Fostul procuror Maximilian (Max) Balasescu (foto) de la Parchetul Tribunalului Ilfov, trimis in judecata de DNA pentru o asa-zisa luare de mita si aflat in stare de arest preventiv de peste patru luni, si-a pledat marti dupa-amiaza nevinovatia, in fata judecatoarei Cristina Craiu, de la Curtea de Apel Bucuresti. Instanta a ramas in pronuntare, anuntand ca verdictul va fi dat in data de 19 iunie 2012. Aparat de avocatul Alexandru Chiciu - care a sustinut in fata instantei: „sunt in fata dvs. in calitate de prieten in primul rand” - Max Balasescu si-a pledat nevinovatia cu argmentele si probele pe care le-a avut la dispozitie, dupa ce, asa cum Lumeajustitiei.ro a aratat intr-o editie trecuta, judecatoarea Cristina Craiu i-a respins absolut toate probele cerute in aparare.

In ultimul sau cuvant de inculpat, anticipand ca va fi „executat”, Max Balasescu i-a strigat cu repros judecatoarei: „Puteti sa-mi luati ani din viata, dar nu puteti sa-mi luati constiinta, iar in constiinta mea eu sunt impacat!” De asemenea, Balasescu i-a citat judecatoarei Craiu un pasaj din o lucrare a lui Giovanni Falcone intitulata “Mafia - Judecatorul si oamenii de onoare”: „Doamna judecator, la ora actuala exista trei tipuri magistrati care doresc sa devina procurori ai Republicii. Unul este foarte inteligent, cel de-al doilea este puternic sprijinit de partidele de guvernamant, iar al treilea este un imbecil. Care dintre ei va fi alesul? Imbecilul, de buna seama. Aceasta este Mafia”. Judecatoarea Cristina Craiu nu a comentat afirmatiile lui Balasescu, limitandu-se sa anunte ca va da verdictul peste doua saptamani.

Apararea lui Max Balasescu in fata acuzatiilor de luare de mita

Fata de acuzatiile ce i-au fost aduse prin Rechizitoriul 17/P/2012 al DNA - Sectia de combatere a coruptiei (emis de procurorii Carmen Rusu si Viorel Cerbu si verificat de procurorul sef sectie Lucian Papici), fostul procuror a formulat urmatoarea aparare. Publicam in continuare fragmente din concluziile scrise:

„(...) ASPECTE DE NETEMEINICIE - Aspectele prezentate in acuzare prezinta o serie de „fracturi logice” de natura a pune sub semnul indoielii atat afirmatiile denuntatorilor, cat si modul de interpretare a probelor realizat de procurori. Desi au fost formulate cereri de probe in aparare prin care se urmarea demonstrarea caracterului fictiv, nereal al acuzatiilor, inculpatului Balasescu Maximilian i-a fost respins dreptul de a se apara si de a-si dovedi nevinovatia. Fata de acest aspect, singura modalitate de a combate rechizitoriul (in absenta unor mijloace de proba in aparare respinse de instanta de fond) este de a sublinia o serie de neconcordante ale continutului acestuia, in raport de mijloacele de proba administrate exclusiv in acuzare.

- La fila 4 a Rechizitoriului, se afirma ca „inculpatul Simirianu Marian s-ar fi intalnit cu Dobrescu Sebastian caruia i-ar fi comunicat intentia procurorului Balasescu ,,sa o dea la pace cu el, sustinand ca ar fi discutat direct cu acesta”. Acest fapt este nereal, Balasescu Maximilian si Simirianu Marian nu s-au cunoscut niciodata, nu s-au intalnit niciodata, nu au discutat niciodata, iar aspectul ca ,,s-ar fi intalnit si ar fi discutat” (mentionat in Rechizitoriu) nu este confirmat de niciun mijloc de proba.

- La fila 6 din Rechizitoriu, se afirma ca ,,inculpatul Ene Cristian l-a asigurat pe denuntatorul Dobrescu Sebastianca ca procurorul Balasescu Maximilian ii va lua o declaratie, atat lui cat si martorei Stefan Elena, si ca le va spune acestora ce declaratie trebuie sa dea”. Aceasta afirmatie este infirmata de situatia de fapt concreta. Promisiunile lui Ene Cristian (asa-zis formulate in numele procurorului Maximilian Balasescu) au fost infirmate de evenimentele insesi ce au succedat discutiilor din 24 ianuarie 2012. Astfel, procurorul Maximilian Balasescu cu ocazia audierii denuntatorului Dobrescu Sebastian din data de 31.01.2012 nu a coordonat declaratia acestuia, nu i-a spus ce declaratie trebuie sa dea, dimpotriva, i-a adresat o serie de intrebari tinand de situatia de fapt din dosarul 2/P/2011 si le-a consemnat intocmai, fara completari ori adaugiri ale altor nuante decat cele relatate oral de catre Dobrescu Sebastian.

- La fila 7 din Rechizitoriu, procurorii afirma ca ,,inculpatul Simirianu Marian i-a facut cunoscut denuntatorului Dobrescu Sebastian imprejurarea ca s-ar fi intalnit personal cu procurorul Maximilian Balasescu ,,acum doua seri” (respectiv in data de 23 ianuarie 2012); Acest fapt este nereal si nu a fost confirmat de mijloacele de proba in acuzare. In realitate, Simirianu Marian nu s-a intalnit niciodata cu procurorul Maximilian Balasescu, cei doi cunoscandu-se abia dupa momentul arestarii lor preventive.

- La fila 8 din Rechiztoriu, se afirma: ,,asa cum reiese din continutul convorbirilor ambientale interceptate si inregistrate in cauza, coroborate cu declaratiile denuntatorului, initiativa pretinderii folosului a apartinut procurorului Balasescu Maximilian Ion, care l-a responsabilizat pe inculpatul Ene Cristian Marian sa cuantifice acest folos”. Aceasta afirmatia din rechizitoriu nu este sustinuta de niciun mijloc de proba. Nu exista nicio proba, nicio convorbire telefonica ori discutie ambientala in care initiativa pretinderii banilor sa apartina procurorului Maximilian Balasescu, ori acesta „sa il responsabilizeze pe Ene Cristian in a cuantifica sumele”. Exista in argumentatia procurorilor o fractura evidenta de logica tinand de situatia de fapt:

- pe de o parte afirma ca Maximilian Blasescu ar fi pretins suma de 300.000 EUR platibila in doua transe (fixand, asadar, personal sumele de bani) si

- pe de alta parte procurorii afirma ca Maximilian Balasescu ar fi pretins bani in mod generic, fara a cuantifica suma, responsabilizandu-l doar (si exclusiv) pe Ene Cristian Marian sa cuantifice acest folos.

In acest mod, este evidenta contradictia existenta intre tezele acuzarii cu privire la un aspect esential al in fractiunii de luare de mita: folosul pretins. Ori teza retinuta in actele procesuale este infirmata prin rechizitoriu, ori rechizitoriul defineste o situatia de fapt neconfirmata prin actele procesuale, ori situatia de fapt dedusa judecatii este ,,un mixt al imprejurarilor mai sus expuse”.

In oricare dintre aceste situatii, instanta de judecata, in manifestarea rolului activ prevazut de normele legale in vigoare trebuia sa administreze probe intru clarificarea imprejurarilor de fapt, si, doar astfel, sa pronunte o hotarare pe deplin legala si temeinica. Retinand ca situatie imprejurarea ca Maximilian Balasescu nu a cuantificat folosul pretins (lasand in ,,responsabilizarea lui Ene Cristian acest fapt”) este evident ca intreg ,,esafodajul acuzarii” nu se sustine, cu consecinte inclusiv asupra elementelor constitutive ale infractiunii de luare de mita (latura obiectiva).

- La pagina 10 din Rechizitoriu se afirma ca ,,din mijloacele de proba administrate in prezenta cauza, rezulta fara dubiu ca Ene Cristian, alaturi de Simirianu Marian a mediat contactul dintre procurorul Balasescu si denuntatorul Dobrescu”. Acest aspect este nereal. Nu exista niciun mijloc de proba din care sa rezulte ,,medierea unui contact” intre denuntator si procuror. Afirmatiile facute de catre Maximilian Balasecu cu ocazia declaratiei din 15 mai 2012, nu sunt contrazise de niciun mijloc de proba si infirma in totalitate afirmatiile procurorilor din rechizitoriu. Astfel, in realitate, intre Ene Cristian si procurorul Balasescu a existat o singura intalnire (in jurul datei de 24 ianuarie 2012), Ene Cristian i-a transmis procurorului ca „Dobrescu este in stare sa faca orice pentru a fi lasat in pace in dosarul 2/P/2011”, iar procurorul i-a raspuns lui Ene Cristian ca ,,Dobrescu trebuie sa declare numai adevarul si sa-i explice care este situatia banilor (a prejudiciului din dosar – n.n), ca poate veni oricand la sediul Parchetului sa dea declaratii, cu conditia sa arate adevarul”. In cadrul aceleiasi discutii care a durat doar 5 minute, procurorul Balasescu i-a comunicat lui Ene Cristian ca, in opinia sa, va ,,da o solutie de scoatere de sub urmarire penala” atat lui Dobrescu Sebastian cat si lui Stefan Elena, intrucat ,,nu are ce sa le faca”. Aceasta a fost singura intalnire si singura discutie intre Ene Crisian si procurul Maximilian Balasescu in legatura cu ,,cazul Dobrescu Sebastian in dosarul 2/P/2011”.

Niciun alt mijloc de proba nu dovedeste ca ar mai fi existat alte intalniri, alte discutii, alte „medieri” realizate de Ene Cristian pentru Dobrescu Sebastian catre procurorul Balasescu. Dimpotriva, mijloacele de proba administrate in cauza, demonstreaza refuzul procurorului Maximilian Balasescu de a se mai intani cu Ene Cristian, de a-i raspunde acestuia la mesaje ori la apelurile telefonice.

In plus, sustinerea procurorilor este infirmata si de continutul discutiei ambientale inregistrata la 27 ianuarie 2012 (proces-verbal din 13 februarie 2012 – fila 198). Din aceasta conversatie, rezulta in mod evident ca Ene Cristian a evitat in mod constant un posibil ,,contact” intre denuntatorul Dobrescu si procurorul Maximilian Blasescu. Mai mult, afirmatia lui Ene Cristian Marian in sensul ca procurorul Balasescu ,,nu pune mana pe bani” este transanta si fara echivoc :

„Ene Cristian: Ce-ai zis ma? Cred ca nu esti in toate mintile, baiatule! Pai, cum sa-i dai lui (procurorului Balasescu, n.n.) ca vine doar la discutii, dar nu pune mana pe bani. Inseamna ca nu esti sanatos la cap.

Maghiari Marius: Corect.”

- La fila 213 din aceeasi discutie ambientala, rezulta in mod evident lipsa oricarei intelegeri intre Ene Cristian si procurorul Balasescu, a oricaror contacte realizate de catre Ene, intre procuror si denuntator:

„Ene Cristian: Sa-ti mai spun un lucru! Eu niciodata nu m-am dus, ca sa intelegi cum stau lucrurile, dupa, sa-i spun ce am vorbit! Ca daca ii spuneam (neinteligibil).

Dobrescu Sebastian: Cum adica? Stai, stai ca n-am inteles. Cum adica sa-i spui tu dupa?

Ene Cristian: Eu niciodata nu m-am dus la el sa spun discutiile dintre mine si tine. Era clar daca nu...

Dobrescu Sebastian: Da.

Ene Cristian: N-are rost! Si asa mi-a zis ,,ba, sunt de dimineata pana seara (neinteligibil). Nu mai veni! Nu mai veni!”

- La filele 10-11 din Rechizitoru, se afirma ca ,,inculpatul Ene a purtat o discutie cu coinculpaul Simirianu caruia i-a transmis doleanta procurorului Balasescu, in sensul de a i se remite o suma de bani in schimbul adoptarii unei solutii favorbile denuntatorului Dobrescu si ca, la randul sau, Simirianu a trimis aceasta pretindere mai departe denuntatorului Dobrescu.” Sustinerea din rechizitoriu este contrazisa total de mijloacele de proba administrate in cauza. Astfel, niciodata conditionarea asa zisei mite de ,,adoptarea unei solutii favorabile lui Dobrescu Sebastian” nu a fost ,,doleanta procurorului Balasescu”. Asa cum rezulta din discutiile ambientale purtate, cel care a conditionat darea unei sume de bani a fost exclusiv Dobrescu Sebastian, iar aceasta conditionare a fost adresata exclusiv lui Ene Cristian, si niciodata lui Balasescu Maximilian. Obiectul conditionarii a fost stabilit de Dobrescu Sebastian, niciodata din initiativa lui Ene Cristian sau, cu atat mai putin a procurorului Balasescu Maximilian.

Invocam in acest sens discutia ambientala din 25 ianuarie 2012 redata prin procesul-verbal din 15 februarie 2012 (fila 38):

„Simirianu Marian: Vrea sa fie, adica...

Ene Cristian Marian: Da

Simirianu Marian: Intelegi? Nicio problema. Vrea sa mearga sa fie convins ca in momentul in care a dat aceasta suma... i se... i se... Cum ai spus, Dumnezeule, ca nu mai stiu cum ai spus?

Dobrescu Sebastian: Ca mi se ridica sechestrul asigurator.

Ene Cristian Marian: Ok.

Simirianu Marian: Asa.

Dobrescu Sebastian: Si mi se disjunge...”

In aceeasi conversatie ambientala rezulta ca Dobrescu Sebastian este cel care exprima ,,doleante”, conditionari, si nu procurorul Balasescu Maximilian, asa cum sustin procurorii in rechizitoriu (fila 41, Vol III):

„Dobrescu Sebastian: Problema este ca eu vreau sa vad... Eu ti dau in momentul in care... in secunda urmatoare...

Ene Cristian: Da...

Dobrescu Sebastian: Vad hartia... cel putin hartia, ca disjungerea mai dureaza... Vad cel putin hartia de ridicare de sechestru.”

Aceasta teorie a apararii este confirmata si la fila 77, Vol III:

„Dobrescu Sebastian: Da, te astept, tu ramai la el si eu...

Ene Cristian: Ca sa-i spun doleantele.

Dobrescu Sebastian: Da, da asta... as dori ca el poate s-o fata atuncea. As dori sa plec cu ea de acolo.

Ene Cristian: Cu ce, cu...?

Dobrescu Sebastian: Cu... a... ridicarea sechestrului asigurator

Simirianu Marian: Pai, da, da nu stiu daca poa` sa...

Ene Cristian: Facem altcumva. O sa... o sa-i spun ,,am doua doleante. Nu, am o doleanta sau (neinteligibil) tu sa stii. Deci (neinteligibil) din Cluj, prietenul meu”.

Dobrescu Sebastian: Da.

Ene Cristian: ,,Singura doleanta ca sunt si am si eu probleme cu... cu contul. Vreau sa stiu cum putem sa... s-o rezolvam” de fata cu tine, e bine asa?

Dobrescu Sebastian: Da.

Ene Cristian: E ok?

Dobrescu Sebastian: Da.

Ene Cristian: Ok ! Aia sa stii ...”

In plus, asa cum rezulta din continutul discutiei ambientale purtate la 27 ianuarie 2012 (proces-verbal de redare din 15 februarie 2012- fila 229, Vol. III) conditionarea, „doleanta” de ridicare a sechestrului asigurator apartine in exclusivitate lui Dobrescu Sebastian, iar incertitudinea rezolvarii ei favorabile rezulta din ambiguitatea respunsurilor formulate de Ene Cristian (care nu vorbea in numele procurorului Balasescu), ci exclusiv in numele sau personal:

„Dobrescu Sebastian: Poate imi da si hartia asa cum am vorbit prima data!

Ene Cristian: Aaa, vizavi de ce, tati?

Dobrescu Sebastian: A, aia de... pentru sechestru!

Ene Cristian: De, de sechestru?

Dobrescu Sebastian: De ridicat de sechestru.

Ene Cristian: Bai, eu nu pot sa-ti dau niciun raspuns si nici sa-ti aduc asa, ca-ti spun eu! E cel mai bine! Asta o vorbim...”

Este evident ca ,,doleantele” nu au apartinut procurorului Maximilian Balasescu, ca acesta nu a cerut sume de bani in scopul realizarii actelor mai sus mentionate, ci toate discutiile, conditionarile, au fost purtate de Dobrescu Sebastian si Ene Cristian, stabilite de acestia ad-hoc, cu ocazia discutiilor inregistrate ambiental, fara o prealabila intelegere cu procurorul si fara a exista intiativa acestuia in acest sens.

- La fila 11-12 din Rechizitoriu, procurorii sustin teoria conform careia Ene Cristian Marian si Maximilian Balasescu ar fi fost ,,prieteni din copilarie”, ar fi fost ,,ca niste frati” sau Ene ar fi fost finul procurorului Balasescu. Aceste afirmatii nu sunt confirmate de niciun mijloc de proba. Ene Cristian nu a facut parte din cercul de prieteni ai procurorului Balasescu, nu este fin al acestuia si nici nu aveau o relatie apropiata, de amicitie. Cei doi s-au cunoscut in urma cu 4 ani, cand procurorul Balasescu Maximilian si-a cumparat un imobil prin intermediul acestuia, in toata aceasta perioada cei doi intalnindu-se doar de doua ori. Totodata, speculatiile procurorilor ca intre sotiile celor doi inculpati ar fi existat relatii de prietenie si ca acestea ar fi facut parte din ,,grupul organizat pentru savarsirea de infractiuni” sunt nefondate, nu au acoperire in materialul probatoriu si nu pot fi primite, ca atare, de catre instanta de judecata.

Interpretarea discutiei ambientale din 25 ianuarie 2012 (redata prin procesul-verbal din 15 februarie 2012) confirma, la filele 46-47, absenta oricaror date din care sa rezulte probarea unor relatii de prietenie apropiate intre familiile procurorului Balasescu Maximilian si inculpatului Ene Cristian. Astfel, Ene Cristian nu a putut preciza in cadrul acestei discutii numele sotiei procurorului, situatia civila anterioara a acesteia, ocupatia acesteia date cu privire la fosta sotie a procurorului, date privind domiciliul sau domiciliile procurorului sau orice alte date concrete pe care doar o relatie de prietenie le-ar fi putut defini.

- La fila 12 din Rechizitoriu se arata ca ,,Simirianu Marian i-a precizat denuntatorului ca Ene il va duce la biroul procurorului Balasescu pentru a-l convinge ca pretinderea sumei a venit de la acesta”. Aceasta afirmatie este contrazisa atat de situatia de fapt petrecuta in perioada 24 ianuarie – 31 ianuarie 2012 cat si de convorbirile ambientale inregistrate in cauza. Astfel, in perioada de referinta, Ene Cristian a evitat in mod constant orice deplasare, discutie directa intre procurorul Balasescu si Dobrescu Sebastian.

Cu ocazia discutiei ambientale din 25.01.2012 (proces-verbal din 15 februarie 2012 – fila 67, Vol. III) se arata:

Ene Cristian: ,,Nu-i spui tu. Nu e cazul sa vorbesti tu, adica ... si apoi, sa avem o discutie degajata. Da?”

La fila 71 se arata:

„Dobrescu Sebastian: O sa vreau sa am si eu o discutie libera cu el ... vis-a-vis de toate aceste zvonuri.

Ene Cristian: N-o sa ai cum! Si-ti spun si de ce ... Nu, ca n-o sa vrea. Tu ai pus o intrebare la inceput si ti-am raspuns. Nu stiu! Trage tu consecintele.”

Cu ocazia discutiei ambientale din 27 ianuarie 2012 (proces-verbal de redare din 15 februarie 2012, la fila 230, Vol. III) se arata:

„Dobrescu Sebastian: Nu putem sa ne vedem la el sa facem cum am vorbit initial... sa faca aia.

Ene Cristian: Acasa?

Dobrescu Sebastian: Ce sa cautam la el acasa?

Ene Cristian: Da unde?

Dobrescu Sebastian: La birou.

Ene Cristian: La birou la el?

Dobrescu Sebastian: Ihi.

Ene Cristian: Nu stiu, da’ sambata e deschis?

Maghiari Marius: Cum sa nu, ba, e deschis cand vrea el, ce dracu!

Ene Cristian: Nu stiu, intreb, ca daca nu...”

Este asadar evident, ca niciodata nu a existat din partea procurorului Balasescu initiativa, propunerea ca discutiile cu Dobrescu sa se poarte intr-un alt cadru decat cel legal, ori in afara programului de lucru, ori in alt loc decat cel oficial, asa cum lasa sa se inteleaga procurorii in rechizitoriu. Ambiguitatea raspunsurilor lui Ene Cristian, relativitatea afirmatiilor acestuia sunt probe indirecte din care rezulta in mod clar absenta oricaror intelegeri anterioare cu procurorul Balasescu Maximilian in sensul realizarii unei ,,activitati infractionale”.

Ceea ce este fundamental de subliniat si rezulta cu claritate din discutiile ambientale este si imprejurarea ca toata coordonarea actiunii a fost a denuntatorului Dobrescu Sebastian (insotit de Maghiari Marius) si nu a lui Ene Cristian. Astfel, denuntatorul pune conditiile, denuntatorul stabileste actele ce urmau a fi efectuate de procuror in schimbul banilor, denuntatorul stabileste si posibilele locatii ale intalnirilor cu procurorul, toate aceste aspecte nerealizandu-se in fapt, exclusiv din cauza refuzului lui Maximilian Balasescu si inculpatului Ene Cristian de a le da curs.

In acest sens, relevanta este si discutia ambientala din 30 ianuarie 2012 (proces-verbal de redare din 15 februarie 2012, fila 268, Vol. III):

„Dobrescu Sebastian: Vrei sa mergem la el?

Ene Cristian: La el acuma?

Dobrescu Sebastian: Sau ne vedem in oras, undeva, la un...?

Ene Cristian: Nu, tati, in niciun caz.

Dobrescu Sebastian: Ok, ok. Am inteles pan’ la urma...”

Nu in ultimul rand, lipsa oricarei intentii din partea procurorului Balasescu de a purta cu denuntatorul Dobrescu o discutie in afara cadrului oficial, este confirmata si de doua afirmatii, din doua discutii diferite inregistrate ambiental, respectiv: - discutia din 27 ianuarie 2012 ( fila 205, Vol. III):

„Dobrescu Sebastian: Tu ai zis ca nu o sa bea (procurorul Balasescu- n.n.) niciodata un sprit cu mine... sa, sa bem si un sprit!

Simirianu Marian: E...

Ene Cristian: Aia, asta... asta sa fie problema?

(...)

- La fila 27 din Rechizitoriu se arata ca:

- ,,Dobrescu Sebastian a precizat ca il va anunta si pe Maghiari Marius sa vina la intalnirea din ziua respectiva” (din 27.01.2012 – n.n.) si ca

- ,,Dobrescu Sebastian i-a facut cunoscut lui Simirianu Marian ca a discutat si cu Maghiari Marius si ca va veni si el la intrevederea din acea seara” (27 ianuarie 2012). Aceasta afirmatie a procurorilor se coroboreaza cu denuntul formulat de Maghiari Marius (din 26 ianuarie 2012 – fila 2, Vol I) din care rezulta ca acesta a fost contactat de Dobrescu Sebastian si i s-a spus ca va avea ,,o intalnire cu Marian Simireanu si cu un anume Cristi”.

Cele trei imprejurari anterior mentionate infirma in mod evident afirmatiile procurorilor din actele de urmarire penala (referitoare la infractiunea de asociere pentru savarsirea de infractiuni) conform cu care ,,procurorul Balasescu si inulpatul Ene au cooptat pe denuntatorul Maghiari la asociatia infractionala”. Era evident, inclusiv la momentul trimiterii in judecata ca aceasta ,,cooptare” a lui Maghiari Marius nu a fost realizata nici la initiativa procurorului Balasescu, nici la initiativa inculpatului Ene ci exclusiv la initiativa denuntatorului Dobrescu Sebastian (cu care Maghiari era in relatie de cumetrie). Acest fapt a fost confirmat si de Dobrescu Sebastian in declaratia din 03.04.2012 (fila 107 – Dosar Fond): ,,precizez ca nu aveam incredere sa las banii niciunuia dintre cei doi inculpati, Simirianu si Ene, si atunci am apelat la cumatrul meu Maghiari Marius. I-am comunicat inculpatului Simirianu ca urmeaza ca Maghiari Marius sa tina asupra lui suma de 100.000 EUR.”

Este evident ca Maghiari Marius a fost cooptat de catre Dobrescu Sebastian (si, am afirma noi, de catre procurorii anticoruptie in incercarea de a preconstitui probe) pentru a fi un martor al discutiilor cu Ene Cristian si Simirianu Marian, fara ca despre acest fapt procurorul Balasescu Maximilian sa aibe vreo cunostinta.

- La fila 30 din Rechizitoriu se arata de catre procurori ca ,,referindu-se la disjungerea in dosar si la ridicarea masurilor asiguratorii, Ene Cristian a precizat ca procurorul Balasescu le va dispune cel mai devreme in ziua de luni, 30 ianuarie 2012”.

Totodata, procurorii au sustinut ca ,,Ene Cristian a mentionat ca procurorul Balasescu va dispune si solutia de scoatere de sub urmarire penala numai dupa ce Dobrescu va da si diferenta de 200.000 EUR, termenul limita pentru remiteerea celei de-a doua transe fiind data de 10 februarie 2012”.

Afirmatiile procurorilor sunt nesustinute probatoriu, ba chiar sunt infirmate de probele administrate in acuzare de domniile lor. Asa cum rezulta din materialul de urmarire penala:

- niciodata procurorul Balasescu nu a afirmat, direct sau indirect ca va disocia masura disjungerii, de solutia trimiterii in judecata in dosarul 2 / P / 2011 ori de scoatere de sub urmarire penala fata de Dobrescu Sebastian;

- nu exista nicio proba din care sa rezulte ca termenele avansate de Ene Cristian (30 ianuarie pentru disjungere ori 10 februarie pentru scoaterea de sub urmarire penala) au fost intentionate si de catre procurorul de caz, Maximilian Balasescu.

- dimpotriva, din continutul discutiei ambientale purtata la 31 ianuarie 2012 intre Balasescu Maximilian si Dobrescu Sebastian, aceste teorii ale procurorilor sunt in firmate categoric, inclusiv in ceea ce priveste asa-zisele teremene avansate de Ene Cristian. Acest fapt demonstreaza o data in plus, ca intre Ene Cristian si Balasescu Maximilian nu a existat in realitate nicio intelegere iar discrepanta existenta intre sustinerile inculpatului Ene (inregistrata ambiental) si sustinerile procurorului Balasescu (inregistrate ambiental la 31 ianuarie 2012) arata scopul diferit urmarit de catre cei doi (primul de a obtine foloase necuvenite de la denuntatorul Dobrescu, iar cel de-al doilea de a solutiona, in conditii de impartialitate o cauza penala in lucru):

,,Dobrescu Sebastian: Si... disjungerea cum... Cum se procedeaza, chiar nu stiu cum...? Care-i modalitatea?

Balasescu Maximilian: Adica?

Dobrescu Sebastian: Pai, cum se va proceda de acum incolo?

Balasescu Maximilian: In rechizitoriu, daca il fac la astia, dispun disjungerea cauzei. Cu privire la tine si la Stefan Elena... continui cercetarile si dau solutia.

Dobrescu Sebastian: Si... si cu sechestrul asigurator?

Balasescu Maximilian: Imi faci o cerere ... de ridicare a sechestrului ... asigurator. O sa ma mai gandesc pana atuncea”. ,,(...) Dupa ce i-am trimis pe astia in judecata, merg in dosarul 2, a doua zi am solutionat dosarul pe 15, pe 16 poti sa vii cu plangere impotriva ordonantei de sechestru asigurator (este vorba despre datele de 15, 16 februarie 2012 – n.n)”. ,,(...) Deci, eu pe 15 fac rechizitoriul. In momentul in care am facut rechizitoriul, prin rechizitoriu se dispune disjungerea”.

Discutia ambientala sus mentionata intra in contradictie flagranat si cu afirmatiile lui Ene Cristian Marian facute cu ocazia discutiei din 28 ianuarie 2012 prin care acesta l-a asigurat pe Dobrescu Sebastian ca va primi ,,disjungerea”, precum si un act prin care se va dispune ridicarea masurilor asiguratorii (luate fata de el in dosar) chiar in ziua intalnirii cu procurorul. Aceste neconcordante demonstreaza o data in plus ca Ene Cristian nu avea absolut nici o idee cu privire la strategia de ancheta a procurorului Balasescu, la intentiile sale concrete in dosarul 2/P/2011 si ca promisiunile lui Ene Cristian nu aveau nici un corespondent in vointa ori intentiile procurorului Balasescu.

In legatura cu deplasarea denuntatorului Dobrescu Sebastian impreuna cu inculpatul Ene Cristian la sediul Parchetului de pe langa Tribunalul Ilfov, in ziua de 31 ianuarie 2012, procurorii afirma, la fila 65-66 din rechizitoriu, ca prezenta lui Ene Cristian ar fi fost remarcata de procurorul Balasescu si ca acesta ,,i-a facut semn de la geamul biroului sa plece”. Procurorii sustin ca prezenta inculpatului Ene alaturi de denuntatorul Dobrescu ar fi fost ,,o gafa, contrara planului de actiune stabilit anterior cu procurorul Balasescu”.

Aceste sustineri sunt tendentioase, nereale si nesustinute probatoriu.

Nu a existat niciodata nici o intelegere anterioara, nici un ,,plan de actiune preexistent intre procurorul Balasescu si inculpatul Ene”. Acest fapt nu este sustinut de niciun mijloc de proba, reprezentand o speculatie a procurorilor.

(...)

Niciodata procurorul Balasescu Maximilian nu i-a cerut lui Ene Cristian sa-i transmita lui Dobrescu Sebastian vreo pretentie cu privire la vreo suma de bani pentru a pronunta vreo solutie de scoatere de sub urmarire penala fata de acesta. Niciodata Ene Cristian si Balasescu Maximilian nu au discutat despre masura disjungerii ori a ridicarii sechestrului asigurator fata de Dobrescu Sebastian. Asa cum am aratat anterior, initiativa, conditionarea acestor actiuni, a fost de resortul exclusiv al lui Dobrescu Sebastian, iar Ene Cristian a sustinut ca vorbeste in numele procurorului Balasescu, fara ca acest fapt sa fie real. Asa cum am aratat anterior, de la aceasta discutie si pana la data arestarii preventive, intre Ene Cristian si Balasescu Maximilian nu au mai existat intalniri directe.

(...)

In context, trebuie subliniat ca procurorul Balasescu Maximilian era cunoscut in structurile Ministerului Public ca un excelent procuror criminalist. Rezultatele obtinute pe parcursul a 17 ani de activitate (in special cele privind destructurarea unor retele tinand de lumea interlopa, respectiv clanurile Duduienilor, Sportivilor, Sadoveanu, Caran, Sile Pietroi, Preda, etc) s-au datorat caracterului sau atipic de investigare a cauzelor penale, absentei formalismului care caracterizeaza de regula, activitatea procurorilor pana in prezent, precum si participarile nemijlocite la activitati investigative operative cu risc ridicat.

CONCLUZII

Fata de toate aceste considerente, solicitam:

- in conformitate cu prev art 11 punctul 2 lit a Cod procedura penala raportat la art 10 alin 1 lit a Cod procedura penala, pronuntarea unei solutii de achitare in cauza, pentru infractiunea de luare de mita, fata de inculpatul Balasescu Maximilian, intrucat fapta nu exista;

- in conformitate cu prev art 11 punctul 2 lit a Cod procedura penala raportat la art 10 alin 1 lit a Cod procedura penala, pronuntarea unei solutii de achitare in cauza, pentru infractiunea de asociere pentru savarsirea de infractiuni fata de Balasescu Maximilian, intrucat fapta nu exista.”

* Cititi aici Rechizitoriul prin care DNA l-a trimis in judecata pe Max Balasescu