Prezentam in cele ce urmeaza o noua facatura a unitatii de elita DNA Ploiesti, zisa "unitatea haules", condusa de unealta de elita Lucian Onea, zis "Lucica" (foto). Judecatorul Stefan Fieraru de la Curtea de Apel Ploiesti a fost executat de DNA pe baza unui simplu denunt, fara ca la dosar sa mai existe vreo alta proba. Drept urmare, Curtea de Apel Ploiesti a nenorocit DNA in sentinta prin care a dispus achitarea judecatorului Fieraru, pronuntand solutia in baza art. 16 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, conform caruia “fapta nu exista”.

Stefan Fieraru a fost trimis in judecata in decembrie 2015, pe motiv ca, in 2008, in perioada in care activa ca judecator la Curtea de Apel Ploiesti, ar fi primit de la o persoana, denuntator in dosar, contravaloarea materialelor de constructie si manopera unor lucrari efectuate la doua imobile pe care le detinea in Ploiesti, dar si contravaloarea unei racle dintr-un cimitir din Ploiesti. DNA a mai sustinut ca in schimbul acestor foloase, Stefan Fieraru ar fi promis denuntatorului ca isi va exercita influenta pe langa judecatorii din cadrul Tribunalului Prahova care aveau spre solutionare o cauza penala in care denuntatorul avea calitatea de inculpat, in scopul adoptarii unei solutii favorabile acestuia din urma.

Numai ca dosarul fabricat a sarit in aer in instanta, avand in vedere cat de "bine" a fost facut. Si asta pentru ca in buna practica a DNA Ploiesti - unitate devenita celebra si datorita procurorilor Lucica Onea si Mircea Negulescu, zis “Portocala” sau "Zdreanta", ambii cercetati penal de PICCJ, ultimul fiind si exclus din magistratura - dosarul impotriva fostului judecator a fost intocmit doar in baza unui denunt. Afost singura proba, dupa cum a constatat Curtea de Apel Ploiesti, in sentinta publicata in exclusivitate de site-ul juri.ro. In motivarea CA Ploiesti se arata ca desi intre inculpat si denuntator au existat discutii cu privire la efectuarea lucrarilor de constructie la un imobil al fostului judecator, nu a rezultat cu certitudine ca acestea au fost efectuate gratis si cu promisiunea ca martorul denuntator va fi ajutat cu respectivul dosar penal de catre fostul judecator. Mai mult, denuntatorul a recunoscut in declaratii ca Stefan Fieraru i-a spus sa cumpere materialele necesare si sa efectueze lucrarile pe firma sa, urmand ca la final sa-i achite contravaloarea lucrarilor. Concluzia instantei a fost ca DNA Ploiesti a mers exclusiv pe declaratiile denuntatorului, facand conexiuni cu unele imprejurari de fapt, dar nu a probat in niciun fel acuzatiile aduse judecatorului Stefan Fieraru.

Iata cele mai importante fragmente din motivarea sentintei CA Ploiesti, pe care o atasam integral la finalul articolului:

“Desi intre cei doi au existat relatii cu privire la efectuarea unor lucrari de constructie la imobilul inculpatului, nu rezulta cu certitudine ca acestea au fost efectuate gratis si cu promisiunea ca martorul denuntator va fi ajutat cu respectivul dosar penal. Dupa ce inculpatul a aflat de la martorul denuntator ca are o firma de constructii, cei doi s-au inteles sa fie efectuate unele lucrari de acest gen la locuinta inculpatului, astfel ca, in perioada martie-noiembrie 2008, martorul denuntator a efectuat lucrari de constructie, lucrari recunoscute de catre inculpat in declaratiile date.

In ceea ce priveste intelegerea dintre cei doi, Curtea constata ca acestia nu au incheiat un contract scris, inculpatul afirmand in declaratiile sale ca nu avea nevoie de un document scris, iar martorul denuntator a confirmat ca inculpatul i-a spus sa cumpere materialele necesare si sa efectueze lucrarile pe firma sa, urmand ca la final sa-i achite pretul. (…)

Curtea observa ca, in primul rand, procurorul a luat in considerare valoarea lucrarilor efectuate, asa cum au fost evaluate de catre expertul din faza urmaririi penale, iar, in al doilea rand, data remiterii sumei de 10.000 euro, dupa care a ajuns la concluzia ca diferenta este destul de mare si reprezinta foloase necuvenite si primite de inculpat in schimbul promisiunii ca va interveni in solutionarea favorabila a cauzei penale evocate. Insa, in declaratia sa inculpatul a afirmat ca in toamna anului 2008 i-a platit martorului denuntator suma de 60.000 lei pentru lucrarile efectuate de acesta la imobilul sau, bani pe care acesta i-a primit personal fara a se mai intocmi vreun document (chitanta), aspect confirmat de martora...
Remiterea sumei de 60.000 lei nu a fost recunoscuta de catre martorul denuntator, in declaratiile date, acesta afirmand ca nu a primit de la inculpat decat 10.000 euro. Se constata de catre instanta ca in aceasta privinta exista pozitii antagonice, inculpatul afirmand remiterea banilor, in timp ce martorul denuntator nu recunoaste acest lucru. Or, acest fapt era esential de dovedit de catre acuzare, in vederea elucidarii aspectului platii lucrarilor efectuate de martorul denuntator, in conditiile in care, suma respectiva, adaugata la cei 10.000 euro, s-ar apropia de valoarea lucrarilor evaluate prin expertiza efectuata. (…)

Din declaratia fratelui martorului denuntator care a afirmat ca: 'nu mi-a spus fratele meu ca va efectua lucrarile la inceput gratis, ci in schimbul unor sume de bani si prin firma sa', rezulta ca martorul denuntator nu avusese vreo intelegere cu inculpatul in sensul de a suporta lucrarile in schimbul unui ajutor, ci avand convingerea ca va primi banii cuveniti, dar au aparut ulterior neintelegeri. (…)

Faptul ca inculpatul nu a solicitat emiterea facturilor de catre firma martorului denuntator nu conduce ab initio la concluzia ca a fost incalcata vreo norma penala ori chiar de conduita. Din contra, societatea comerciala ce desfasoara activitati economice este obligata sa emita facturi pentru toate operatiunile economice. (...)

Curtea constata ca singura proba in acuzare o reprezinta declaratia martorului denuntator. (…)

Constata instanta ca procurorul a mers in totalitate pe cele declarate de martorul denuntator si a facut conexiuni cu unele imprejurari de fapt (…), dar nu a putut proba, fara urma de indoiala, ca inculpatul i-a promis acestuia interventia la un judecator”.

*Cititi aici integral sentinta Curtii de Apel Ploiesti