In data de 20 iunie 2012, Completul de 5 al Inaltei Curti format din judecatoarele Livia Stanciu, Florentina Dragomir, Maricela Cobzariu, Sofica Dumitrascu si Ioana Alina Ilie va da verdictul final in dosarul “Trofeul Calitatii”. Daca recursul lui Adrian Nastase va fi respins, Romania va avea primul fost premier care va intra la inchisoare. In data de 13 iunie 2012, ultimul termen al procesului, apararea “lotului Nastase” a demonstrat cu argumente de netagaduit ca rechizitoriul DNA si sentinta de la fond data in acest caz de judecatorii Ionut Matei si Ioana Bogdan nu are nimic de-a face cu dreapta judecata. Daca Lumeajustitiei.ro a prezentat pe larg pledoaria avocatilor lui Adrian Nastase, azi prezentam ultimul cuvant rostit de acesta la finalul unor dezbateri-maraton care au inceput la orele 9.00 si s-au terminat la orele 22.00 ale zilei de 13 iunie 2012.

Onorata Instanta,

“Voi incepe cu un citat celebru: “Nu exista persoane nevinovate, exista doar persoane de care nu ne-am ocupat suficient”. Cuvintele acestea ii apartin lui Felix Dzerjinski, creatorul NKVD-ului.

De opt ani de zile, DNA-ul incearca sa dovedeasca existenta unor fapte penale in ceea ce ma priveste. Au pornit cu 30-40 de dosare si inteleg ca, in sfarsit, astazi, in aceasta sedinta, s-a ajuns la concluzia “evidenta” a legaturii mele cu Trofeul Calitatii, si anume, faptul ca mi-am ales singur fotografiile pentru afisele electorale!

De-a lungul acestor opt ani, practic, DNA-ul a trimis comisii rogatorii in o multime de tari, au verificat daca exsita conturi de-ale mele in cele mai multe banci din offshore-uri si asa mai departe, au existat nenumarate acuzatii si, pana la urma, raman aceste chestiuni care, dupa parerea mea, sunt absolut neserioase pentru ca, in definitiv, aceasta legatura care se incearca sa se stabileasca intre campania electorala prezidentiala si parlamentara, repet, prezidentiala si parlamentara – pentru ca au avut loc in acelasi timp, in 2004 – si Trofeul Calitatii este o chestiune care s-a realizat in momentul in care s-a vazut ca o incercare a DNA de a folosi eventuale foloase decurgand din Trofeul Calitatii pentru finantarea constructiei blocului din Zambaccian nu mai putea fi sustinuta, tinand seama ca acea constructie, in 2004, era terminata. Atunci, s-a cautat o alta utilizare a acestor bani si o legatura – care este absolut artificiala – intre campania electorala (constructia DNA sugereaza, intr-un fel, ca eu am fost un fel de candidat independent care si-a facut afise si le-a distribuit…) si Trofeul calitatii. Este absolut ridicol acest lucru.

Se spune in rechizitoriu ca s-au impachetat afise la firma Vercon, la Bacau, afise electorale care apoi s-au distribui. Eu banuiesc ca astfel de lucruri s-au intamplat in mult mai multe locuri in tara. Lucrurile acestea poate ca s-au intamplat in campania electorala. Dar puteam eu sa stiu aceste lucruri? Astfel de acuzatii nu au niciun fundament. Acuzatiile impotriva mea s-au facut pornind de la o initiativa a fostului meu contra-candidat din 2004, Traian Basescu, care a spus foarte clar, in campania electorala, in legatura cu anumite acuzatii pe care le-a formulat la adresa mea, ca existau informatii dar ca dovezile “vor fi gasite” dupa alegeri. Iata, s-au “cautat” dovezi dupa alegeri, intr-o incercare disperata de a gasi o anumita sustinere pentru aceste acuzatii. Fostul contra-candidat, dupa alegeri, a numit noul ministru al Justitiei, pe doamna Macovei, care a numit, dupa aceea, pe procurorul sef al DNA, Daniel Morar, care dupa aceea si-a desemnat un fost consilier, doamna Ioana Bogdan, pentru a judeca, in prima instanta, acest dosar. Acest carusel al numirilor, a creat, la un moment dat, o anumita suspiciune. Pe buna dreptate, dupa parerea mea. Iar ceea ce s-a intamplat cu faptul ca, la un moment dat, cautand sa intelegem aceste chestiuni, am descoperit ca doamna Bogdan nu avea un decret de numire din partea Presedintelui si, ca atare, nu avea inamovabilitate, este o chestiune de mare gravitate.

Dati-mi voie sa va spun ca astazi, pe site-ul Avocatului Poporului a aparut un comunicat care, in opinia mea, este important si pentru aceasta cauza. Se spune foarte clar: “Institutia Avocatului Poporului a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii, pornind de la precizarile facute de acesta, sa reanalizeze modul in care au fost facute numirile, promovarile si transferurile in functia de judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie, avand in vedere ca este afectat dreptul cetatenilor la un proces echitabil.” De asemenea, se spune in acest comunicat: “Mentionam ca Institutia Avocatul Poporului analizeaza posibilitatea sesizarii Curtii Constitutionale in legatura cu aspectele de neconstitutionalitate de mai sus”.

Am amintit acest comunicat pentru a arata ca aceasta problema s-a dezvoltat datorita incercarii DNA-ului de a controla derularea procesului, inclusiv la Inalta Curte, si faptului ca majoritatea de doi judecatori in favoarea condamnarii mele (fata de unul dintre judecatori care s-a pronuntat pentru achitare, pornind de la ideea ca nu exista aceasta fapta) nu se putea realiza fara doamna Ioana Bogdan.

Majoritatea in completul de trei judecatori s-a construit deci, in acest fel, dar doamna Ioana Bogdan, asa cum rezulta din ceea ce am putut sa facem ca evaluari si pornind de la dispozitiile constitutionale, in mod evident nu a dobandit inamovibilitate si deci nu putea sa faca parte din acel complet.

Revenind acum la dosar, in primul rand as vrea sa explic felul in care s-a ajuns la folosirea Legii 78/2000 pentru a construi aceasta acuzatie la adresa mea. Initial, s-a dorit sa fiu acuzat in calitate de Prim-ministru in ”Trofeul calitatii”, o actiune care intr-un fel a implicat, si s-a aratat foarte clar acest lucru, institutii guvernamentale. Foarte greu putea fi realizat acest eveniment, la limita daca am accepta acest lucru, pe o linie politica. Cel mult putea sa fie realizatata aceasta actiune pe o linie guvernamentala.

DNA-ul insa a observat ca obtinerea unui aviz sau decizia de a cere urmarirea penala, prin intermediul Parlamentului, pornind de la calitatea mea de fost prim-ministru, nu asigura “celeritatea” necesara pentru o decizie si trimiterea dosarului la instanta astfel incat sa se creeze efectul de imagine dorit. Atunci, s-a ocolit aceasta procedura si eu nu am mai fost acuzat in calitate de fost prim-ministru, ci in calitate de presedinte de partid. Si acum ajungem la art 13 care vorbeste foarte clar despre FOLOSIREA influentei sau a autoritatii. Nu discutam acum daca eu aveam sau nu aveam influenta sau autoritate morala, politica, stiintifica. Discutam, si aceasta a fost chestiunea esentiala in acest proces, de a demonstra in ce masura aceasta autoritate sau influenta, ca presedinte de partid, A FOST FOLOSITA. Din acest punct de vedere, as vrea sa spun ca, aspectul material al laturii obiective, specific acestei infractiuni, asa cum este ea prevazuta in articolul 13, nu exista si, ca atare, fapta nu exista. Cred ca acest aspect este esential, pentru ca se confunda, in mod voit sau nu, autoritatea si influenta – inerente unui sef de partid – cu actiunea de folosire a acestor atribute.

Am vrut sa clarific esenta acestei acuzatii si specificul art 13 din Legea 78. Pentru ca nu intelegeam foarte bine acuzatiile respective, am apelat nu numai la avocatii mei, dar si la specialisti cu mare autoritate profesionala. Profesorul Valerian Cioclei, in opinia mea, explica extrem de clar faptul ca, in aceasta acuzatie, legat de aceasta infractiune, elementul de folosire a autoritatii este inexistent, iar aceste chestiuni nu sunt deloc examinate in sentinta pe care eu am atacat-o. De asemenea, am dorit sa inteleg diferenta dintre regulile referitoare la campania electorala, de finanantare a campaniei electorale, si aceste acuzatii decurgand din Legea 78 si, de aceea, am dorit sa am si punctul de vedere al profesorului George Antoniu, un eminent specialist in drept penal, de la Institutul de cercetari juridice, unde am lucrat si eu timp de 17 ani (punctul sau de vedere este depus la dosar).

Nu am inteles si nici acum nu inteleg pentru ce am fost trimis in judecata. Nu inteleg nici acum aceste acuzatii. Inteleg, eventual, ca sunt tot felul de chestiuni legate de evenimentul ”Trofeul Calitatii”, ca sunt intrebari daca Bogdan Popovici trebuia sa sponsorizeze, cu taxele de participare la evenimentul organizat de el, ISC-ul. Dar astea sunt alte probleme. Nu exista niciun fel de legatura intre acest eveniment si campania electorala. In plus, in campania electorala eu nu m-am ocupat de finantare, de afise, de distribuirea lor. Indraznesc sa spun, “de minimis non curat praetor”. Eram in perioada aceea prim-ministru. Ma ocupam de finalizarea negocierilor cu UE, de capitolele pentru aderare. Ma puteam ocupa si de aceste chestiuni? Aveam, si exista la dosar, o lista ampla cu echipele de campanie. Am vrut sa aduc in sprijinul acestor afirmatii un numar de martori, dar, sigur ca probabil dumneavoastra l-ati citit pe Cicero care spunea ca ”pentru un judecator bun sunt mai importante argumentele decat martorii”, dar prin martorii respectivi eu incercam sa demonstrez ca echipa de campanie a fost foarte ampla si erau anumite competente distincte. Repet, o echipa de campanie care a fost construita din anul 2004, pentru alegerile locale, parlamentare si prezidentiale, iar eu nu m-am ocupat deloc de aceste chestiuni, mergand in campania electorala in anumite mitinguri s.a.m.d. Puteam sa ma ocup de aceste detalii? Aveam trezorier, aveam mandatar financiar. Afise s-au facut la nivel central, s-au facut si la nivel local. Care era legatura intre mine si Trofeul Calitatii? S-a spus de Irina Jianu ca am numit-o eu la ISC. Dupa parerea mea, cu rea credinta s-a spus acest lucru. In fata instantei de fond, Miron Mitrea a spus clar circumstantele in care el a numit-o pe Irina Jianu si motivele care au dus la acea numire. El numise pe altcineva, persoana care, in seara de dinaintea semnarea numirii respective, s-a imbatat la o anumita actiune la Inter, el a aflat de aceast lucru si, chestiunea fiind urgenta, a numit-o pe Irinia Jianu. Care este legatura cu mine? Nu stiau cei de la DNA acest lucru?

La fel, faptul ca Cristian Vasile a tiparit pentru guvern “calaretii” care se pun, cu numele invitatilor, si listele pentru mesele de protocol, este relevant? Pe Cristian Vasile eu nu l-am intalnit pana la momentul in care ne-am vazut in instanta. Repet, eu pe Cristian Vasile nu l-am intalnit niciodata pana atunci. S-a incercat sa se induca idea unei mari conspiratii, prin care incercam sa construim, sa aducem bani la campania electorala. Daca aveam nevoie de bani, in perioada aceea in care eram si prim ministru, nu puteam sa gasim sponsorizarile necesare pentru niste afise si caciulite? Aveam nevoie de aceasta maga-constructie, in care ISC-ul sa organizeze ceva prin Bogdan Popovici, prin firmele lui, in care banii sa nu se dea acolo, sa se dea in alta parte? Lui Bogdan Popovici, la limita, pot sa ii reprosez faptul ca nu a sponsorizat campania de atunci a PSD-ului. Poate ca in felul acesta am fi castigat alegerile, dar acuzatiile din dosar nu au niciun fundament.

In fata dumneavoastra s-au prezentat si astazi, de catre avocati, toate aceste aspecte, care, dupa parerea mea, sunt extrem de relevante, si, dati-mi voie sa va spun, sa citez cateva dintre afirmatiile instantei de fond, care, ele insele demonstreaza de fapt ceea ce am spus pana acum.

“Inculpatul AN trebuia, ca ipoteza, sa stie de actiunile comise de ceilalti inculpati, in beneficiul sau” (pag 127). Zilele trecute a venit cineva la mine si mi-a adus niste Agende pentru 2005, pe care scria “Adrian Nastase Presedinte”. Nu am stiut de ele. Probabil ca au fost distribuite. Trebuie sa ma autodenunt? Cate or fi fost de genul asta? Cate se intampla intr-o campanie electorala?

A ma transforma pe mine acum in responsabil pentru aceste lucruri care se intampla, inerent, intr-o campanie electorala, este lipsit de logica.

“Nu exista o proba directa care sa il incrimineze pe inculpat”, pag 117. Asa este.

“Ceilalti inculpati se aflau in sfera de influenta a lui AN”. Aceasta este, cred, un concept din geopolitica. Ce legatura este, ce relevanta are sau ce consecinte pot sa apara din aceasta afirmatie?

“Niciunul dintre martorii audiati in cauza nu a relevat fapte sau imprejurari care sa il incrimineze in mod direct pe inculpat”, pag 117. Corect.

Desi au fost 972 de persoane pe care DNA i-a propus ca martori in acuzare, niciunul dintre ei nu a spus vreun cuvant de incriminare. De ce a fost nevoie de 970 de martori? Judecatorii primei instante spun, cu foarte multa clementa, probabil DNA-ul a dat dovada “de prea multa rigoare”. Au adus 970 de martori in acuzare, lucru nemaintalnit pana acum intr-un dosar de acest gen, iar mie, in schimb, mi s-au aprobat numai 5 martori, ceea ce, in mod evident, reprezinta un dezechilibru, pe care nu am cum sa il calific altfel decat ca o forma de afectare a dreptului meu la aparare.

Vreau sa va spun insa de ce a fost nevoie de cei 970 de martori. Trebuia creata impresia unei actiuni imense, cu acuzatii teribile la adresa mea. Un dosar “de mare coruptie”, care sa manipuleze opinia publica cu privire la acuzatiile care imi erau aduse. Evident ca cei 970 de martori, saracii, nu au avut niciun fel de vina. Au fost adusi de doua ori aici, au fost chemati la DNA. Aceste lucruri, in mod evident, au avut rolul de a crea un impact mediatic, asa cum DNA-ul, de fiecare data transmitea pe surse ca voi fi chemat acolo, si intotdeauna exista un “comitet de primire” la intrare, format din jurnalisti.

Am sa revin la ceea ce spuneam in legatura cu sentinta pe care si eu o consider, la fel ca si avocatii mei, ca fiind puternic politica.

“Probatoriul administrat in cauza nu a putut demonstra existenta unei relatii de prietenie intre Adrian Nastase si ceilalti inculpati”, pag 119.

“Infractiunile de coruptie sunt comise, de regula, in maxima clandestinitate, care, practic, exclude de plano existenta unei marturii relevante”. Deci nu exista probe, pentru ca nu puteau fi descoperite, pentru ca ar fi putut sa existe nu stiu ce fel de intelegeri oculte. Pe o astfel de baza, cei doi judecatori au decis condamnarea mea, pornind de la deductii, suspiciuni, inchipuiri, fictiuni – pe care le consider incompatibile cu trasaturile de temeinicie si de legalitate ale unei sentinte.

In aceste conditii, care este fundamentul acestei operatiuni atat de ample pe care DNA-ul a incercat sa o realizeze?

Pentru ce sunt eu judecat in acest dosar? Pentru un “rationament logico-juridic” pe care cei doi judecatori l-au incercat, in conditiile in care nu exista nimic care sa ma incrimineze? Pentru o “cutuma” inventata de cei doi judecatori, care spuneau ca presedintele de partid, in mod automat, este si candidat la presedintie… ?

Vreau sa va spun sentimentul meu de indignare in legatura cu acest proces, cu ce s-a intamplat la urmarirea penala si in cadrul cercetarii judecatoresti de la prima instanta.

In final, dati-mi voie sa va spun ceea ce cred eu, dupa 8 ani de hartuire judiciara. Am descoperit cu acest prilej, ceea ce poate constitui o lectie si pentru altii, si nu cred ca au spus avocatii mei acest lucru. Pentru 4 ani de mandat de prim-ministru, eu am suportat 8 ani de calvar in justitie, si aceasta lectie ar trebui sa o invete si altii. Aceasta pedeapta nu este prevazuta in Codul Penal.

De 8 ani de zile, incerc sa explic niste lucruri care, dupa parerea mea, sunt elementare: un presedinte de partid nu se ocupa de finantarea campaniei electorale si aceste aspecte dupa parerea mea sunt importante si ele trebuie sa fie spuse. De fapt, eu incerc sa le spun pentru ca s-a dorit sa se contureze ideea unui candidat independent care a “furat” Trofeul Calitatii sau bani de acolo, si a folosit banii acestia pentru campania sa electorala. Acuzatiile au fost insa si la adresa partidului, afirmandu-se ca Trofeul calitatii a fost “operatiunea de casa a PSD-ului” Eu eram presedintele partidului, si campania, a fost una dubla, pentru parlamentare si pentru prezidentiale. Eu eram candidat si pentru parlamentare, si toti colegii mei pe care, de altfel, i-ati vazut in documentele pe care le-am depus, faceau parte din aceasta echipa. Ne-am ocupat impreuna de campanie. Incercarea de a ma extrage din aceasta activitate electorala complexa, de a ma transforma intr-o tinta politica, nu este corecta. Va voi spune un lucru pe care nu vi l-au spus avocatii mei, si anume faptul ca acest proces are o miza deosebita. Miza este legata de o dovada pe care dumneavoastra trebuie sa o dati – daca Justitia este independenta sau nu. Justitie, in opinia unora, ar fi aceea de a ma condamna in acest dosar, dovedind in acest fel ca Justitia este independenta. Aceasta este miza la care s-a ajuns in acest dosar, un dosar care practic nu are niciun fel de substanta, dar s-a ajuns la umflarea acestei cauze, dpdv public, cu aceasta motivatie. In mod normal, acest dosar nu trebuia sa existe.

Voi incheia, spunandu-va, inca odata, ca nu am comis niciun fel de fapta penala si nu exista niciun temei pentru acuzarea mea in acest dosar.

Vreau sa mai spun ca imi pare rau pentru cei acuzati astazi alaturi de mine. Ei au fost pedepsiti si se incearca pedepsirea lor doar pentru a se justifica intr-un fel acuzatiile la adresa mea. In acest dosar, in care trebuiau sa ma transforme pe mine intr-un trofeu in “Trofeul calitatii”, procurorii aveau nevoie, pana la urma de un anumit spijin “logistic” pentru acuzatiile respective. Aveau nevoie de “carne de tun”. Asa s-a ajuns la aceasta constructie.

As vrea sa adaug un element nou la ceea ce au spus avocatii mei, faptul ca astazi DNA a cerut si aplicarea unor pedepse complementare, ce constau in interzicerea unor drepturi politice. Si acest lucru arata caracterul politic al acestui dosar, pentru ca de aici rezulta foarte clar intentia initiala si se dovedeste opinia mea si a altora, in sensul ca acest dosar a urmarit, din partea DNA, o finalitate politica, eliminarea mea din viata politica.

De aceea, eu sper ca, pe de o parte, argumentele prezentate dar si documentele din dosar, iar, de cealalta parte, lipsa probelor de vinovatie, lipsa unor temeiuri juridice in aceste acuzatii, si, in mod fundamental, lipsa unei fapte penale, vor determina o hotarare de achitare.

Cred ca aceasta actiune prelungita, in care eu am fost tinut ca tinta politica, dovedeste, in mod evident, o obsesie din partea celor care au pornit aceste dosare.

Cred ca decizia dumneavoastra trebuie sa fie exemplara, o decizie de achitare, pentru a arata ca astfel de proceduri, un astfel de mecanism de hartuire judiciara, nu poate fi acceptat intr-un sistem democratic.”