Fostul premier Adrian Nastase (foto stanga) incearca sa inteleaga decizia judecatoarei Adina Adriana Radu, de la Sectia a I-a penala a Curtii de Apel Bucuresti, care, la 24 iunie 2014, a admis in parte contestatia formulata de DNA impotriva sentintei din 8 mai 2014 a Tribunalului Bucuresti si i-a aplicat un spor de pedeapsa de 6 luni la cei 4 ani de inchisoare primiti in dosarele "Trofeul Calitatii" si "Zambaccian". Intr-o postare pe blog, duminica 29 iunie 2014, Adrian Nastase subliniaza ca judecatorii care l-au condamnat in urma cu sase luni in dosarul "Zambaccian" au decis ca nu se impune aplicarea unui spor de pedeapsa, pentru ca apoi sa emita ipoteza ca judecatoarea Adina Radu, de la CAB, i-a adaugat 6 luni de inchisoare la cei 2 ani primiti in dosarul "Trofeul Calitatii":

"In esenta, prin sentinta pronuntata in 24 iunie (dupa patru zile de reflectie), completul de la CAB, format din judecatoarea Radu Adina Adriana, a decis sa mi se acorde un spor de sase luni de inchisoare in procedura contopirii pedepselor din dosarele 'Trofeul Calitatii' si 'Zambaccian'. Este interesant faptul ca judecatorii – in cazul condamnarii in Dosarul Zambaccian – unde existau doua pedepse (3 ani pentru santaj si 4 ani pentru luare de mita – adaugata in recurs) nu au considerat ca prin contopire trebuie adaugat un spor. Asa incat, pana voi vedea motivarea, banuiesc ca au fost adaugate 6 luni de inchisoare la cei 2 ani din Dosarul Afiselor electorale – dosarul cu 1.000 de martori, cu condamnarea pe probe indirecte si rationamente logico-juridice".

In aceeasi postare, Adrian Nastase a publicat notele scrise depuse de aparatorul sau, avocatul Ion Cazacu (foto dreapta), cu prilejul judecarii la Curtea de Apel Bucuresti a contestatiei DNA impotriva sentintei TMB.

Amintim ca instanta de fond a dispus ca sporul de pedeapsa de 1 an de inchisoare cerut de DNA nu este necesar. Astfel, prin Sentinta nr. 1.385 din 8 mai 2014, judecatoarea Manuela Mladin Golea, de la Sectia a I-a penala a Tribunalului Bucuresti, aplicand prevederile vechiului Cod penal, a stabilit ca cele 3 infractiuni care au facut obiectul dosarelor "Trofeul Calitatii" si "Zambaccian" sunt concurente, faptele fiind savarsite inainte ca fostul premier sa fie condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele. Judecatoarea Golea a descontopit apoi cele doua pedepse primite in dosarul "Zambaccian" – 3 ani de inchisoare pentru santaj si 4 ani de inchisoare pentru luare de mita –, pe care le-a contopit cu pedeapsa de 2 ani de inchisoare din dosarul "Trofeul Calitatii", urmand ca Adrian Nastase sa execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani de inchisoare, fara sporul solicitat de DNA.

Notele scrise depuse de avocatul Ion Cazacu la Curtea de Apel Bucuresti:

"In sustinerea pledoariei orale prin care am adus argumente pentru RESPINGEREA, ca nefondata, a CONTESTATIEI Parchetului imporiva Sentintei penale nr.1385/08.05.2014, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia penala, in dosarul cu numarul sus-amintit.

Scurt istoric

Prin sentinta penala atacata de Parchet judecatorul fondului, investit cu o cerere de contopire a pedepselor pronuntate impotriva mea in anul 2012 si respectiv 2014, a admis-o si a dispus executarea celei mai grele pedepse de 4 ani inchisoare si 5 ani pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi, executarea pedepsei complementare incepand, conform prevederilor art.66VCP, dupa executarea sau considerarea ca executata a pedepsei inchisorii.

Pe durata executarii pedepsei cu inchisoarea, conf.art.71 VCP, i-au fost interzise intimatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) si c) din acelasi Cod penal (1968), respectiv:

a) dreptul de a alege si de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice;
b) dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat;
c) dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie ori de a desfasura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savarsirea infractiunii.

In baza art.35 VCP s-a mentinut masura de siguranta a confiscarii sumei de 38.217,20 RON dispusa in dosarul nr.514/1/2009 precum si masura confiscarii, luata fata de intimat prin Decizia nr.1/2014, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ) – Completul de 5 judecatori, in dosarul nr. 1919/1/2013.

S-au computat din durata pedepsei, conf. art. 88 VCP (1968), perioadele deja executate respectiv: 20.06 – 25.06.2012, 26.06.2012 – 18.03.2013 si de la 06.01.2014 la zi.

Au fost anulate: MEPI nr.330/06.01.2014, emis in executarea Sentintei penale nr. 474/30.03.2012, pronuntata de ICCJ – Sectia penala, modificata si ramasa definitiva prin Decizia penala nr. 1/06.01.2014 a ICCJ – Completul de 5 judecatori si MEPI 196/20.06.2012, emis in executarea Sentintei penale nr.176/30.01.21 pronuntata de ICCJ – Sectia penala, modificata si ramasa definitiva prin Decizia penala nr. 160/20.06.2012 a ICCJ – Completul de 5 judecatori si s-a dispus emiterea unui nou mandat corespunzator pedepsei aplicate in urma contopirii, adica pentru pedeapsa cea mai grea de 4 ani inchisoare, fara aplicarea unui spor de pedeapsa.

Impotriva acestei hotarari a facut CONTESTATIE Parchetul, care a motivat necesitatea aplicarii unui spor de pedeapsa de 1 (un) inchisoare, la pedeapsa, deja aplicata in urma contopirii, de 4 ani inchisoare.

Argumente in combaterea CONTESTATIEI Parchetului.

Voi incerca sa raspund, punctual, fiecarui argument prezentat de Parchet pentru sustinerea cererii acestuia de sporire a pedepsei rezultante, in urma contopirii, cu inca 1 (un) an inchisoare.

Critica principala a Parchetului este ca hotararea fondului este netemeinica, in sensul aprecierii ca nu este necesara sporirea pedepsei cu perioada de timp solicitata de parchet.

Parchetul porneste de la constatarea ca: '…instanta investita cu judecarea cererii de contopire este singura in masura sa aplice pedeapsa cea mai eficienta, avand in vedere ca doar aceasta are viziunea intregii activitati infractionale a condamnatului si tocmai de aceea legiuitorul i-a acordat posibilitatea modificarii partiale asupra unei pedepse, ramasa in autoritatea lucrului judecat'.

Aceasta observatie este esentiala pentru intreaga institutie a contopirii pedepselor si se va circumscrie, ca argument hotarator, in toate argumentele mele ca, prezenta CONTESTATIE a Parchetului, este NEFONDATA si urmeaza a fi RESPINSA.

Este, de altfel si argumentul judecatorului fondului care a definit operatiunea de contopire a mai multor pedepse, dupa pronuntarea lor de catre alti judecatori, care au judecat infractiunile ce compun concursul de infractiuni, separat si dupa trecerea unor perioade de timp diferite, ca o operatiune '… post iudicium a unei pedepse globale pentru intregul concurs, ceea ce presupune o stirbire limitata a autoritatii de lucru judecat, dobandita prin hotararile de condamnare pentru infractiunile considerate independent'.

-Un prim argument al Parchetului, in sustinerea aplicarii unui spor la pedeapsa cea mai grea, de 4 ani inchisoare, face referire la directia politicii penale pe care a avut-o legiuitorul actual si anume in reglementarea regimului sanctionator al pluralitatii de infractiuni in Noul Cod penal (2014).

Combaterea acestui argument este relativ facila, in contextul in care, inca de la inceputul procedurii contopirii, judecatorul fondului a stabilit cadrul procesual al cererii, depusa inainte de intrarea in vigoare a noilor reglementari (la 20.01.2014) dar care privea numai infractiuni, comise si judecate definitiv, inainte de aceasta data. in aceasta situatie, au pe deplin aplicare dispozitiile art. lO din Legea nr.187/2012, de punere in aplicare a Noului Cod penal, care stabilesc: 'Tratamentul sanctionator al pluralitatii de infractiuni se aplica potrivit legii noi atunci cand, cel putin una din infractiunile din structura pluralitatii a fost comisa sub legea noua…' ceea ce, evident, nu s-a intamplat in prezenta cauza!

Acest aspect, precum si stabilirea competentei de solutionare a cererii, au fost, de altfel, discutate si rezolvate in sedinta publica din 03.02.2014, fara sa existe vreo opozitie a Parchetului.
Mai mult decat atat, in lumina politicii penale a Noului Cod a fost sanctionata mai dur pluralitatea de infractiuni, corelativ cu scaderea limitelor de pedeapsa pentru cele mai multe din infractiuni.

-Al doilea argument al Parchetului tine de o interpretare, fara logica si substanta juridica, a sistemului cumulului juridic al pedepselor in cazul pluralitatii de infractiuni, conform reglementarii anterioare (Codul penal din 1968) care este corect prezentat, insa concluzia Parchetului cum ca: 'Ratiunea acestui sistem este de a nu crea sentimentul de impunitate condamnatului, dar si societatii, intrucat nu poate fi admis ca indiferent cate infractiuni ai savarsi, se va aplica si executa o singura pedeapsa' este total eronata.

In combaterea acestui argument relev faptul ca interpretarea Parchetului, este sui generis, si denota, nu numai necunoasterea legii, ci si dorinta, de a justifica, cu orice chip, aplicarea unui spor de pedeapsa in aceasta cauza, in contextul in care, chiar ratione legis, contopirea are ca rezultat executarea unei singure pedepse, reindividualizata de judecator.

in context se impune si precizarea ca insusi vechiul Cod penal da posibilitatea judecatorului de a nu aplica un spor de pedeapsa astfel ca rationamentul Parchetului in sensul ca este obligatorie aplicarea unui spor de pedeapsa este lipsit de fundament juridic. Legiuitorul a lasat la latitudinea judecatorului aprecierea daca, de la caz la caz, se impune aplicarea unui spor de pedeapsa.

-Al treilea argument al Parchetului se refera la observatia ca, judecatorul fondului ar fi tinut cont, exclusiv, de persoana condamnatului atunci cand a reindividualizat pedeapsa, in urma contopirii.

Critica parchetului porneste de la faptul ca, desi face referire la motivarea judecatorului fondului, in care acesta arata: '… operatiunea de individualizare se face dupa aceleasi criterii ca si in cazul in care existenta concursului ar fi fost cunoscuta la momentul solutionarii in fond a cauzei' el apreciaza ca, in fapt, judecatorul nu a dat eficienta dispozitiilor legale privind individualizarea pedepsei, decat sub aspectul, exclusiv, al persoanei condamnatului.

in continuare, Parchetul afirma ca judecatorul fondului nu a facut nicio referire in motivarea solutiei sale la: '… gradul concret de pericol al faptelor, la periculozitatea faptuitorului, la imprejurarile concrete de savarsire, la atitudinea avuta dupa savarsirea infractiunilor, raportat la asumarea raspunderii si intelegerea represiunii ce se exercita asupra lui.'

In combaterea acestei ultime afirmatii a Parchetului (cea subliniata) va rog sa observati ca elementele puse in discutie de Parchet se refera la alta institutie, si anume, liberarea conditionata din executarea pedepsei.

Cu privire la celelalte asertiuni, mentionate in prima parte a citatului din motivarea CONTESTATIEI va rog sa observati motivarea judecatorului fondului de la fil.5/6 ale sentintei in care acesta arata: '…pedeapsa globala este o pedeapsa concreta ce reflecta gradul de pericol social concret al pluralitatii de infractiuni, la stabilirea acesteia avandu-se in vedere, independent de momentul stabilirii pedepsei pentru fiecare infractiune ce intra in compunerea concursului, criteriile prev. de art.72 VCP'. Mai mult, judecatorul fondului isi argumenteaza hotararea aratand ca, imprejurarea ca instanta care a pronuntat Decizia nr.1/06.01.2014 a retinut inculpatului circumstante atenuante, in legatura cu infractiunile concurente, nu impiedica adaugarea unui plus la pedeapsa de baza, '…daca cerintele unei juste individualizari a pedepsei globale impun aceasta'.

Asadar, critica parchetului, cu privire la nementionarea in hotarare a elementelor ce tin gradul de pericol concret al faptelor si imprejurarile concrete de savarsire a faptelor NU se sustine si urmeaza a fi inlaturata de Dvs.

In combaterea acestei sustineri a Parchetului arat ca analiza facuta de Parchet, in legatura cu regimul sanctionator al fiecarei infractiuni care intra in concurs, nu este de natura a impune aplicarea unui spor de pedeapsa, atat timp cat aceste elemente de individualizare, in cazul hotararii de condamnare, ori de reindividualizare, in cazul hotararii de contopire, NU au fost luate in calcul, nici de judecatorii care, in cazul condamnarii Decizia nr.1/06.01.2014, nu au aplicat spor de pedeapsa dupa condamnarea la pedepsele de 3 ani inchisoare pentru santaj si respectiv 4 ani inchisoare pentru luare de mita, nici de judecatorul contopirii, care nu a aplicat spor de pedeapsa luand in calcul, pe langa cele doua condamnari si cea de a treia de 2 ani inchisoare.

Elementele puse in discutie de Parchet – diversitatea relatiilor sociale afectate prin activitatea infractionala, pozitia pe care condamnatul a avut-o la momentul savarsirii lor care a fost de natura sa lezeze grav increderea societatii in functii inalte de partid si de stat – au fost toate avute in vedere de judecatorul concursului.

Judecatorul a motivat hotararea lui de a nu da un spor de pedeapsa in prezenta cauza pornind de la principiul: '… instanta investita cu solutionarea unei cereri de contopire are sarcina de a aprecia fiecare element al pedepselor ce urmeaza a fi contopite si sa aiba in vedere ca sporul acordat (in ipoteza in care apreciaza ca se impune) sa nu apara ca o sanctiune distincta, ci ca o materializare a necesitatii unui plus de severitate…'.

in plus, asa cum bine accentua judecatorul contopirii: 'Pedeapsa si implicit sporul de contopire nu trebuie percepute de condamnat ca o razbunare a societatii pentru ca a gresit, ci ele trebuie sa trezeasca rezonante in plan psihologic si sa conduca, in final, la redarea acestuia societatii'.

CONTESTATIA Parchetului tocmai asta lasa sa se intrevada si anume o razbunare si un tratament juridic diferentiat si deosebit de aspru, in toate cererile judiciare care-l privesc pe Adrian Nastase.

-Al patrulea argument al Parchetului se circumscrie in incercarea de rasturnare a unor valori si valente de personalitate si comportament ale intimatului, prin transformarea lor in aspecte negative, de natura a justifica sporul cerut. Astfel, Parchetul sustine ca: …inaltele studii juridice la care face referire instanta de fond, nivelul de pregatire culturala si politico-ideologica sunt aspecte de natura sa circumstantieze negativ persoana acestuia (…) persoana care avea ca obligatie, atat morala, cat si legala, respectarea si aplicarea legii si nicidecum incalcarea ei'.

Concluzia Parchetului, cum ca aceste elemente de circumstantiere 'denota un grad de pericol social concret cu mult peste cel la care ne-am raporta daca aceleasi fapte ar fi fost savarsite de o persoana cu pregatire redusa sau cu functii de o imortanta mai mica' apare ca o gandire rigida si duce, cumva, cu gandul la o discriminare in ce priveste nivelul de pregatire profesionala si culturala, ca un element de agravare a raspunderii, ceea ce incalca principiul universal al egalitatii tuturor in fata legii.

In combaterea acestui argument al Parchetului ma simt nevoit sa fac trimitere la modul in care judecatorul contopirii motiveaza hotararea prin care a decis neaplicarea sporului de pedeapsa, facand ample referiri la principiul reeducarii condamnatului, in scopul prevenirii savarsirii de noi infractiuni, observand ca: '… pedeapsa trebuie sa fie adaptata si persoanei celui caruia ii este destinata, pe care este chemata sa-l intimideze dar mai ales sa-l reeduce, fiind adevar de necontestat faptul ca aceeasi pedeapsa identica – ca gen si cuantum – nu produce acelasi efect educativ asupra tututror infractorilor carora le este aplicata'.

Alt argument in combaterea Contestatiei se refera la enumerarea de catre judecatorul contopirii a elementelor avute in vedere, la lipsa aplicarii sporului de pedeapsa, in procedura reindividualizarii pedepsei, urmarea contopirii si anume:

–lipsa antecedentelor penale;
–micromediul persoanei condamnatului;
–relatiile cu ambianta sociala, locul central fiind ocupat de gradul integrarii sociale sub multiplele sale aspecte - profesionale, familiale, educatia si intretinerea copiilor, grija fata de patrimoniul familiei, conduita dupa comiterea faptei, prezenta acestuia in fata organelor de urmarire penala si instantelor de judecata intr-o perioada foarte mare de timp (cca 7 ani), faptul ca nu a incercat sa se sutraga de la ancheta sau judecata, faptul ca pe toata aceasta perioada nu a incalcat, din punct de vedere penal, normele de conduita'.

Pentru toate aceste argumente NU se impune sporirea pedepsei de baza, aceasta fiind suficienta in vederea asigurarii scopului pedepsei, '…apta de a produce transformari reale si profunde ale constiintei petentului si, pe cale de consecinta, modificari statornice, de durata, ale comportamnentului acestuia'.

-Al cincilea argument al Parchetului se refera la '… pozitia de negare a faptelor dar si la atitudinea, constant defaimatoare si de dispret, la adresa actului de justitie pe care a avut-o pe intreg parcursul procesului penal dar si in fata instantei investita cu solutionarea cauzei'.

In combaterea acestui argument al parchetului judecatorul investit cu contopirea motiveaza neaplicarea sporului in prezenta cauza, intrucat: '…imediat dupa pronuntarea ultimei decizii de condamnare (06.01.2014) condamnatul s-a prezentat in vederea inceperii executarii pedepsei stabilita de instanta, ca nu a incercat sa se sustraga de la executarea primei pedepse aplicata acestuia prin sentinta penala nr. 176/30.01.2012 (…) cu conduita acestuia dupa liberarea sa conditionata, produsa in luna martie a anului 2013, ca singular element, considerat de parchet, in favoarea sporirii pedepsei globale de 4 ani inchisoare, nu este de natura a inclina balanta in favoarea ideii ca, in absenta unui astfel de spor, scopul pedepsei, in cazul condamnatului Nastase Adrian, nu se poate realiza'.

Parerile personale ale intimatului, clientul meu, dl. Nastase Adrian, despre justitie, se circumscriu dreptului la opinie si libera exprimare, consfintit si garantat de disp. Art. 30 alin. (1) din Constitutia Romaniei (libertatea de exprimare a gandurilor, opiniilor, a credintelor si libertatea credintelor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini sau orice alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile), de art. 10 CEDO (orice persoana are dreptul la libertate de exprimare, drept care include libertatea de opinie si libertatea de a primi sau comunica informatii ori idei, fara amestecul autoritatilor publice), precum si de dispozitiile art. 40 din Legea nr.275/2006 – legea executarii pedepselor (libertatea constiintei si a opiniilor persoanelor aflate in executarea pedepselor privative de libertate, nu pot fi ingradite).

in situatia in care intimatul ar fi avut o atitudine constant defaimatoare si de dispret la adresa actului de justitie atat pe parcursul procesului penal, pe parcursul procedurii de judecata de catre instantele care au solutionat dosarele intimatului cat si in fata judecatorului care a judecat in fond cererea de contopire, atunci instanta (oricare dintre ele) era abilitata sa ia masurile care se impuneau fata de acesta sau cel putin sa se consemnze o astfel de atitudine in cuprinsul unei incheieri/hotarari. Astfel, cum veti putea observa, nici o instanta nu a retinut „atitudinea defaimatoare sau de dispret a intimatului', invocata de Parchet, mai mult din chiar incheierea din data de 28.04.2014 din dosarul de contopire unde au fost consemnate sustinerile partilor rezulta contrariul celor afirmate de parchet. Mai mult, chiar instanta retine in cuprinsul sentintei de fond (pag. 8) ca intimatul s-a prezentat in fata organelor de urmarie penala si instanta ori de cate ori a fost chemat. Or, aceasta denota o atitudine de respect la adresa judecatorilor si a actului de justitie.

Nu parchetul este organul abilitat a constata o atitudine defaimatoare si de dispret la adresa instantei ci instanta insasi. Or, in speta nici o instanta nu a facut observatii negative la adresa atitudinii intimatului.

In acest context, in primul rand justitia trebuie sa apere acest principiu, iar practica constanta CEDO a consfintit ca: 'sfera de aplicare a libertatii de exprimare acopera in prezent orice tip de discurs, indiferent de natura lui(politica, jurnalistica, literara) sau de suportul pe care acesta il imbraca'.

In combaterea aceluiasi argument al parchetului inteleg sa depun caracterizarea conducerii Penitenciarului Bucuresti Jilava nr. H-53027/PBJB/17.06.2014, in care se mentioneaza ca dl. Nastase Adrian are un comportament foarte bun, ca a participat, in mod constant, la activitatile educative, implicandu-se cu precadere in actiuni de instruire si influentare pozitiva a celorlalte persoane private de libertate, ca a publicat o lucrare stiintifica pentru care s-a considerat 30 de zile executate din durata pedepsei si ca nu a fost sanctionat disciplinar pe perioada detentiei.

Sunt probe evidente ca judecatorul contopirii a facut o apreciere corecta, diferentiata in functie de personalitatea si pregatirea clientului meu, atunci cand a hotarat ca nu este necesara aplicarea unui spor de pedeapsa.

In fine, incercarile Parchetului de a concluziona, in sensul ca: 'nesporirea pedepsei rezultante, nu duce la realizarea dezideratelor inlaturarii deprinderilor negative a condamnatului in plan social, nu contribuie la formarea unei atitudini de respect fata de lege si de a-l convinge sa accepte, cu demnitate, privatiunile, drept raspuns la conduita periculoasa a acestuia', nu sunt acoperite, nici de argumente si nici de situatia concreta, avand in vedere ca este imposibil de convertit o personalitate si valentele ei pozitive, in elemente negative. in ceea ce priveste argumentul parchetului relativ la „deprinderile negative' se impune precizarea ca instanta fondului la pagina 8 din sentinta arata ca din anul 2006 si pana la data primei condamnari intimatul nu a mai savarsit nici o fapta penala, aspect de natura a infrange sustinerea Parchetului.

Aceasta parte a argumentelor vor fi dezvoltate de colegii mei, intrucat ea reprezinta o intreprindere dificila si responsabila, prin raportarea la Omul Adrian Nastase, in toate componentele lui – politice, sociale, profesionale, sociologice, familiale etc.

Relevant din acest punct de vedere, mi s-a parut dialogul dintre comentatorii politici, Iosif Boda si Lucian Sarb, cu privire la personalitatea d-lui Adrian Nastase, dialog publicat in ultima carte scrisa de clientul meu – 'CELE DOUA ROMANII', editata in acest inceput de vara de Editura Niculescu.

Astfel, la observatia facuta de Lucian Sarb ca, dupa alegerile parlamentare din anul 2004 'romanii si-au descarcat toata antipatia acumulata in timp si toate frustrarile, atunci cand au ramas fata in fata cu Adrian Nastase… nemaicontand nici ridicarea vizelor, nici integrarea in NATO, nici incheierea negocierilor cu Uniunea Europeana, nici cresterea economica si scaderea inflatiei', Iosif Boda a facut acest comentariu: 'Cred ca Adrian Nastase este una dintre cele mai complexe personalitati ale politicii post-decembriste. Este un om care a rezistat pe scena politica in functii mari, in 15 ani fiind Ministru de Externe, Presedintele Camerei Deputatilor, apoi Vice-presedinte, 4 ani Prim-ministru, apoi, din nou, Presedintele Camerei Deputatilor. Adrian Nastase este o persoana pe care nu o poti ignora, fie ca il apreciezi sau simpatizezi, fie ca-l urasti sau dispretuiesti'.
La finalul pledoariei mele, va rog sa judecati aceasta contestatie, avand in vedere toate argumentele apararii, pentru ca, asa cum sublinia Voltaire – 'E curata nebunie sa judeci adevarul sau minciuna, doar dupa parerea ta'.

De asemenea, va rog, sa dati eficienta independentei Dvs., bazata pe principiul procesului echitabil, atunci cand veti solutiona constestatia, pentru a infirma ceea ce observa un mare ganditor al lumii, Platon, care a afirmat: 'Justitia nu este altceva decat coniventa celui mai puternic'."