Recenta decizie CCR, din 6 mai 2014, prin care "a intors" hotararea pronuntata de Inalta Curte, in 14 aprilie 2014, privind aplicarea legii penale mai favorabile a starnit zarva in sistemul judiciar, multi practicanti ai Dreptului punandu-si problema care este calea corecta si legala de urmat pe viitor. Opiniile exprimate dupa decizia CCR sunt divergente, existand pareri potrivit carora hotararea Curtii este cea de urmat, si pareri, cum ar fi cea a judecatorului Mihail Udroiu (foto), unul dintre creatorii Noului Cod de procedura penala, conform carora decizia Inaltei Curti trebuie pusa in aplicare. Lumeajustitiei.ro a realizat un interviu cu judecatorul Mihail Udroiu, unul dintre cei mai abilitati magistrati in materie penala, actual consilier al procurorului-sef DIICOT, Alina Bica, si membru in Comisia de elaborare a proiectului legii de punere in aplicare a Codului de procedura penala, in care acesta explica de ce ar trebui aplicata decizia ICCJ si nu cea a CCR.

In interviul acordat Lumeajustitiei.ro, judecatorul Mihai Udroiu "a dezlegat chestiunea de drept" incurcata intre Inalta Curte si Curtea Constitutionala a Romaniei, considerand, in baza prevederile NCP, NCPP si a legilor de punere in aplicare, ca prin decizia pronuntata, in data de 6 mai 2014, CCR s-a indepartat de la traditia romana in materia aplicarii legii penale mai favorabile, care stabileste aplicarea legii penale mai favorabile pe institutii autonome. Judecatorul Mihail Udroiu afirma ca solutia data de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala din ICCJ este una corecta, cu atat mai mult cu cat rolul de a se pronunta cu privire la modul de interpretare a legii revine strict instantei supreme, si nu Curtii Constitutionale a Romaniei, ca autoritate politico – jurisdictionala.

In acelasi interviu, judecatorul Mihail Udroiu a vorbit si despre practicile "telejustitiei", dar si despre existenta dosarelor politice din parchete. Consilierul DIICOT, Mihail Udroiu, a apreciat ca rolul presei in informarea publicului este esentiala in domeniul justitiei, insa, referindu-se la mediatizarea de catre unitatile de parchet a unor cauze penale aflate pe rolul acestora, considera ca aceasta ar trebui sa urmareasca evitarea oricaror situatii in care prezumtia de nevinovatie ar putea fi incalcata.

In ce priveste fenomenul anchetarii unui magistrat pentru solutiile pe care le dispune, in opinia consilierului sefei DIICOT, Alina Bica, un judecator care a comis un abuz in serviciu, o infractiune de coruptie sau un fals material in inscrisuri oficiale ori un fals intelectual cu ocazia judecarii unui dosar, trebuie sa fie supus rigorilor legii ca si orice alta persoana, nebeneficiind de "imunitati sau privilegii".

Ca o prognoza pe termen scurt dupa intrarea in vigoare a Noului Cod penal si a Noului Cod de procedura penala, judecatorul Mihail Udroiu afirma ca este posibil sa apara interpretari neunitare, insa da asigurari ca mecanismele create de NCPP pentru unificarea practicii vor conduce la rezolvarea eficienta a majoritatii problemelor de interpretare si aplicare a noilor prevederi. In acest caz, consilierul DIICOT evidentiaza ca este necesar ca Ministerul Justitiei sa monitorizeze aplicarea NCP si NCPP, pentru a asigura, in cazul in care se impune, o interventie legislativa rapida pentru asigurarea unui cadrul legal coerent si previzibil.

Prezentam in continuare interviul acordat de judecatorul Mihail Udroiu pentru Lumeajustitiei.ro:

CCR a pronuntat, recent, o decizie care a rasturnat o hotarare, la fel de recenta, a Inaltei Curti. Este vorba despre decizia prin care se statueaza ca aplicarea art. 5 din Codul penal, privind aplicarea legii penale mai favorabile, este constitutionala doar daca o decizie se face in baza aplicarii globale, si nu autonome. Care este opinia dumneavoastra in legatura cu aceasta problema?

Personal consider ca solutia CCR pare sa se indeparteze de la traditia juridica romana in materia aplicarii legii penale mai favorabile care a fost una constanta in aplicarea legii penale mai favorabile pe institutii autonome. Doctrina relevanta, jurisprudenta Curtii de Casatie din perioada interbelica precum si cea a fostului Tribunal Suprem au fost constante in aplicarea legii penale mai favorabile pe institutii autonome. Cred totusi ca trebuie asteptata si motivarea instantei de contencios constitutional pentru a vedea ce intelege aceasta prin „combinarea prevederilor succesive in stabilirea legii penale mai favorabile” pentru ca aplicarea legii penale mai favorabile pe institutii autonome nu creeaza o lex tertia.

Vi se pare normal ca CCR sa pronunte o astfel de decizie, in conditiile in care ICCJ, pentru a da hotararea privind acest aspect, a cerut opinia instantelor din tara, a Ministerului Public si a specialistilor, iar in majoritate covarsitoare punctul acestora de vedere pentru aplicarea legii penale mai favorabile prin interpretare pe institutii autonome? Care sunt efectele hotararii CCR si care dintre cele doua dispozitii se va aplica, din moment ce ambele sunt obligatorii? Nu judecatorii ar trebui sa fie cei care iau astfel de decizii, caci ei se lovesc zi de zi de asemenea probleme?

Cred ca solutia ICCJ pronuntata prin decizia nr. 2/2014 a oferit interpretarea corecta a modului de aplicare a legii penale mai favorabile cu luarea in considerare a institutiilor juridice autonome. Si de asemenea cred ca este numai rolul instantei supreme de a se pronunta cu privire la modul in care se interpreteaza legea, iar nu al unei autoritati publice politico–jurisdictionale. De asemenea, fata de caracterul obligatoriu erga omnes al acestei decizii publicate in M. OF. 319/30.04.2014 si avand in vedere si jurisprudenta CEDO in interpretarea notiunii de lege din cuprinsul art. 7 al Conventiei europene care include in cadrul acesteia si solutiile jurisprudentiale obligatorii consider ca decizia nr. 2/2014 poate fi interpretata ca lege penala mai favorabila fata de orice alta modificare legislativa sau solutie jurisprudentiala obligatorie care ar impune aplicarea „globala” a legii penale mai favorabile.

Trecand la un alt subiect, dar la fel de “fierbinte”: “Telejustitia”. Cum va explicati scurgerile de informatii din dosare, informatiile date pe sest unei anumite parti a presei, stenograme, referate de arestare?

Cred ca rolul presei in informarea publicului este esential si in domeniul justitiei. Totodata consider ca modalitatea in care unitatile de parchet mediatizeaza cauzele penale aflate pe rolul acestora trebuie sa urmareasca in special evitarea oricaror situatii in care prezumtia de nevinovatie ar putea fi incalcata, astfel cum aceasta garantie fundamentala a acuzatului rezulta din jurisprudenta CEDO. Recentul Ghid privind relatia dintre sistemul judiciar din Romania si Mass-media adoptat de catre CSM cu privire la relatia cu presa stabileste in mod adecvat modul in care urmeaza a fi comunicate catre presa date si informatii despre cauzele in curs. Personal, consider ca nu este adecvata scurgerea in presa a continutului brut al unor mijloace de proba.

Practica este una veche, dar pana acum nu s-a facut o ancheta serioasa, nu s-a facut niciun demers. Ce ar trebui sa pateasca un procuror care da informatii presei in acest fel, caci este evident ca parchetele sunt sursa, intrucat dosarele se afla la procurori in faza de ancheta, deci nu sunt publice?

Indiferent cine divulga informatiile nepublice sunt incidente dispozitiile art. 304 NCP.

Sunteti consilierul sefei DIICOT. Intamplator, DIICOT este institutia de la care lipseste “telejustitia”, fiind dovada ca se poate si fara scurgeri de informatii. In aceste conditii, ce face DIICOT in plus, fata de DNA, spre exemplu, pentru a respecta legea?

Politica stabilita de procurorul–sef DIICOT in privinta modalitatii de mediatizare a cauzelor cred ca este intru-totul conforma ghidului CSM. Astfel, daca ati urmarit cauzele complexe mediatizate de DIICOT in ultimul an ati putut constata ca din cadrul institutiei nu a existat vreo situatie in care sa se scurga deliberat in mass-media continutul proceselor-verbale de redarea a convorbirilor telefonice inregistrate cu mandat de la judecator. Nu trebuie pierdut din vedere si faptul ca odata inregistrat dosarul la instanta de judecata controlul procurorului asupra posibilitatii de a iesi in presa informatii din dosar este semnificativ redus. Deopotriva, trebuie mentionat ca persoana vatamata, partea civila, suspectul sau inculpatul au posibilitatea de a solicita si obtine consultarea dosarului, inclusiv obtinerea de fotocopii ale acestuia.

Ramanand la DIICOT si facand o comparatie cu DNA, constatam ca DIICOT este parchetul cu cele mai putine achitari, spre deosebire de DNA - care are de aproape zece ori mai multe achitari - si cu toate acestea DNA este “vedeta” televiziunilor si a rapoartelor laudative. Credeti ca DIICOT este un parchet apreciat la adevarata valoare?

Nu am constatat un decalaj intre mediatizarea cauzelor DIICOT si cele ale DNA. Trebuie avut in vedere si ca metodologia de ancheta este radical diferita. Astfel o cauza care implica o investigatie complexa in domeniul macrocriminalitatii economico–financiare (cum sunt majoritatea dosarelor DIICOT) se poate intinde si pe o perioada foarte mare de timp din momentul sesizarii ceea ce nu conduce la mediatizarea imediata a muncii procurorilor. Tot astfel, in materia combaterii traficului de droguri o captura facuta de DIICOT de 70 de kg de heroina cu o valoare de piata de peste 4 milioane de euro nu se bucura de o mediatizare similara unei spagi de 4 milioane de euro avand in vedere ca in cazul traficului de droguri infractorul nu este, de obicei, o persoana publica, un functionar public, parlamentar sau ministru.

Credeti ca un judecator poate fi anchetat, urmarit penal si trimis in judecata exclusiv pentru o solutie data? Aceste practici nu incalca independenta judecatorului?

In cazul in care judecatorul a comis un abuz in serviciu sau o infractiune de coruptie sau un fals material in inscrisuri oficiale ori un fals intelectual cu ocazia judecarii unui dosar acesta trebuie sa fie supus rigorilor legii ca si orice alta persoana, in aceasta materie neexistand imunitati sau privilegii.

Vi se pare normal ca un procuror sa intrebe un judecator despre cum a deliberat, de ce nu a admis o proba, de ce a admis alta proba?

In masura in care judecatorul este suspectat de comiterea infractiunii de represiune nedreapta nu vad o problema. Altfel, procurorul poate critica hotararea data de judecator asupra fondului ori a probatoriului numai prin intermediul cailor de atac.

Este realitate sau mit faptul ca exista dosare instrumentate de procurori la comanda politica?

In cariera profesionala am fost atat procuror cat si judecator. In prezent sunt judecator la Tribunalul Bucuresti, detasat in functia de consilier al procurorului–sef DIICOT. Personal nu am vazut dosare facute la comanda politica. Am vazut dosare deficitar instrumentate, sau cu un probatoriu care nu ducea la dovedirea vinovatiei dincolo de orice dubiu rezonabil, dar dosare la comanda politica nu. Faptul ca o ancheta vizeaza oameni politici nu inseamna ca dosarul este facut la comanda politica. In plus, nu cred ca exista vreun procuror care sa dispuna fara nicio proba pe un om politic in judecata la comanda unui opozant politic al acuzatului. Deci mit.

Dar condamnari dispuse de judecatori la comanda politica?

Niciuna.

In calitate de membru in comisiile de redactare a NCP si NCPP, faceti o prognoza pentru Justitia din Romania, pe termen scurt, dupa intrarea in vigoare a noilor Coduri, in conditiile in care continua sa existe in practica probleme in interpretarea noilor prevederi.

Cred ca anul 2014 este un an foarte dificil pentru toti practicienii din justitia penala fie ca sunt ei judecatori, procurori sau avocati. Fiind o schimbare semnificativa in logica Dreptului penal si a procedurii penale este normal sa apara si interpretari neunitare. Insa mecanismele create de NCPP pentru asigurarea unificarii practicii cred ca vor conduce la rezolvarea eficienta a majoritatii problemelor de interpretare si aplicare a noilor Coduri. Este insa imperios necesar ca Ministrul Justitiei sa monitorizeze atent aplicarea in practica a noilor Coduri si, in masura in care se impune, sa asigure o interventie legislativa rapida pentru asigurarea unui cadrul legal coerent si previzibil.