pac pac

Perfect argumentat.
Ceva "din popor" : trebuie sa parcurgi vreun traseu mai greu, sau mai multe examene ca sa devii judecator decat sa ajungi procuror ? NU ! Si atunci, de unde "superioritatea" judecatorilor ?
Daca ambele categorii au pregatire aproximativ egala, de ce ar trebui o delimitara clara intre statutul lor si procurorii sa nu fie magistrati ? Sau de unde e prejudecata ca judecatorii sunt clar mai pregatiti,mai profesionisti ?
Pe de alta parte, nu neaparat denumirea si statutul face diferenta, ci atributiile, mijloacele legale avute la dispozitie, si apoi desigur independenta/stabilitatea, salarizarea si altele.

Nu va impacientati, procurorii nu mai sunt demult egalii judecatorilor ci in mod evident superiori in drepturi si inferiori in obligatii. Procurorii avanseaza pe ochi frumosi prin structuri si structurele paralele, fara examene sau prostii din astea si ei nu raspund niciodata, ca "ei doar cer, judecatorul dispune". Mai mult, azi, jumatate din procurorii din Romania sunt platiti la grad de ICCJ. Deci exista mai multi procurori cu acest grad cu 2000% fata de numarul judecatorilor care il detin (si care functioneaza efectiv numai la ICCJ). Domnu' Savaliuc, actualizati, nu mai exista demult nici macar egalitate....

Este cea mai imbecila egalitate de care am auzit vreodata.Este de sorginte sovietica si nu se va sterge usor in romarlania.

Am fost nevoită să îmi fac un blog personal http://dictaturajustitiei.wordpress.com pentru a putea să postez documentele care demonstrează falsurile intelectuale pentru care procurorii au dat NUP-uri pe bandă rulantă.
Cred că domnul ziarist Razvan SAVALIUC a fost responsabil atunci când a tratat acest subiect. Vă rog să-mi daţi voie să adaug şi eu:

,,Ne pare rău că trebuie să o spunem chiar noi, dar de la Ayrault încoace,
adică de mai bine de 200 de ani în Europa justiţia se bazează pe un Minister Public puternic, care este stăpânul absolut al primei faze a procesului penal: urmărirea penală.,,

Nu am ştiut până astăzi că, nu s-au făcut cercetări temeinice în cazul falsurilor intelectuale semnalate de mine, deoarece Ministerul Public din România este slab. Dar falsul intelectual săvârşit de către un procuror pentru a constitui probă într-un alt dosar penal, se datorează tot slăbiciunii Ministerului Public ? Dar motivaţiile de doi bani ?

,,Procurorul nu poate fi parte în proces pentru că procurorul are interes în timp ce părţile au fiecare un interes propriu, bine conturat.,,

Proşti mai sunt domnilor americanii ! La ei ,,procurorul (nu) are interes,, ca să se afle adevărul.

,,Aşa cum superb consacră art. 131 din Constituţia României, Ministerul
Public reprezintă interesele generale ale societăţii, apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.,,

Al cui interes ? Al cui dă mai mult ? Al cui deţine o funcţie importantă ?

,, Nu poziţia fizică a procurorului în sala de judecată influenţează reforma
justiţiei, nici accesul său în birourile judecătorilor, ci asigurarea unui cadru
legislativ şi organizatoric optim atât pentru procurori, cât şi pentru judecători.,,

Ei bine, cu acest paragraf sunt de acord. Dacă dosarele ar fi corect instrumentate nu m-ar deranja faptul că procurorul stă alături de judecător exact ca în vremea comunismului.


Stând în sala de judecată a Judecătoriei Vălenii de Munte am fost martora mută a unui fapt incredibil.

Un tânăr fusese crunt bătut, într-o discotecă din Drajna de Jos, şi ajunsese să fie internat în spital. Am văzut 6 martori citaţi în timpul procesului care, au confirmat că, victima fusese crunt bătută pentru că luase apărarea unei fete. Procuratura, cum cred că ştiţi, considerase că un NUP este de ajuns.

,, Dar nu suntem de acord cu critica distructivă.,, Dar cu care critică sunteţi de acord? Cu cea care lipseşte ?,,

,,Soluţiile de neurmărire ale procurorului român în totalitatea lor pot fi
contestate la instanţă, în timp ce cunoscutul penalist francez Jean Pradel, reluând
un citat al lui G. Kiejman arată că procurorul, prin dreptul său de a clasa definitiv o
cauză, este judecătorul cel mai important din Franţa.,,

Asta ar mai lipsi ! Atunci am înnebuni cu toţii. De la Revoluţia Franceză, o revoluţie adevărată, oare câţi ani sunt? Peste 200 ani ?

Mulţumesc pe această cale celor ce administrează site-ul :

"Procurorul ocupa azi in lume aceeasi pozitie cu judecatorul pentru ca daca urmarirea penala este de slaba calitate, intreg proces penal va fi un esec." Mai nea Sima, esti tare dashtept! Pai daca dumneata iti dai singur cu stangu' in dreptu' si mai detii functia de pres APR, ceea ce se afla sub 'mneata e dezastru! Pai cine face urmarirea penala de slaba calitate? Judele? Q.E.D.

,,Nu trageţi în procurori!” Dar în cine ?

Dar în cine? În teroriştii pe care îi căutaţi de peste 20 ani şi nu-i mai găsiţi ?


În corupţii de rang înalt de la vârf, cărora le întocmiţi dosarele atât de neglijent , ,, uitaţi să cereţi mandat de ascultare”, un mic exemplu, ca să poată judecătorii, sărmanii n-au ce face, să-i elibereze pentru viciu de procedură ?

În hoţii,violatorii şi criminalii ce zburdă în linişte pe câmpiile patriei, inocenţi precum mieii, pentru că au glaucom sau le lipseşte un testicol şi cărora li s-au dat certificate de bună purtare?

Dar, de unde ştiţi că, dacă nu ne-ar fi teamă, nu de d-voastră ci de Dumnezeu, am fi tentaţi să tragem în procurori, ne ascultaţi cumva gândurile, telefoanele ?

Aţi cerut mandat de ascultare?

P.S . Dacă vă plac francezii, îl citaţi pe penalistul francez Jean Pradel, de ce nu îi luaţi drept model şi pentru procesele intentate colaboraţioniştilor „Regimului de la Vichy”în care chiar s-au dat şi condamnări ?

O, dar ce pretenţii putem avea când nu se ştie ,, câţi mai sunteţi ”! Citatul fiind celebru şi aparţine domnului Mircea Geoană.

Textul acesta, departe de a fi bine scris, este agramat și ilogic.

Trecem mai iute peste faptul că în prima frază domnul Constantin Sima înghite cel puțin un cuvânt (spune „cauza eșecului.” în loc de „cauza eșecului justiției...”).
Trecem și peste faptul că directivele nu pot dori nimic, ele doar stipulează ori prevăd; legislatorul dorește ceva exprimat prin directive.

Dar să spui că „opozitia dintre judecator si procuror nu va profita decat infractorilor”... este de un agramatism incredibil și intolerabil. Și, din păcate, nu este singurul exemplu din textul președintelui APR Constantin Sima.

Lăsăm totuși agramatismele, spre a vedea lipsa de logică a ideilor ce se voiau exprimate - și apărate! - de acest text.

„de mai bine de 200 de ani in Europa justitia se bazeaza pe un Minister Public puternic, care este stapanul absolut al primei faze a procesului penal: urmarirea penala”
Se pare că domnul procuror nu a auzit până astăzi nici de drepturile omului, nici de alte prevederi ce limitează abuzurile.
„Stăpân absolut” găsește domnia-sa în Coreea comunistă sau în alte state totalitare. Faptul că procurorul are o mare autoritate în cercetarea și urmărirea penală nu îl face „stăpân absolut” decât în închipuirea unor obsedați de putere.


Sintagmele
„Procurorul ocupa azi in lume aceeasi pozitie cu judecatorul” și
„opozitia dintre judecator si procuror nu va profita decat infractorilor”
sunt extrem de grave.
Ele țin fie de o mare lacună în pregătirea juridică a domnului Constantin Sima, fie de o adâncă alunecare spre extremism și dictatură a domniei sale.

Procurorul este în opoziție cu partea adversă - truism, desigur, dar, iată, necesar pentru unii - iar judecătorul este a treia parte, echidistantă.
Procurorul și judecătorul trebuie să fie într-o anume opoziție, la fel ca și judecătorul și avocatul părții adverse.
Dacă procurorul și judecătorul sunt „în aceeași barcă” orice justiție adevărată devine imposibilă.
D-l Constantin Sima pleacă, se vede aici, de la prezumția de vinovăție. De fapt ar trebui, eventual, să plece de la cea de suspiciune - în cazul unui delict fiecare persoană implicată este suspectă.
Tocmai pentru că mulți procurori cad în această capcană, de a confunda suspiciunea cu vinovăția, este esențial pentru justiție să fie o echidistanță a judecătorului față de amândouă părțile procesuale.
Judecătorul nu are voie să fie de partea procurorului! Dacă face acest lucru - numit de obicei antepronunțare - justiția a încetat să mai fie justiție.
Deci nici vorbă de egalitate între judecător și procuror, nici de alianța lor împotriva infractorilor șamd. Rosturile celor două instituții sunt foarte diferite și doar păstrându-le se poate asigura dreptatea justiției.

Tot din categoria gândirii dictatoriale intră și foarte comunista frază
„Sigur ca in activitatile de urmarire penala procurorul poate deranja de multe ori diverse personalitati, poate impiedica bunul mers al unor afaceri nu tocmai curate si obtinerea unor venituri mai mult sau mai putin frauduloase, dar asta nu inseamna ca trebuie sa taiem procurorului mijloacele de investigare”.

Se vede aici un izvor de abuzuri inacceptabile.
D-l procuror pleacă de la convingerea că cei urmăriți penal SUNT vinovați!
Domnia sa uită că cei deranjați pot fi nevinovați, că afacerile cercetate ar putea fi curate și de asemeena și veniturile respective!
„Te bănuiesc deci ești vinovat” este o gândire cu totul străină unei justiții reale. Nici măcar procurorul nu are voie să gândească așa, deoarece astfel se va fixa pe primul suspect și va pierde din vedere, de cele mai multe ori, adevărații vinovați. De aici izvorăsc abuzuri cutremurătoare, care nu se pot repara ulterior în niciun chip: firme și afaceri curate ruinate, oameni nevinovați rămași pătați pentru totdeauna, sau chiar abuzați în arestări lipsite de temei, vieți distruse.
Procurorii care gândesc astfel nu se deosebesc de infractorii cei mai sadici decât prin legitimație.
Iar ca președintele APR să promoveze o asemenea gândire este extrem, extrem de grav!

Sunt și alte lacune, grave, ale textului comentat, dar așteptăm de la domnul Răzvan Savaliuc o replică mai completă și competentă decât această modestă încercare.