Fostul capitan Constantin Bucur (foto), ofiterul SRI care a iesit public in conferinta de presa si a demonstrat cu probe - casete sustrase din unitate - ca Serviciul Roman de Informatii intercepteaza ilegal jurnalisti, oameni politici si membri ai societatii civile, a obtinut definitiv revizuirea sentintei nr. 177/20.10.1998 a Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti (solutie mentinuta de CSJ/ICCJ - decizia nr. 2377/13.05.2002) prin care a fost condamnat, pe nedrept, la 2 ani inchisoare cu suspendare pentru furt, culegere si transmitere, respectiv divulgare sau folosire de informatii cu caracter secret. Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins, joi 11 februarie 2016, recursul declarat de Parchetul Militar de pe langa Curtea Militara de Apel Bucuresti impotriva deciziei penale nr. 65/A /07.07.2015 a Curtii Militare de Apel Bucuresti, prin care a fost mentinuta hotararea de achitare pronuntata, la 17 februarie 2015, de judecatorul Gabriel Tanasescu de la Tribunalul Militar Bucuresti, instanta investita cu examinarea fondului dosarului de revizuire.

Iata minuta deciziei ICCJ nr. 179/11.02.2016:

"Respinge, ca nefondat, recursul formulat de Parchetul Militar de pe langa Curtea Militara de Apel Bucuresti impotriva deciziei penale nr. 65/A din data de 07 iulie 2015 a Curtii Militare de Apel Bucuresti, pronuntata in dosarul nr. 16/81/2015. Cheltuielile judiciare ocazionate de solutionarea recursului formulat de Parchetul Militar de pe langa Curtea Militara de Apel Bucuresti raman in sarcina statului. Onorariul partial al avocatului din oficiu, in suma de 65 lei, se avanseaza din fondul Ministerului Justitiei. Definitiva".

Minuta deciziei CMAB nr. 65/07.07.2015:

"In temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C.pr.pen., respinge apelul declarat de Parchetul Militar de pe langa Tribunalul Militar Bucuresti impotriva Deciziei penale nr. 4 pronuntate la data de 17.02.2015 de Tribunalul Militar Bucuresti in dosarul nr. 38/1/2014. In temeiul art. 275 alin. (3) din C.pr.pen., raman in sarcina statului cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului de fata. Cu recurs in 10 zile de la comunicare. Pronuntata in sedinta publica, astazi 07.07.2015".

Cazul a fost redeschis dupa condamnarea suferita de Romania la CEDO. Autoritatile romane au facut scut in jurul SRI refuzand sa puna la dispozitia Curtii Europene acte din dosar

Dosarul avand ca obiect revizuirea sentintei nr. 177/20.10.1998 a Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti a fost deschis ca urmare a condamnarii Romaniei la CEDO in cauza Bucur si Toma. Prin hotararea din 8 ianuarie 2013, Curtea de la Strasbourg a obligat statul sa-i plateasca fostului ofiter SRI Constantin Bucur 20.000 euro daune morale, pentru incalcarea Art. 6 (dreptul la un proces echitabil) si Art. 10 (libertatea de exprimare) din Conventia europeana a drepturilor omului. Mai mult, instanta europeana a stabilit ca, in speta, autoritatile romane si-au incalcat si obligatia de a pune la dispozitia Curtii intregul dosar, astfel incat judecatorii CEDO au retinut in hotarare inclusiv incalcarea Art. 38 din Conventie, situatie extrem de rar intalnita.

Iata, de exemplu, cum argumenteaza CEDO interesul public prezentat de informatiile divulgate de fostul capitan SRI Constantin Bucur (paragrafele 101-104 din hotararea CEDO, a carei motivare poate fi citita integral la finalul articolului):

"Curtea considera ca informatiile divulgate de reclamant prezentau incontestabil un interes public. Interceptarea convorbirilor telefonice prezenta o importanta deosebita intr-o societate care s-a confruntat in timpul regimului comunist cu o politica de supraveghere stricta de catre serviciile secrete. De altfel, acest lucru este demonstrat de larga acoperire mediatica de care a beneficiat conferinta de presa din 13 mai 1996, dupa cum o atesta documentele depuse la dosar atat de catre reclamant, cat si de catre Guvern. Mai mult, societatea civila era afectata in mod direct de informatiile divulgate, convorbirile telefonice ale oricarei persoane putand fi interceptate.

Pe de alta parte, insasi Curtea a fost preocupata sa se convinga in repetate randuri de existenta unor garantii corespunzatoare si suficiente impotriva abuzurilor in materie intrucat un sistem de supraveghere secreta destinat apararii sigurantei nationale implica riscul de a submina, ba chiar de a distruge, democratia sub pretextul apararii ei (Klass si altii vs. Germania, par. 49-50; *Rotaru vs. Romania, citata anterior, par. 59-60).

Avand in vedere cele de mai sus, Curtea considera ca informatiile divulgate de reclamant aveau legatura cu abuzurile comise de inalti functionari si cu fundamentele democratice ale statului. Nu mai exista nicio indoiala ca este vorba despre chestiuni foarte importante care apartin dezbaterii politice intr-o societate democratica, asupra carora opinia publica are un interes legitim de a fi informata.

Totusi, trebuie remarcat ca instantele interne nu au tinut seama de argumentul reclamantului, referitor la interesul public prezentat de informatiile divulgate si de impactul acestuia asupra exercitarii libertatii sale de exprimare, demers care ar fi fost compatibil cu normele Conventiei (a se vedea, de asemenea, Wojtas-Kaleta vs. Polonia, par. 49)".

Prezentam in continuare pasaje din sentinta nr. 4/17.02.2015 a Tribunalului Militar Bucuresti (solutie mentinuta de CMAB si confirmata prin decizia ICCJ din 11 februarie 2016):

"Hotararea CEDO constata ca reclamantul solicitase administrarea mai multor mijloace de proba pentru a demonstra ca actele de autorizare fusesera emise de procuror dupa interceptarea convorbirilor telefonice si ca, in orice caz, nu erau justificate de motive legate de siguranta nationala.

Sentinta Tribunalului Militar Teritorial considera ca aceste mijloace de proba erau lipsite de pertinenta, iar in ceea ce priveste documentatia aferenta cererilor de autorizare, declaratiile privind urmarile interceptarilor telefonice si cele noua plangeri penale, acestea au fost cosiderate ca nefiind utile in solutionarea cauzei.

Instanta europeana a mai retinut ca in aceasta cauza instantele nationale, prin refuzul verificarii justificarii 'strict secret' a unor date culese de SRI, nu au urmarit sa examineze cauza sub toate aspectele, limitandu-se doar la constatarea autorizarii impusa de lege.

Acest aspect intra in total dezacord cu apararea revizuentului, care consta, la vremea respectiva, in afirmarea inexistentei actelor de autorizare precum si absenta unor circumstante care sa reprezinte amenintari la adresa sigurantei nationale si care, prin ele insele, sa impuna interceptarea convorbirilor telefonice a unor persoane din sfera politicii sau a societii civile.

Mai mult decat atat, in considerentele hotararii Curea Europeana a Drepturilor Omului reproseaza ca: 'Guvernul nu a prezentat in fata Curtii documente relevante si convingatoare pentru a justifica clasificarea 'strict secret' a informatiilor divulgate de reclamant; in fapt, acesta a refuzat sa puna la dispozitie intregul dosar penal intern, care include cererile Serviciului Roman de Informatii si actele de autorizare emise de procuror'.

La data solutionarii cererii de revizuire, la aproape doi ani de la data pronuntarii hotararii CEDO, sunt aplicabile in speta dispozitiile Noului Cod de procedura penala, respectiv art. 352 alin. 11 si 12. (...)

Modificarile legislative mentionate care nu erau in vigoare la data pronuntarii hotararilor de condamnare, evolutia jurisprudentei CEDO reflectata cu prisosinta in hotararilor de condamnare, evolutia jurisprudentei CEDO reflectata cu prisosinta in hotararile instantelor nationale, au determinat ca pe parcursul solutionarii cererii de revizuire autoritatile emitente a documentelor clasificate 'strict secret' din anexele dosarului de fond sa procedeze in buna masura la declasificarea acestora facandu-le astfel accesibile apararii.

In consecinta, deoarece instantele nationale nu s-au straduit sa examineze cauza sub toate aspectele, a lasat fara raspuns argumente esentiale ale apararii, refuzul de a verifica justificarea clasificarii 'strict secret' si in fine refuzul de a raspunde daca interesul pastrarii confidentialitatii informatiilor prevaleaza asupra interesului public de a lua la cunostinta de presupusele interceptari fara drept, toate acestea se circumscriu incalcarii dreptului la un proces echitabil. (...)

S-a apreciat ca atingerea adusa dreptului la libera exprimare a revizuentului Bucur Constantin, in special a dreptului sau de comunica informatii, nu era necesara intr-o societate democratica.

Citita in aceasta cheie, hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului apreciaza condamnarea revizuentului – intemeiata pe publicarea de catre aceasta a unor informatii secrete si insiruirea a 11 (unsprezece) casete in vedere sustinerii afirmatiilor sale – ca fiind ingerinta autoritatii publice in exercitarea dreptului sau la libertatea de exprimare.

Este, fara indoiala, ca si sub aspectul incalcarii Art. 10 din Conventie, condamnarea penala a avut si are in continuare repercusiuni negative asupra revizuentului, dar asa cum se arata in motivarea instantei europene, risca de asemenea sa aiba un efect de descurajare asupra altor functionari publici.

Se constata asadar ca si sub acest aspect, din perspectiva normei de revizuire a art. 465, consecintele incalcarii dreptului privind libertatea de exprimare continua sa se produca si in prezent.

Asa fiind, din perspectiva instantei, investita cu solutionarea acestei cereri de revizuire, unicul remediu adaptabil inlaturarii consecintelor drepturilor incalcate si care continua sa se produca, il reprezinta in final admiterea cererii formulate de revizuent. (...)

Astfel, cum s-a retinut si din actele si lucrarile dosarului, revizuentul in indeplinirea sarcinilor de serviciu din cadrul compartimentului de supraveghere-inregistrare a comunicatiilor de la Unitatea de Transmisiuni din cadrul SRI a apreciat ca procesul de interceptare a convorbirilor nu era garantat in totalitate de elementele de legalitate necesare unei astfel de proceduri.

Neregulile pe care revizuentul le-a constatat, respectiv faptul ca rubricile din registrul compartimentului se completau cu creion, aceste rubrici nu erau complete, uneori nu era specificat numele real al persoanei ascultate, faptul ca nu se preciza adresa postului telefonic pus sub ascultare si ca nu exista intotdeauna o concordanta intre persoana indicata in registru si titularul real al postului telefonic, toate aceste disfunctii l-au determinat sa aprecieze ca in cadrul acestui compartiment se desfasurau activitati nelegale. (...)

Este fara indoiala ca revizuentului, urmare a unor constatari proprii in compartimentul in care-si desfasura activitatea, corelata cu relatari din presa vremii asupra activitatii unor cadre cu functii de conducere din serviciu, i-a fost alimentata temerea ca legalitatea este incalcata si ca in consecinta respectarea Constitutiei prevaleaza in final oricarui ordin, instructie si regulament interior.

Edificator in determinarea interactiunii factorului intelectiv si a factorului volutiv in realizarea actului de conduita pe care l-a urmat revizuentul Bucur Constantin, a reprezentat-o atitudinea dezinteresata a persoanelor interpelate, colegi sau sefi in compartiment, culiminand cu propunerea unui membru al Comisiei comune permanente a Camerei Deputatilor si Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar al activitatii Serviciului Roman de Informatii de a prezenta publicului continutul inregistrarilor printr-o conferinta de presa, mai degraba decat de a sesiza Comisia parlamentara de ancheta, care in opinia acestuia ar fi avut doar un interes in temporizarea cercetarilor administrative.

Revizuentului i s-a precizat ca un demers in fata sus mentionatei comisii nu ar fi avut nicio finalitatea pentru intrarea in legalitate a activitatilor din compartimentul in care acesta isi desfasura activitatea.

In aceste circumstante, convins fiind de justetea demersului sau, revizuentul procedeaza la strangerea unui numar de 11 casete audio continand inregistrari ale unor convorbiri de la posturile telefonice convins fiind ca acestea apartin unor persoane interceptate fara mandat. (...)

Procedand la judecarea cererii de revizuire in baza actelor si lucrarilor dosarului, instanta va face aplicabil in cauza principiul legii penale mai favorabile, avand in vedere ca pana la pronuntarea unei hotarari definitive in cauza, faptele revizuentului sunt circumscrise incidentei a doua legi penale, in speta Codul penal 1969 si respectiv dispozitiile din noul cod pena intrat in vigoare la data de 01 februarie 2014. (...) Se constata astfel ca din perspectiva existentei anumitor cauze care inlatura caracterul penal al faptei legea penala mai favorabila este Codul penal 1969.

Art. 18/1 din Codul penal 1969 intitulat marginal 'fapta care nu prezinta pericolul social al unei infractiuni' precizeaza ca nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala daca prin atingerea minima adusa valorii protejate de lege si prin continutul ei concret fiind lipsita in mod vadit de importanta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.

Fata de cele mai sus aratate, instanta Tribunalului Militar Bucuresti, in rejudecarea cauzei urmeaza sa achite in baza art. 396 alin. (1) si (5) CPP rap. la art. 16 lit. b) teza a II-a pe inculpatul Bucur Constatin pentru comiterea infractiunii de culegere si transmitere de informatii cu caracter secret prin orice mijloace in afara cadrului legal, fapta prev. de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 cu aplicarea art. 5 C.pen., precum si pentru comiterea infractiunii de divulgare sau folosirea in afara cadrului legal de catre salariatii serviciilor de informatii, informatii privind viata particulara, onoarea sau reputatia persoanelor cunoscute incidental in cadrul obtinerii datelor necesare sigurantei nationale, fapta prev. de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 51/1991 cu aplicarea art. 5 C.pen., respectiv faptele nu au fost savarsite cu vinovatia prevazuta de lege.

In ceea ce priveste savarsirea infractiunii de furt in forma continuata prev. de art. 208 alin. (1) C.pen. 1968, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. 1968, retinuta in sarcina inculpatului pentru ca in perioada 1990-martie 1996 a sustras in mod repetat in dauna Serviciului Roman de Informatii un numar de 32 de casete, instanta va retine urmatoarele:

Din ansamblul actelor si lucrarilor dosarului ce au stat la baza condamnarii pentru sustragerea repetata a casetelor, s-a retinut ca din totalul de 32 de casete trecute fara drept in posesia inculpatului, 11 dintre acestea au facut obiectul suportului magnetic al inregistrarilor convorbirilor telefonice interceptate in cadrul Serviciului Roman de Informatii.

Aceste casete nu au fost sustrase in scopul insusirii pe nedrept astfel cum se precizeaza in 'verbum regens' al infractiunii de furt din vechea reglementare a Codului penal 1968, ci in scopul dovederii de catre inculpat a activitatilor de interceptare ilegala efectuate in compartimentul unitatii in care-si desfasura activitatea si predate deputatului Toader Constantin pentru a fi folosite in conferinta de presa din data de 13 mai 1996.

Restul casetelor audio intrate in posesia inculpatului (22 casete) au fost folosite asa cum se retine in motivarea hotararii de condamnare nr. 177/1998 in interesul personal continand inregistrari muzicale, iar din acestea numai 17 casete audio la momentul recuperarii aveau caracteristici fizico-materiale ce atestau faptul ca erau aproape noi si se aflau in perfecta stare de functionare'.

Este fara indoiala ca in cauza pericolul social al insusirii de catre inculpat a 17 casete audio lipseste, in circumstantele in care valoarea prejudiului cauzat era la data pronuntarii hotararii de condamnare (Sentinta penala nr. 177/20 octombrie 1998) de 271.398,40 lei.

Sanctionarea penala a inculpatului Bucur Constatin cu o pedeapsa, care chiar daca a fost gratiata in conditiile Legii nr. 137/1997, nu reprezinta prin ea insasi un temei fiind in mod evident lipsita de semnificatie juridico-penala. (...)

In consecinta, in baza art. 396 alin. (1) si (5) C.pr.pen. Rap. la art. 19 din Legea nr. 255/2013, instanta va achita pe inculpatul Bucur Constantin pentru comiterea infractiunii de furt in forma continuata.

Fata de cele mai sus-aratate, instanta urmeaza ca in baza art. 465 alin. 11 lit. a) C.pr.pen. sa admita cererea de revizuire formulata de revizuentul Bucur Constatin privind Sentinta penala nr. 1770/20.10.1998 a Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti, definitiva prin Decizia penala nr.2377/13.05.2002 a Curtii Supreme de Justitie – Sectia penala.

Va desfiinta in parte Sentinta penala nr. 177/20.10.1998 a Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti, definitiva prin Decizia penala nr.2377/13.05.2002 a Curtii Supreme de Justitie – Sectia penala, si in rejudecarea cauzei urmeaza sa achite pe inculpat in temeiul art. 16 lit. b) teza a II-a C.pr.pen. pentru comiterea infractiunilor de culegere si transmitere de informatii cu caracter secret prin orice mijloc din afara cadrului legal, respectic pentru comiterea infractiunii de divulgare sau folosire in afara cadrului legal de catre salariatii Serviciului Roman de informatii privind viata particulara, onaore sau reputatia persoanelor cunoscute incidental in cadrul obtineii datelor necesare sigurantei nationale.

De asemenea, in baza art. 19 din Legea nr. 255/20134 rap. la art. 18/1 Cod penal 1969, va achita pe inculpatul Bucur Constantin pentru comiterea infractiunii de furt din forma continuata.

Se vor mentine dispozitiile Sentintei penale nr. 177/20.10.1998 pronuntata de Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti cu privire la restituirea de catre partea civila a celor 32 de casete audio".

*Cititi aici sentinta penala nr. 4/17.02.2015 a Tribunalului Militar Bucuresti

*Cititi aici Hotararea CEDO in cauza Bucur si Toma contra Romaniei