Telenovela Black Cube s-ar putea transforma intr-o atomica. Cu o singura conditie. Sa existe un raspuns public la doua intrebari. Dintre care una e esentiala. Cea legata de faimosul memory stick. Pe care afirma procurorii ca il cauta. Si ca nu l-ar fi gasit.

Pentru ca intreaga istorie sa nu fie cusuta cu ata alba – ma refer, desigur, la istoria reala, nu la cea penala –, ar fi nevoie ca ancheta, daca este facuta profesionist, sa dea raspuns la doua intrebari.

1. Cine si pentru ce a platit, cu sume considerabile de bani, serviciile uneia dintre cele mai scumpe societati de detectivi din lume?

2. Pana cand au fost sau s-au lasat prinsi iepurasii – si nicidecum actorii principali – de la Black Cube, care sunt informatiile care au intrat in posesia lor? Sunt ele sau nu sunt compromitatoare in ceea ce o priveste pe sefa DNA, Laura Codruta Kovesi? Fara a avea un raspuns la cele doua intrebari, ancheta DIICOT nu poate fi finalizata. Sau, daca va fi finalizata, se va transforma intr-o comedie.

La prima intrebare, cineva, nu prea stim cine, a incercat un raspuns. Tipic romanesc. Si asa am vazut ca, pe HotNews, un site extrem de apropiat Laurei Codruta Kovesi, a aparut un fel de dezvaluire. Care, cum a aparut, a si disparut. Respectiv un pretins contract semnat intre grupul Adamescu si Black Cube. Pe o suma considerabila de lire sterline. Bani care urmau sa fie livrati in transe. Cu clauze de performanta. Si cu bonusuri. Acest straniu contract ar fi trebuit sa provoace o uriasa explozie. Un om de afaceri condamnat pentru ca a incercat sa mituiasca un magistrat, iata, conform dezvaluirii HotNews, este implicat, direct si la varf, intr-o operatiune care a vizat obtinerea de informatii compromitatoare despre seful DNA. In mod straniu, insa, despre acest contract nu s-a mai vorbit.

Peste dezvaluirea HotNews, s-a tras pur si simplu cortina. Oare de ce? O fi inghitit redactia agentiei de stiri o momeala? Cu undita cu tot? Si, apoi, sa fi descoperit redactia ca a fost pacalita? Cum a fost posibil sa se lase tacerea peste acest caz? Este sau nu este documentul un fals? Daca este un fals, cine si de ce l-a produs? In favoarea cui a functionat falsul? Ce au intentionat sa afle sau sa provoace autorii diversiunii? Iar daca nu este un fals, de ce nu vedem urmarile? Cu un asemenea document in mana, un procuror ar putea face minuni. De ce nu am vazut aceste minuni?

A doua enigma, inca si mai mare, se refera la ceea ce au reusit, pana la urma, sa afle detectivii. Detectivii adevarati, nu cei de acoperire. Specialistii, nu iepurasii. Informatiile obtinute de cea mai puternica agentie de detectivi din lume ar trebui sa fie extrem de consistente. Si, din toate directiile, ni se spune ca ele se afla plasate pe un memory stick. Dupa care, nu se mai stie nimic. Acest memory stick nu a fost predat autoritatilor de la Bucuresti pe parcursul comisiei rogatorii? Asa cum s-a intamplat cu toate celelalte probe? Daca aceasta banca de date nu ar fi fost predata, cum s-ar fi putut ajunge la o intelegere legala intre procurori si detectivii prinsi, pentru ca acestia sa scape, in final, cu cateva zile de munca in folosul comunitatii israeliene? Probabil in schimbul obligatiei de a da zapada, in iarna, la Tel Aviv. Daca memory stick-ul nu a fost predat, in mod legal, nu se putea ajunge la o intelegere. Conform legii, o intelegere cu procurorii inseamna sa spui si sa predai tot. Nu doar o parte.

Dimpotriva, daca intelegerea a avut loc, daca memory stick-ul a fost predat, atunci de ce il mai cauta procurorii? Sau este doar o perdea de fum?

Teoretic, nu poate fi exclusa posibilitatea ca, pe memory stick, sa fie informatii atat de grave despre Laura Codruta Kovesi, incat ele sa fi generat niste negocieri la un nivel foarte inalt. Poate chiar la nivel international. Negocieri care dureaza. Si care s-ar putea solda prin ascunderea adevarului. Sau chiar prin stergerea probelor. Si, in aceste conditii, ar fi de inteles de ce nu avem inca un raspuns nici la prima intrebare. Cine sunt oamenii din spatele operatiunii si cat au paltit ei?

Sursa: Corectnews.com