prin care SRI a fost desemnat ca “autoritate nationala in domeniul realizarii interceptarilor si al relatiilor cu operatorii de telecomunicatii” (informatia este relevata in preambului Protocolului de Cooperare dintre PICCJ si SRI din februarie 2009 – declasificat la 29.03.2018);

Prin aceasta unitate militara sunt interceptate toate comunicatiile telefonice din Romania (telefonie fixa, gsm etc).

- Centrul National Cyberint infiintat printr-o alta hotarare secreta a CSAT, cel mai probabil din 2009, prin care SRI a fost desemnat in calitate de “autoritate nationala in domeniul cyberintelligence”.

Prin aceasta unitate militara sunt interceptate toate comunicatiile purtate prin intermediul Internetului (bazele de date din siteuri, chat-uri, posta electronica/mail etc);

In fapt, in legislatia publica a Romaniei, nu exista niciun act normativ prin care aceste entitati sa fi fost vreodata infiintate, desi asemenea structuri care se erijeaza in “autoritate nationala” in domeniul comunicatiilor de orice natura interfereaza flagrant cu drepturile fundamentale ale omului, pe care le restrang fara a avea o lege de abilitare emisa de Parlamentul Romaniei, care sa le infiinteze ca institutii si sa le acorde o structura organizatorica si reguli de functionare.

De altfel, apetitul Serviciului Roman de Informatii in a incalca brutal Drepturile Omului in Romania a fost dovedit public prin demascarea protocoalelor de colaborare incheiate in 2009 si ulterior in 2016 intre PICCJ si SRI, protocoale declarate ilegale (in totalitate cel din 2009 si partial ilegal cel din 2016) de catre Curtea Constitutionala a Romaniei prin Decizia nr. 26/2019 publicata in MO nr. 193/12/03/2019.

Este de notorietate ca prin colaborarea ilegala cu marile parchete, in special cu DNA, Serviciul Roman de Informatii a fost complice la generarea unor abuzuri incomensurabile, cu afectarea dreptului la viata, demnitate si la un proces echitabil a mii de romani trecuti abuziv prin proceduri judiciare interzise de lege si in care SRI si-a atribuit cu de la sine putere rol de organ de urmarire penala.

Astfel, in urma Deciziei Curtii Constitutionale nr. 51/16.02.2016 publicata in MO nr. 190/14.03.2016, s-a interzis SRI sa mai indeplineasca activitati specifice organelor de urmarire penala, pe care acest serviciu le derula pe linia imixtiunii in dosare si a interceptarii comunicatiilor, in principal prin intermediul Centrului National de Interceptare a Comunicatiilor (unitate militara).

In urma Deciziei Curtii Constitutionale nr. 51/16.02.2016, SRI a fost pus in situatia de a abandona activitatea ilegala de urmarire penala, insa pentru a se acoperi lipsa de legalitate a calitatii sale de “autoritate nationala” in materia interceptarii comunicatiilor, in timpul Guvernului Ciolos a fost emisa OUG nr. 6/2016 privind unele masuri pentru punerea in executare a mandatelor de supraveghere tehnica dispuse in procesul penal, publicata in MO nr. 190/14.03.2016.

Prin OUG nr. 6/2016 a carei neconstituionalitate v-o semnalam – cu precizarea ca din 2016 si pana in prezent, in mod inexplicabil Ordonanta nu a fost supusa controlului parlamentar potrivit art. 115, pct. (7) din Constitutia Romaniei – a fost introdusa pentru prima data in legislatia publica a Romaniei sintagma “Centrul National de Interceptare a Comunicatiilor din cadrul SRI”, desi anterior emiterii Ordonantei, asa cum am precizat mai sus, nu a existat niciun act normativ public care sa fi diispus infiintarea Centrului National de Interceptare a Comunicatiilor.

* * *

Concret, in cuprinsul OUG 6/2016 au fost inserate urmatoarele texte:

Art. II. - Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:

1. Dupa articolul 30 se introduce un nou articol, articolul 30 indice 1, cu urmatorul cuprins:

Art. 30 indice 1. - (1) Semestrial sau ori de cate ori este nevoie, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie sau unul dintre judecatorii anume desemnati de catre acesta verifica modul de punere in aplicare in cadrul Centrului National de Interceptare a Comunicatiilor prevazut de art. 8 alin. 2 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea si functionarea Serviciului Roman de Informatii, cu modificarile si completarile ulterioare, a supravegherilor tehnice realizate de organele de urmarire penala.

(2) Verificarea prevazuta la alin. (1) se face in conditiile prevazute prin Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie."

Art. IV. - Legea nr. 14/1992 privind organizarea si functionarea Serviciului Roman de Informatii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 33 din 3 martie 1992, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:

1. La articolul 8, dupa alineatul 1 se introduc doua noi alineate, alineatele 2 si 3, cu urmatorul cuprins:

"Pentru relatia cu furnizorii de comunicatii electronice destinate publicului, Centrul National de Interceptare a Comunicatiilor din cadrul Serviciului Roman de Informatii este desemnat cu rolul de a obtine, prelucra si stoca informatii in domeniul securitatii nationale. La cererea organelor de urmarire penala, Centrul asigura accesul nemijlocit si independent al acestora la sistemele tehnice in scopul executarii supravegherii tehnice prevazute la art. 138 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala. Verificarea modului de punere in aplicare in cadrul Centrului National de Interceptare a Comunicatiilor a executarii acestor supravegheri tehnice se realizeaza potrivit art. 30 indice 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare."

* * *

Chiar daca Art. II al Ordonantei face vorbire despre Centrul National de Interceptare a Comunicatiilor ca fiind „prevazut de art. 8 alin. 2 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea si functionarea Serviciului Roman de Informatii”, precizam ca sintagma: „modul de punere in aplicare in cadrul Centrului National de Interceptare a Comunicatiilor prevazut de art. 8 alin. 2 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea si functionarea Serviciului Roman de Informatii” constituie o inselatorie legislativa, intrucat art. 8 alin. 2 din Legea 14/1992 a fost introdus prin aceeasi Ordonanta.

Ca urmare a acestei inselatorii legislative, daca azi se citeste separat Legea 304/2004 modificata, cetatenii inteleg ca Centrul ar fi fost infiintat inca din 1992, prin articolul 8 din Legea 14/1992, cand de fapt art. 8 a introdus pentru prima data in legislatia Romaniei sintagma „Centrul National de Interceptare a Comunicatiilor” prin aceeasi OUG nr. 6/2016. Practic, prin OUG nr. 6/2016 s-a comis o inselatorie legislativa de proportii, pentru a crea impresia celor care lectureaza azi Legea 304/2004 ca Centrul ar fi fost infiintat inca din 1992, cand in fapt el nu a fost niciodata infiintat pana in prezent printr-un act normativ public.

In concluzie, semnatarii OUG nr. 6/2016 (fostul premier Dacian Julien Ciolos si fosta ministra a Justitiei, Raluca Alexandra Pruna) au introdus in legislatia Romaniei o institutie – Centrul National pentru Interceptarea Comunicatiilor - care nu exista din punct de vedere juridic, in sensul ca nu a dobandit niciodata personalitate juridica si nu a fost niciodata infiintata printr-un act normativ public, cu valoare de lege, care sa fie opozabila cetatenilor Romaniei.

Legiferarea unei institutii printr-o ordonanta de urgenta a incalcat art. 115, pct. (6) din Constitutia Romaniei potrivit caruia: “Ordonantele de urgenta nu pot fi adoptate in domeniul legilor constitutionale, nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului...”

Intrucat OUG nr. 6/2016 a abilitat Centrul National pentru Interceptarea Comunicatiilor sa desfasoare activitati care restrang dreptul la viata privata, la secretul corespondentei, precum si cel la un proces echitabil, apreciem ca s-a incalcat flagrant atat Art. 115, pct. (6) din Constitutie, care interzice adoptarea de ordonante de urgenta in domeniul legilor constitutionale, al drepturilor si libertatilor fundamentale, precum si articolele din Constitutie enumerate in preambulul prezentei solicitari.

Intrucat activitatea Centrului National de Interceptare a Comunicatiilor din cadrul SRI continua nestingherita si in prezent, iar prin intermediul acestei pretinse “autoritati nationale” sunt interceptati milioane de cetateni, fara sa existe o lege de abilitare emisa de Parlamentul Romaniei, va solicitam sa sesizati de urgenta Curtea Constitutionala a Romaniei pe aspectele de neconstitutionalitate ale OUG nr. 6/2016”.

Ordonanta Pruna, atacata de AUR si de Avocatul Poporului

Amintim ca legea de aprobare a Ordonantei Pruna a trecut tacit de Senat in data de 9 mai 2016 (din cauza ca senatorii erau mult prea ocupati cu campania pentru alegerile locale) si a zacut in sertarele Camerei Deputatilor timp de 5 ani. Apoi, cu o graba cat se poate de suspecta, forul legislativ inferior a votat-o in data de 16 noiembrie 2021, cu o cvasi-unanimitate. Totusi, din informatiile obtinute de Lumea Justitiei, Alianta pentru Unirea Romanilor a votat fara intentie proiectul de mai sus, din cauza unei neintelegeri aparute in fluxul de comunicare interna a grupului AUR din Camera Deputatilor. Ca dovada, partidul si-a spalat pacatul atacand la CCR initiativa de act normativ.

Cu acea ocazie, Lumea Justitiei a prezentat in detaliu sesizarea de neconstitutionalitate (click aici pentru a citi). Fara sa reluam toate amanuntele, amintim pe scurt principalele idei din obiectia de neconstitutionalitate.

Partidul condus de deputatul George Simion si senatorul Claudiu Tarziu acuza in principal ca Ordonanta Pruna reintroduce Serviciul Roman de Informatii in dosarele penale (in ciuda Deciziei CCR 51/2016) si ca ingradeste drepturi fundamentale: dreptul la un proces echitabil, la viata privata, la secretul corespondentei.

Mai mult: AUR aminteste ca Legea pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 6/2016 (privind unele masuri pentru punerea in executare a mandatelor de supraveghere tehnica dispuse in procesul penal) infiinteaza doua unitati militare carora le incredinteaza dreptul de a intercepta convorbirile telefonice ale romanilor si corespondenta lor electronica: Centrul National de Interceptare a Comunicatiilor (CNIC), respectiv Cyberint.

Cu privire la institutiile fundamentale ale statului (considerate ca atare datorita mentionarii lor exprese in Constitutie), AUR arata ca OUG 6/2016 afecteaza functionarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a Ministerului Public (deci a tuturor parchetelor, nu doar a PICCJ) si a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii.

De asemenea, Alianta pentru Unirea Romanilor puncteaza ca urgenta legiferarii prin OUG nu este justificata corespunzator in nota de fundamentare a Ordonantei de Urgenta 6/2016, schimbarile aduse de acest act normativ putand fi foarte bine operate prin proiect de lege elaborat de catre Guvern, Executivul avand posibilitatea de a-i solicita in 2016 Parlamentului sa voteze in regim de urgenta initiativa legislativa.

Partidul argumenteaza ca OUG 6/2016 nu respecta nici criteriul – stabilit de catre Curtea Constitutionala pe cale jurisprudentiala – al claritatii, preciziei si previzibilitatii, si nici normele de tehnica legislativa continute in Legea nr. 24/2000.

Totodata, autorii sesizarii explica faptul ca ordonanta creeaza confuzie intre atributiile politistilor judiciari si cele ale procurorilor.

Nu in ultimul rand, formatiunea politica invoca lipsa avizului Consiliului Economic si Social (CES), a unui studiu de impact si mai ales a impactului bugetar asupra Ministerului Public.

Inertia AVP

Argumentele de mai sus sunt exprimate si in sesizarea trimisa la CCR de catre Avocatul Poporului Renate Weber (pe care o gasiti anexata la final, alaturi de cea a AUR). Totusi, trebuie sa amintim ca initial Weber a tratat cu refuz solicitarea adresata in acest sens inca din ianuarie 2020 de catre senior editorul Luju.ro, Razvan Savaliuc. De asemenea, remarcam ca Weber s-a pus in miscare doar dupa ce au luat atitudine atat judecatoarea CSM Gabriela Baltag, cat si cele patru asociatii de traditie ale judecatorilor si procurorilor (click aici pentru a citi; gasiti in articol linkuri si catre raspunsul lui Weber din 2020, si catre cele doua luari de pozitie ale magistratilor).

Chiar daca esenta argumentatiei folosite de Renate Weber nu difera fundamental de cea intrebuintata de catre AUR, mentionam ca Avocatul Poporului a criticat legea de adoptare a OUG 6/2016 sub aspectul incalcarii mai multor pasaje din Constitutie decat cele invocate de catre Alianta pentru Unirea Romanilor.

Iata mai intai textele constitutionale citate de AUR:

- art. 53:

„Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati

(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii”;

- art. 115 alin. 4 si 6:

„Delegarea legislativa (...)

(4) Guvernul poate adopta ordonante de urgenta numai in situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata, avand obligatia de a motiva urgenta in cuprinsul acestora.

(6) Ordonantele de urgenta nu pot fi adoptate in domeniul legilor constitutionale, nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertatile si indatoririle prevazute de Constitutie, drepturile electorale si nu pot viza masuri de trecere silita a unor bunuri in proprietate publica”.

Redam si pasajele mentionate de AVP:

- art. 1 alin. 4 si 5:

„(4) Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor – legislativa, executiva si judecatoreasca – in cadrul democratiei constitutionale;

(5) In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”;

- art. 21:

„Accesul liber la justitie

(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.

(3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.

(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite”;

- art. 26:

„Viata intima, familiala si privata

(1) Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata.

(2) Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri”;

- art. 73 alin. 3 lit. l) teza a II-a: „Prin lege organica se reglementeaza: (...) organizarea si functionarea (...) instantelor judecatoresti”;

- art. 115 alin. 6: „Ordonantele de urgenta nu pot fi adoptate in domeniul legilor constitutionale, nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertatile si indatoririle prevazute de Constitutie, drepturile electorale si nu pot viza masuri de trecere silita a unor bunuri in proprietate publica”;

- art. 147 alin. 4: „Deciziile Curtii Constitutionale se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. De la data publicarii, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor”.

* Cititi aici sesizarile AUR si AVP catre CCR (gasiti ambele linkuri la finalul articolului)