Judecatorul Daniel Gradinaru (foto) de la Curtea de Apel Bucuresti a decis inlocuirea masurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu in cazul afaceristului Nelu Iordache, dupa ce a concluzionat ca perioada petrecuta de acesta in arest, respectiv 1 an si 6 luni, a fost suficienta pentru a diminua pericolul concret pentru ordinea publica si sentimentul de insecuritate indus in randul cetatenilor. Motivul care a stat la baza deciziei de inlocuire a arestului preventiv cu arestul la domiciliu, dispusa in 7 mai 2014, a afaceristul reprezentat de avocatii Florin Surghie si Anca Iordache (sotia lui Nelu Iordache), este, potrivit deciziei nr.198/C din dosarul nr. 16876/3/2013/a13, acela ca mentinerea patronului Romstrade in stare de arest a creat aparenta unei executari de pedeapsa, iar nu a unei detentii provizorii.

Trebuie precizat si ca in perioada in care s-a aflat in arest preventiv, dar si de la data la care masura a fost inlocuita cu arestul la domiciliu, Nelu Iordache a facut mai multe denunturi si a dat mai multe declaratii incriminatoare impotriva mai multor persoane, printre care se numara Ovidiu Silaghi, fost ministru al Transporturilor, Madalin Dumitru, fostul sef al Directiei Infrastructura din Primaria Capitalei sau Dan Voiculescu, presedintele Fondator al Partidului Conservator. 

Astfel, in documentul pe care il puteti citi in integralitate la finalul articolului, judecatorul CAB Daniel Gradinaru arata ca Nelu Iordache a stat in arest preventiv o perioada indelungata, iar mentinerea sa in aceasta stare trebuia sa fie justificata de motive plauzibile precum necesitatea impiedicarii tulburarii ordinii publice de catre inculpat. In acest sens, judecatorul Daniel Gradinaru a stabilit ca masura arestarii preventive este si trebuie sa ramana una exceptionala, iar datele concrete ale cauzei arata ca nu se mai justifica aceasta masura. Curtea apreciind ca scopurile prevazute de art.202 Cod pr.penala, inclusiv sub aspectul normalei desfasurari in continuare a procesului, putand fi asigurate de o masura mai putin restrictiva – arestul la domiciliu.

"Analizand actele si lucrarile dosarului, Curtea constata ca, in speta, din datele existente rezulta in continuare suspiciunea rezonabila ca inculpatul a contribuit la comiterea faptelor pentru care este in prezent judecat.

Desi la dosarul cauzei sunt probe in acest sens, totusi nu exista probe certe ca lasarea inculpatului in libertate ar fi necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica in sensul prev.de art.223 alin.2 teza finala, evaluarea facandu-se pe baza gravitatii faptelor, a modului si circumstantelor de comitere a acestora, a anturajului si a mediului din care inculpatul provine, a antecedentelor penale si a altor imprejurari privitoare la persoana acestuia.

Astfel, dincolo de natura si gravitatea infractiunilor pentru care inculpatul a fost trimis in judecata, Curtea apreciaza ca perioada petrecuta de acesta in stare de arest (de peste 1 an si 5 luni) este de natura sa diminueze pericolul concret pentru ordinea publica si sa atenueze sentimentul de insecuritate indus in randul cetatenilor, mentinerea inculpatului in stare de arest creand aparenta unei executari de pedeapsa iar nu a unei detentii provizorii".

CAB: "Mentinerea unei persoane in arest preventiv trebuie sa fie justificata de existenta unor motive suficient de puternice indicate de catre instante"

Judecatorul Daniel Gradinaru argumenteaza inlocuirea masurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu si cu prevederile Curtii Europene a Drepturilor Omului, care stabilesc ca mentinerea unei persoane in arest preventiv trebuie sa fie justificata de existenta unor motive suficient de puternice indicate de catre instante, insa dupa trecerea unei perioade de timp, judecatorii sunt obligati sa ia in considerare, chiar si din oficiu, posibilitatea inlocuirii masurii privative de libertate cu o masura alternativa, arest la domiciliu sau control judiciar:

"In legatura cu mentinerea unei persoane o perioada indelungata in arest preventiv, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in aplicarea dispozitiilor art.5 par.3 din Conventie, a statuat ca persistenta motivelor plauzibile ca persoana privata de libertate ar fi comis o infractiune, este o conditie sine qua non a regularitatii mentinerii in detentie, insa, dupa un timp, aceasta nu mai este suficienta.

Mentinerea unei persoane in arest preventiv trebuie sa fie justificata de existenta unor motive suficient de puternice indicate de catre instante, printre acestea fiind si necesitatea impiedicarii tulburarii ordinii publice de catre inculpat. Sub acest aspect, Curtea a stabilit ca, anumite infractiuni, prin gravitatea lor particulara si prin reactia publicului la savarsirea lor pot sa provoace o tulburare sociala de natura a justifica o detentie provizorie, cel putin un anumit timp.

Dupa trecerea unei perioade de timp, instantele sunt obligate sa ia in considerare, chiar si din oficiu, posibilitatea luarii fata de persoana privata de libertate a unor masuri alternative (arestul la domiciliu ori control judiciar).

In egala masura, instanta de control judiciar tine seama de stadiul procedurilor in care ne aflam, de timpul scurs de la momentul arestarii cu impact asupra rezonabilitatii acesteia prin raportare la art.5 alin.3 din CEDO, de necesitatea mentinerii acestei stari preventive fata de natura si specificul actelor de procedura ce au mai ramas de efectuat".

CAB: "Masura arestarii preventive este si trebuie sa ramana una exceptionala"

In finalul deciziei penale nr.198/C din data de 7 mai 2014, judecatorul Daniel Gradinaru evidentiaza ca masura arestarii preventive trebuie sa ramana una exceptionala, iar pentru asigurarea bunei desfasurari a procesului penal se impune, ca dupa 1 ani si 6 luni de arest preventiv, sa se inlocuiasca aceasta masura cu arestul la domiciliu:

"Masura arestarii preventive este si trebuie sa ramana una exceptionala, inclusiv prin prisma prevederilor art.5 par.3 din Conventia Europeana a Drepturilor si Libertatilor Fundamentale ale Omului, datele concrete ale cauzei nemaijustificand aceasta masura, Curtea apreciind ca scopurile prevazute de art.202 Cod pr.penala, inclusiv sub aspectul normalei desfasurari in continuare a procesului, putand fi asigurate de o masura mai putin restrictiva – arestul la domiciliu.

Fata de cele aratate, Curtea, apreciaza ca pentru asigurarea bunei desfasurari a procesului penal, prin raportare la criteriul prev.de art.202 alin.3 Cod pr.penala ce vizeaza proportionalitatea masurii preventive cu gravitatea acuzatiei aduse inculpatului, in cauza se impune inlocuirea arestului preventiv cu arestul la domiciliu, aceasta din urma masura preventiva fiind suficienta pentru realizarea scopului prevazut la art.202 alin.1 Cod pr.penala.

Conchizand, Curtea in temeiul art.4251 alin.7 pct.2 lit.a Cod pr.penala va admite contestatia formulata de inculpatul Iordache Nelu va desfiinta, in parte, incheierea de sedinta atacata si rejudecand:

In baza art.242 alin. (2) Cod proc. penala va inlocui masura arestarii preventive a inculpatului Iordache Nelu cu masura arestului la domiciliu, prev. de art.221 Cod proc. penala constand in obligatia impusa acestuia de a nu parasi imobilul unde locuieste, fara permisiunea organului judiciar in fata caruia se afla cauza".

Amintim ca omul de afaceri Nelu Iordache a fost trimis in judecata de DNA, in 29 aprilie 2013, de procuroarea Mihaela Iorga Moraru, si arestat preventiv inca din decembrie 2012. DNA l-a acuzat pe patronul Romstrade de schimbarea, fara respectarea prevederilor legale, a destinatiei fondurilor europene; utilizarea cu rea credinta a creditului societatii, delapidare, fals, spalare de bani si inselaciune. Procurorii anticoruptie sustin ca Nelu Iordache ar fi primit de la CNADNR un avans de peste 30 de milioane de lei pentru pentru proiectarea si executia lucrarilor la primul tronson din autostrada Nadlac – Arad - lucrare finantata in proportie de 85% de UE – bani pe care i-ar fi utilizat pentru achitarea unor datorii ale Romstrade, pentru sustinerea societatile din grupul sau de firme si in interes personal.

*Cititi aici integral motivarea judecatorului Daniel Gradinaru in cazul lui Nelu Iordache