I s-a pus pata pe avocatul Pavel Abraham (foto 2), l-a hartuit 5 ani, dar i s-a infundat. Ne referim la scandalagiul de serviciu Marian Tivilic Morosanu (foto 1), zis „Ceausescu”, arhicunoscut pentru felul in care hartuieste numeroase persoane publice, filmandu-le si urlandu-le fel de fel de insulte.

Lumea Justitiei prezinta in exclusivitate motivarea deciziei nr. 4309 din 24 noiembrie 2024, prin care judecatorii Diana-Alexandra Olteanu si Tudor-Adrian Banica de la Tribunalul Bucuresti au emis un ordin de protectie pe trei luni impotriva lui „Ceausescu”, la solicitarea avocatului Pavel Abraham. Ceausescu a fost obligat sa nu se apropie la mai putin de 50 de metri de avocat si sa nu-l contacteze in niciun fel. Evident: exceptie fac situatiile in care cei doi sunt nevoiti sa se prezinte simultan la diverse institutii publice.

Subliniem ca aceasta hotarare definitiva a TMB poate fi invocata de catre orice om pe care „Ceausescu” il hartuieste, fugarindu-l si insultandu-l.

Abraham s-a adresat instantei, exasperat de faptul ca Marian „Ceausescu” il hartuieste oriunde il prinde, urlandu-i fel de fel de insulte (cum ar fi: „criminalule”, „calaule”, „tortionarule”, „militian spurcat”, „securist”, „jigodie”, „scursura”, „nesimtitule” etc.), precum si reprosandu-i ca a facut parte din aparatul de represiune la Revolutia din 1989 si la Mineriada din 1990. Pentru conformitate, puteti accesa canalul de Youtube al lui „Ceausescu” facand click aici, ca sa va convingeti ca in ultimii cinci ani scandalagiul #rezist s-a filmat de 21 de ori agresandu-l verbal pe fostul chestor de politie.

De asemenea, prezentam motivarea sentintei nr. 18984 din 4 noiembrie 2024, prin care magistratul Teodor-Eugen Anton de la Judecatoria Sectorului 4 a respins solicitarea avocatului (click aici pentru a citi).

In esenta, in contradictie cu cele retinute de Judecatoria Sectorului 4, Tribunalul Bucuresti retine ca actiunile #rezistentului Marian Morosanu sunt de natura sa-i creeze o stare de temere fostului chestor de politie Pavel Abraham, prin caracterul lor repetat si cuvintele jignitoare intrebuintate de catre hashtagist.

Dupa cum veti vedea, motivarea judecatorului Teodor Anton de la JS4 este una contradictorie: desi recunoaste ca actiunile lui Marian „Ceausescu” pot fi calificate drept „hartuire”, magistratul din prima instanta nu considera ca ele sunt de natura sa-i creeze o stare de temere reclamantului Pavel Abraham. In acest sens, Anton face referire la cariera lui Abraham (atat de avocat, cat si de politist), argumentand ca ea „a presupus interactiunea cu nenumarate persoane de diferite grade de educatie si moralitate, unele cu preocupari infractionale ori inclinatii antisociale, si existenta constanta a unei presiuni inerente exercitarii functiilor detinute exclude orice posibilitate ca acesta sa resimta o stare de temere cauzata de comportamentul paratului”.

Redam principalul pasaj din motivarea TMB (dosar nr. 33257/4/2024):

„Analizand apelul formulat, prin prisma probelor administrate in cauza, in limitele cererii de apel si raportat la dispozitiile legale incidente, Tribunalul retine urmatoarele:

Conform art. 476 alin. (1) din Codul de procedura civila, apelul exercitat in termen provoaca o noua judecata asupra fondului, instanta de apel statuand atat in fapt, cat si in drept. Articolul 477 din acelasi act normativ prevede ca, instanta de apel va proceda la rejudecarea fondului in limitele stabilite, expres sau implicit, de catre apelant, precum si cu privire la solutiile care sunt dependente de partea din hotarare care a fost atacata. Devolutiunea va opera cu privire la intreaga cauza atunci cand apelul nu este limitat la anumite solutii din dispozitiv ori atunci cand se tinde la anularea hotararii sau daca obiectul litigiului este indivizibil. In fine, conform art. 479 alin. (1) din Codul de procedura civila, instanta de apel va verifica, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta. Motivele de ordine publica pot fi invocate si din oficiu.

Astfel, in principiu devolutiunea este totala, fiind insa limitata de doua reguli determinate de ceea ce s-a apelat (tantum devolutum quantum appellatum) si de ceea ce s-a supus judecatii in prima instanta (tantum devolutum quantum iudicatum), instanta de control judiciar urmeaza sa analizeze stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, prin prisma criticilor dezvoltate in apel.

Preliminar, Tribunalul subliniaza ca in prezentul dosar instantele nu au fost investite cu solutionarea sau analizarea evenimentelor sau gasirea vinovatilor pentru evenimentele din decembrie 1989 si din anul 1990. Fara a nega dreptul intimatului-parat de a solicita tragerea la raspundere a celor vinovati, precum si dreptul sau la libertatea de exprimare, se impune sa se stabileasca daca, in exercitarea drepturilor sale, acesta a depasit o limita rezonabila mergand astfel la incalcarea drepturilor apelantului-reclamant.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 26/2024:

'In sensul prezentei legi, prin acte de violenta se intelege:

d) fapta repetata de urmarire a unei persoane, fara drept sau fara un interes legitim, ori de supraveghere a locuintei, a locului de munca sau a altor locuri frecventate de catre aceasta ori efectuarea de apeluri telefonice sau a altor tipuri de comunicari prin mijloace de transmitere la distanta care, prin frecventa, continut sau momentul in care sunt emise, creeaza temere, precum si alte actiuni cu efect similar;

e) (...) orice alta forma de utilizare abuziva a tehnologiei informatiei si a comunicatiilor cu scopul de a umili, speria, reduce la tacere victima; (...)

g) orice alte acte de violenta fizica sau psihica ce pun in pericol viata, integritatea fizica sau psihica ori libertatea unei persoane'.

Conform art. 12 alin. (1) din acelasi act normativ:

'Persoana a carei viata, integritate fizica sau psihica ori libertate este pusa in pericol prin acte de violenta din partea unei alte persoane poate solicita instantei ca, in scopul inlaturarii starii de pericol, sa emita un ordin de protectie prin care sa se dispuna, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre urmatoarele masuri - obligatii sau interdictii:

c) obligarea agresorului la pastrarea unei distante minime determinate fata de victima (...);

f) interzicerea oricarui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod, cu victima'.

Ca urmare a analizei inregistrarilor depuse pe DVD 1 in apel de catre apelantul reclamant, precum si cele vizionate in sedinta publica, inclusiv cea propusa de catre intimatul parat, Tribunalul apreciaza ca in cauza sunt intrunite conditiile de existenta ale formelor de violenta reglementate de art. 1 lit. d), e) si g), astfel cum au fost anterior citate, pentru urmatoarele considerente.

Din filmarea intitulata 'document 5868254262231832234' efectuata de catre intimatul-parat dupa ce a avut loc sedinta din prima instanta se poate observa cum acesta l-a asteptat pe apelantul reclamant la iesirea din sediul Judecatoriilor 1 si 4, urmarindu-l si filmandu-l pe acesta pe tot parcursul drumului pana la masina personala (aproximativ 4 minute), timp in care apelantului i-au fost adresate, printre altele, urmatoarele apelative si reprosuri: 'victima' (pe un ton peiorativ), 'cum sunt eu agresorul, ma, victima, ma', 'uitati aceasta victima, uitati, cel care in '89 a facut parte din aparatul de represiune', 'pentru trei luni ca sa nu ma apropii de el, dar la 10 metri, asa ca te pot ba, filma, ba, la 11 metri, ba, te pot, ba, filma, ba, calaule, ba', 'esti un calau!', 'Nu veni spre mine, ba, ca sa spui instantei ca nu respect ordinul, ba calaule' (se observa in filmare ca apelantul-reclamant nu se indreapta intentionat catre intimatul-parat, ci acesta din urma se pune in mod constant fie in lateralul apelantului, fie in fata sa pentru a-l filma), 'ziaristul calau!', 'Calaule, nu scapi de mine, calaule!'

Intimatul parat continua sa vorbeasca pe un ton ridicat in dreptul apelantului, repetand constant ca este un calau si solicitandu-i suma de 850 de lei pentru un telefon care i-a fost spart de catre apelant. In jurul minutului 02:30, intimatul ii ironizeaza pe apelant ca acesta a formulat cerere pentru emiterea unui ordin de protectie: 'Dragi avocati, puteti si voi cere ordin de restrictie, asa cum a facut acesta. Ordin de restrictie impotriva mea, ca sa nu-l mai filmez, ca ii aduc temere. Dar noua, celor din '89-'90 ce ne aduceti? Huh? Ce ne aduceti? Placeri? Haide sa iti aduc elogii! Multumim, tovarasul chestor, ca ne-ati batut! Multumim ca ati dat ordine! Multumim ca ati participat in acel cordon de represiune! Multumim, tovarasul chestor Pavel Abraham! Multumim ca ati dat ordinele, nu? 21 decembrie, 13-15 iunie... Multumim, tovarasul tortionar! Multumim, tovarase, ca ne-ai batut! Multumim! Apreciem gestul! Am uitat florile sa vi le aduc, ca o multumire pentru ca ati avut grija de noi, ca sa ne bateti, nu?'

In tot acest context, se poate observa cum apelantul reclamant se indreapta catre masina personala, pastrand o atitudine aparent calma, iar persoane terte din jur se uita mirate la cei doi. In filmarea intitulata 'videoplayback (2)' se poate observa cum intimatul-parat il asteapta pe apelantul-reclamant in fata sediului Inaltei Curti de Casatie si Justitie si il filmeaza in timp ce acesta se deplaseaza spre locatia unde era parcata masina personala. In aceasta filmare, apelantul reclamant ii adreseaza mai multe replici intimatului, printre care: 'du-te la munca', 'nu am vazut atata nesimtire', nu iti este rusine?' Toate aceste replici ale apelantului reprezinta reactii normale in fata modalitatii in care intimatul parat intelege sa isi exprime nemultumirea fata de nesolutionarea dosarelor Revolutiei si Mineriadei. De asemenea, la un moment dat, minutul 01:10, apelantul reclamant ridica mana dreapta, insa se poate observa ca nu exista o intentie de a lovi cealalta parte, ci reprezinta mai mult un gest reflex facut fata de o persoana pentru a indica faptul ca nu doreste sa continue interactiunea cu aceasta. Aceasta intentie nu este acceptata de catre intimatul parat, care continua sa-l filmeze si sa ii reproseze apelantului aspecte privind participarea acestuia in aparatul de represiune din '89 si cu privire la spargerea telefonului. In finalul materialului video, este prezentat inclusiv numarul de inmatriculare al autoturismului apelantului reclamant. Si acest material video abunda in apelative cu un caracter potential insultator la adresa apelantului, precum 'criminal', securist', militian'.

Din materialul video intitulat 'document_5868254262231832231' rezulta ca intimatul-parat, probabil avand cunostinta care este autovehiculul apelantului, l-a asteptat pe acesta in imediata proximitate a acestuia. Se poate observa ca, desi reclamantul se urca in masina pentru a pleca, intimatul sta in imediata apropiere a acestuia si reitereaza aceleasi reprosuri din celelalte filmari.

Desi Tribunalul apreciaza ca intr-adevar aceasta atitudine a paratului este de natura sa il irite pe apelant, nu trebuie negat faptul ca si crearea acestei stari de iritare este consecinta unei limitari a libertatii apelantului, care este nevoit sa accepte un astfel de tratament. Prin urmare, in opinia Tribunalului, intimatul parat a creat premisele pentru ca reclamantul sa dea dovada de o vigilenta mai scazuta la volan si astfel sa puna in pericol integritatea fizica a sa, a intimatului sau a unei terte persoane.

Aceleasi aspecte rezulta si din celelalte doua filmari existente pe DVD. In plus, in una dintre aceste filmari sunt mentionate numele persoanelor reprezentate de catre apelant si este realizata in incinta Curtii de Apel Bucuresti, fiind surprinse in cadre terte persoane.

Un ultim aspect relevant sub aspectul situatiei de fapt este reprezentat de mesajele pe care materialele video ale intimatului parat le genereaza: 'Javra bolsevica', 'mai scapam de jegurile astea securiste?', 'De ce nu i-ai facut plangere penala la hotul si tradatorul asta ipocrit pentru ca ti-a spart telefonul', 'Huooo! La vremuri noi tot securisti vechi', 'Asta inca mai crede ca intimideaza pe cineva... daca-i pui o piedica cade in nas', 'Singura sansa care o merita astia e sa fie lasati, in Siberia 150 pe gheata sau prada la lei in Kenya!', 'I-ai geanta!', Morti voastre de cunoaie ordonare' (se presupune in mod rezonabil ca s-a dorit a fi scris: 'Mortii vostri de gunoaie ordinare'), 'Criminal nenorocit!', 'Uite ce masina are dutui rasa ma-sii', 'Nu prea le are mosul cu condusul. Invarte volanul ca pe covrig. Paralel!', 'Ai distrus Romania putrezi-ti-ar mainile si picioarele de viu', 'Da acesta e criminal bine le zici Marian'. Fosila nemernica', 'Un gunoi nu pot sa zic ca e om!', 'Sprgei si tu parbrizu la masina si sunteti chit', 'Dumenezeu sa-l ierte, va muri in curand, Satana ii pregateste cazanul! Abraham a facut mult rau!'.

Fata de probatoriul administrat in cauza, instanta de control judiciar concluzioneaza ca faptele intimatului parat se incadreaza in notiunea de acte de violenta', astfel cum este aceasta definita de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 26/2024. Se poate observa ca paratul se pozitioneaza 'in mod oportun' la sediile instantelor sau chiar salilor de judecata unde apelantul-reclamant are termene, or aceasta constituie o fapta repetata de supraveghere a unor locuri frecventate de catre apelant, fata de profesia acestuia. De asemenea, frecventa si continutul actiunilor sale creeaza temere. Chiar daca reclamantul poate fi catalogat ca fiind o persoana cu experienta, asa cum a retinut prima instanta, nu se poate concluziona ca, pe cale de consecinta, nu ii este creata o temere. Modalitatea in care o persoana isi gestioneaza temerea, frica, emotiile, ca urmare a experientei dobandite in cursul vietii, nu poate constitui o negare a existentei acestor emotii sau un impediment pentru acordarea protectiei oferite de lege. Or, fata de distanta mica de la care filmeaza intimatul, discursul acestuia si plasarea in locurile in care apelantul isi exercita profesia, Tribunalul apreciaza ca se poate in mod rezonabil prezuma ca exista o temere pentru reclamant.

In plus, se poate observa din filmari ca apelantul are, in cea mai mare parte a timpului, o atitudine rezervata, din dorinta de a nu determina escaladarea actiunilor intimatului. Acest aspect rezulta si din faptul ca atunci cand reclamatul ii ofera o replica intimatului, acesta din urma devine si mai inflacarat. Modalitatea aceasta de a actiona din partea apelantului este efectul unei limitari a libertatii acestuia, fiindu-i astfel pusa in pericol chiar libertatea de miscare, si de a actiona astfel cum doreste.

De asemenea, prin distribuirea acestor filmari in online se creeaza mediul oportun pentru umilirea apelantului, astfel cum a rezultat din mesajele anterior expuse.

Se impune a fi subliniat ca toate aceste actiuni ale intimatului sunt realizate in contextul in care fata de apelant nu exista o condamnare definitiva pentru implicarea sa in evenimentele din timpul Revolutiei din 1989 sau din timpul Mineriadelor. Fata de acesta nu este in curs nici macar o ancheta penala, calitatea sa fiind aceea de martor. Or, prin modul in care paratul actioneaza se aduce o grava atingere drepturilor apelantului, generand un discurs axat pe ura si instigare la violenta fata de acesta.

Fata de aceste considerente, Tribunalul apreciaza ca se impune emiterea unui ordin de protectie si fata de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 26/2024 instituirea cu caracter provizoriu a urmatoarelor obligatii si interdictii: obligarea paratul sa pastreze o distanta minima de 50 m fata de reclamant, cu exceptia situatiilor in care partile trebuie sa se prezinte concomitent la instanta, la organele de cercetare / urmarire penala sau la alte institutii publice; se interzice paratului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod cu reclamantul.

Instanta de control judiciar considera ca o distanta de 50 m este suficienta la acest moment, in speranta ca intimatul parat va intelege ca modalitatea in care acesta intelege sa solicite tragerea la raspundere a celor considerati ca fiind vinovati pentru infractiunile comise in 1989-1990 nu este cea corecta.

Potrivit art. 12 alin. (3) teza I din Legea nr. 26/2024, pe langa oricare dintre masurile dispuse potrivit alin. (1), instanta poate dispune si obligarea agresorului sa urmeze consiliere psihologica, psihoterapie si poate recomanda internarea voluntara sau, dupa caz, poate solicita internarea nevoluntara, in conditiile Legii sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice nr. 487/2002, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

In acest caz, Tribunalul apreciaza ca nu se impune obligarea intimatului parat la consiliere psihologica, astfel cum a solicitat apelantul reclamant, motiv pentru care va respinge aceasta solicitare ca neintemeiata. In conditiile in care intimatul se afla in fata emiterii primului ordin de protectie, instanta de control judiciar are speranta ca acesta va intelege ca modalitatea in care acesta alege uneori sa isi exprime nemultumirea nu este conforma cu respectarea drepturilor altor persoane intr-o societate democratica.

Avand in vedere ca apelul va fi admis, fata de dispozitiile art. 451 si urmatoarele din Codul de procedura civila va respinge ca neintemeiata cererea intimatului-parat de obligare a apelantului reclamant la plata cheltuielilor de judecata in apel.

Fata de aceste considerente, in temeiul art. 480 din Codul de procedura civila, Tribunalul va respinge ca neintemeiata exceptia tardivitatii apelului, invocata de catre intimatul-parat prin intampinare. Va admite apelul formulat de catre apelantul reclamant Abraham Pavel in contradictoriu cu intimatul parat Morosanu Tivilic Marian si va schimba in parte Sentinta civila nr. 18984 din data de 04.11.2024 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti in sensul ca:

Va admite in parte cererea de emitere a unui ordin de protectie conform Legii nr. 26/2024 formulata de reclamantul Abraham Pavel in contradictoriu cu paratul Morosanu Tivilic Marian.

Va dispune emiterea unui ordin de protectie, pentru o durata de 3 luni, prin care:

- obliga paratul sa pastreze o distanta minima de 50 m fata de reclamant, cu exceptia situatiilor in care partile trebuie sa se prezinte concomitent la instanta, la organele de cercetare/urmarire penala sau la alte institutii publice;

- interzice paratului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod cu reclamantul”.

Prezentam cel mai important fragment din motivarea JS4:

„Instanta observa faptul ca paratul nu neaga faptul ca ii adreseaza reclamantului expresiile cu caracter jignitor expuse mai sus, aratand insa ca face acest lucru ca urmare a evenimentelor petrecute la Revolutia din 1989 si la Mineriada din iunie 1990, in care pretinde ca au fost implicate ambele parti. Totodata, relevant e ca paratul a invederat instantei faptul ca niciodata nu l-a lovit pe reclamant si nici nu l-a amenintat in vreun fel pe acesta.

Instanta invedereaza faptul ca din cuprinsul inregistrarilor video, altele decat cea cu privire la care partile au aratat ca dateaza din 24.03.2024, nu rezulta existenta vreunei amenintari cu vreo fapta pagubitoare care sa ii fi fost adresata reclamantului si nici existenta vreunei interactiuni fizice intre cei doi care sa sugereze existenta unor violente fizice.

In drept, potrivit art. 1 din Legea nr. 26/2024:

'In sensul prezentei legi, prin acte de violenta se intelege:

a) orice lovire sau act de violenta cauzator de suferinte fizice;

b) orice act de violenta de natura sexuala;

c) amenintarea unei persoane cu savarsirea unei infractiuni sau a unei fapte pagubitoare ilicite indreptate impotriva sa ori a altei persoane, daca este de natura sa ii produca o stare de temere;

d) fapta repetata de urmarire a unei persoane, fara drept sau fara un interes legitim. ori de supraveghere a locuintei, a locului de munca sau a altor locuri frecventate de catre aceasta ori efectuarea de apeluri telefonice sau a altor tipuri de comunicari prin mijloace de transmitere la distanta care, prin frecventa, continut sau momentul in care sunt emise, creeaza temere, precum si alte actiuni cu efect similar;

e) orice act de hartuire online, mesaje online instigatoare la ura, urmarire online, amenintari online, publicarea neconsensuala de informatii si continut grafic intim, accesul ilegal la comunicatii si date private si orice alta forma de utilizare abuziva a tehnologiei informatiei si a comunicatiilor cu scopul de a umili, speria, reduce la tacere victima;

f) incercarea de a determina sau determinarea unei persoane prin corupere, prin constrangere ori prin alta fapta cu efect vadit intimidant sa nu sesizeze organele de urmarire penala, sa nu dea declaratii, sa isi retraga declaratiile, sa dea declaratii mincinoase ori sa nu prezinte probe intr-o cauza penala, civila sau in orice alta procedura judiciara;

g) orice alte acte de violenta fizica sau psihica ce pun in pericol viata, integritatea fizica sau psihica ori libertatea unei persoane'.

Totodata, conform art. 12 alin. 1 din aceeasi lege:

'Persoana a carei viata, integritate fizica sau psihica ori libertate este pusa in pericol prin acte de violenta din partea unei alte persoane poate solicita instantei ca, in scopul inlaturarii starii de pericol, sa emita un ordin de protectie prin care sa se dispuna, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre urmatoarele masuri (obligatii sau interdictii):

a) evacuarea temporara a agresorului din locuinta comuna;

b) reintegrarea victimei si, dupa caz, a membrilor familiei acesteia in locuinta comuna;

c) obligarea agresorului la pastrarea unei distante minime determinate fata de victima, fata de membrii familiei acesteia ori fata de resedinta, locul de munca sau unitatea de invatamant a persoanei protejate;

d) interdictia pentru agresor de a se deplasa in anumite localitati sau zone determinate pe care persoana protejata le frecventeaza ori le viziteaza periodic;

e) obligarea agresorului de a purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere;

f) interzicerea oricarui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod, cu victima;

g) obligarea agresorului de a preda politiei armele, componentele esentiale si munitiile detinute, documentele in care acestea sunt inscrise, precum si autorizatia / autorizatiile de procurare a armelor emisa / emise pe numele acestuia'.

Prin raportare la textele expuse anterior, instanta invedereaza ca ordinul de protectie este un instrument complex care poate fi utilizat in regim de urgenta pentru a inlatura de indata expunerea la acte de violenta fizica ori psihica ce reprezinta un pericol pentru viata, integritatea fizica sau psihica ori libertatea unei persoane. In fapt, este vorba despre o cale de inlaturare a unui pericol iminent la care victima poate fi expusa si care poate genera situatii de comitere impotriva sa a unor infractiuni grave cu privire chiar la dreptul sau la viata. Cu toate acestea, avand in vedere ca ingerinta asupra drepturilor fundamentale ale celui impotriva caruia se emite ordinul este foarte serioasa, legea nu permite luarea masurilor respective decat daca sunt indeplinite conditii strict prevazute de lege si pe o perioada determinata, si anume pe o durata de maxim 12 luni in conformitate cu art. 13 din Legea nr. 26/2024.

Prin urmare, ceea ce trebuie dovedit este nu doar existenta unor acte de violenta, ci si existenta unei stari de pericolul create de aceste acte, stare de pericol ce trebuie sa intruneasca exigenta actualitatii. Pentru unele forme ale violentei, astfel cum au fost stabilite de legiuitor, exista conditii suplimentare, precum existenta unei stari de temere. Astfel, pentru a fi emis ordinul de protectie, atitudinea si comportamentul paratului e necesar a imbraca forma unor abateri grave, masura de protectie fiind la randul ei absolut necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol.

Fata de dispozitiile art. 249 Cod procedura civila care prevad: 'Cel care face o sustinere in cursul procesului trebuie sa o dovedeasca', instanta reitereaza ca ansamblul probatoriului administrat in cauza nu confirma sustinerile reclamantului referitoare la agresiunile fizice ori la existenta unor amenintari cu savarsirea unei infractiuni sau a unei fapte pagubitoare ilicite, apreciind insa ca s-a facut dovada existentei exercitarii de catre parat a unor violente verbale constand in insulte si injurii, care nu doar ca nu au nicio justificare legala, dar sunt provocatoare si au potentialul de a pune la incercare calmul oricarei persoane, deci inclusiv pe cel al reclamantului.

Totodata, instanta retine ca paratul, in mod regretabil, prin faptul ca vorbeste pe un ton ridicat si il filmeaza pe reclamant, adresandu-i-se prin apelative precum cele sus-expuse ('criminalule', 'tortionarule', 'securistule') in apropierea instantelor judecatoresti unde acesta din urma isi desfasoara activitatea ori in alte spatii publice (precum studioul unei televiziuni), il stanjeneste pe reclamant si il face pe acesta sa se simta cel putin inconfortabil fata de persoanele care sunt de fata, persoane care adesea sunt colaboratori, clienti ori colegi de breasla. Starea de disconfort creata reclamantului este amplificata in mod cert, pe de-o parte, de faptul ca este, prin intermediul functiilor ocupate in trecut, o persoana publica, iar pe de alta parte, de varsta respectabila pe care o are.

In ceea ce priveste calificarea comportamentului paratului drept urmarire a reclamantului, instanta constata – pe baza declaratiilor facute de ambele parti cu prilejul interogatoriului – ca este una din ocupatiile principale ale paratului sa urmareasca persoane publice precum reclamantul si sa le atraga atentia si sa le reproseze acestora acte sau fapte (ipotetice sau reale). Chiar si in contextul in care paratul nu l-ar urmari pe reclamant in mod special, ci doar s-ar intalni cu acesta in fata instantelor, ori in incinta acestora, faptul de a-l filma pe acesta pret de mai multe minute, de a-l insoti catre autoturism in timp ce il filmeaza si ii adreseaza expresii jignitoare reprezinta un comportament care intruneste conditiile unei urmariri a paratului si care poate fi considerat o forma de hartuire.

Pe de alta parte, instanta retine ca in cauza nu rezulta, din niciuna din probele administrate, nici existenta unei stari de pericol pentru integritatea sau libertatea reclamantului care sa fie produsa de conduita paratului, dar nici insuflarea reclamantului, de catre parat, a unei stari de temere prin actiunile sale. Or, din cuprinsul art. 1 reiese ca de esenta actelor de violenta este starea de pericol pentru valorile sus-indicate, in timp ce din cuprinsul cazurilor particulare cuprinse de lit. c) si d) din acelasi articol rezulta ca atat amenintarile proferate de agresor, cat si urmarirea unei persoane in mod repetat sunt strans legate de starea de temere; pentru amenintare este suficient ca aceasta sa fie de natura a produce starea de temere, in timp ce urmarirea trebuie sa creeze temere.

In continuare, instanta expune, pe de-o parte, faptul ca al paratului comportament, astfel cum reiese din inregistrarile audio depuse la dosarul cauzei (alta decat cea din 24.03.2024), desi este unul reprobabil, nu poate genera o stare de pericol pentru persoana reclamantului, intrucat reprezinta in linii mari doar o expunere de diatribe si injurii, iar pe de alta parte, faptul ca, desi acest comportament nu reprezinta acte de amenintare (astfel cum a retinut instanta in paragrafele anterioare), chiar si in ipoteza in care s-ar aprecia ca prin prisma tonului folosit si al insistentei paratului jignirile acestuia pot fi asimilate unor amenintari cu fapte ilicite, aceste eventuale amenintari nu au capacitatea de a produce o stare de temere pentru reclamant ori pentru alte persoane.

Suplimentar, trebuie invederat ca experienta de viata si profesionala a reclamantului (care a condus o scoala nationala de politie, a fost decan al unei atare scoli, a avut o cariera in structurile Politiei Romane care a evoluat de la simplu ofiter cu functie de executie pana la inspector general, pentru ca apoi sa devina avocat, profesie pe care o exercita in ultimii 14 ani) care a presupus interactiunea cu nenumarate persoane de diferite grade de educatie si moralitate, unele cu preocupari infractionale ori inclinatii antisociale, si existenta constanta a unei presiuni inerente exercitarii functiilor detinute exclude orice posibilitate ca acesta sa resimta o stare de temere cauzata de comportamentul paratului.

Aceasta concluzie a instantei, in sensul inexistentei unei stari de temere a reclamantului, este confirmate si de cuprinsul inregistrarilor depuse la dosarul cauzei, inregistrari care surprind un comportament calm al reclamantului, care, in linii mari, nu interactioneaza cu paratul si nu raspunde jignirilor acestuia decat in mod exceptional si cu ton linistit. Mai mult decat atat, din cuprinsul inregistrarii denumite 'Acesta_este_Pavel_Abraham_criminalul_din_21_decembrie_1989_si_13', rezulta ca atunci cand paratul face alegatii referitoare la activitatea reclamantului din perioada 1989-1990 si din timpul mineriadei si il numeste 'criminal', 'tortionar' s.a.m.d. in mod repetat, reclamantul ii transmite in mod calm sa se duca la munca si ii spune: 'fii convins ca o ma voi ocupa de tine', dar si 'n-am vazut atata nesimtire', pentru ca ulterior, cand paratul ii solicita banii pentru un telefon pretins spart, reclamantul sa ii raspunda cu ton ferm: 'o sa vezi ce o sa iti dau'.

Totodata, reclamantul ii spune in cadrul unei alte filmari paratului ca este un mincinos ordinar si 'iti promit pentru prima data ca vei avea probleme judiciare'.

Instanta reitereaza ca atitudinea pe care paratul a manifestat-o fata de reclamant este una reprobabila, insa singura proba care atesta existenta unei stari de temere este chiar declaratia reclamantului, care insa inainte de a pretinde ca se teme de parat a invederat instantei ca pe datele de 29.10.2024 si 14.10.2024 paratul i-a provocat o stare de iritare si rusine – sentimente care, in opinia instantei, sunt veridice si care sunt in realitate motivele reale ale prezentei cereri.

Inclusiv atunci cand a relatat momentul in care a provocat un accident rutier in parcarea instantei in care se afla la 29.10.2024, reclamantul a pretins ca: 'Avand o stare de iritare profunda, cauzata de aceea ca erau multi colegi acolo si alte persoane care se uitau, iar paratul tipa in gura mare: 'criminalul, criminalul', am incercat sa ies din parcare, am facut cateva manevre sa ies, dar am sters o masina care era parcata in spatele meu, fiind masina unei doamne avocat'.

Ulterior, interogat fiind, a pretins ca accidentul a fost cauzat de starea de emotie creata de parat. In virtutea argumentelor expuse anterior si luand in considerare ca afirmatiile reclamantului referitoare la starea de temere nu sunt coroborate de nicio alta proba administrata in cauza, instanta va retine ca a paratului conduita nu a avut aptitudinea de a crea o stare de temere reclamantului, iar accidentul minor petrecut in parcarea instantei a fost cauzat nu de frica resimtita fata de parat, ci de iritarea provocata de acesta, iritare care eventual a stirbit vigilenta reclamantului.

Instanta retine ca emiterea unui ordin de protectie presupune interventia brutala a autoritatilor (instanta de judecata si alte autoritati ale statului) in dreptul la viata privata a persoanelor, prin ingradirea extrema a unor drepturi, pana la suprimarea temporara a acestora, care nu poate avea loc decat in conditii absolut exceptionale, cand, in lipsa interventiei, se poate intui existenta unei stari de pericol pentru desfasurarea normala a vietii persoanei / persoanelor agresate, generate de violenta agresorului, manifestata in diferitele modalitati descrise de lege.

Or, in cauza de fata, prin raportare la argumentele expuse anterior, judecatorul apreciaza ca ordinul de protectie nu reprezinta un remediu pentru disconfortul pe care paratul il creeaza reclamantului si nici un mijloc prin care conduita paratului sa fie corectata in vreun fel.

Trebuie invederat ca legea civila confera instrumente de drept material si procedural pentru acoperirea oricarui prejudiciu de imagine pe care paratul i-l aduce reclamantului, iar legislatia penala – prin reglementarea unor fapte precum amenintarea, lovirea sau alte violente ori hartuirea – poate reprezenta o cale de restabilire a ordinii sociale in ipoteza in care organele de urmarire penala sunt sesizate si se constata in cadrul procesului penal ca paratul a savarsit vreo infractiune.

In atare context, in care raporturile dintre parti desfasurate din 31.08.2024 si pana in prezent nu au generat o stare de temere pentru reclamant, instanta apreciaza ca cererea de emitere a ordinului de protectie nu poate reprezenta sub nicio forma mijlocul procedural prin care reclamantul sa gaseasca rezolvare pentru problemele deduse judecatii.

In raport cu aspectele de fapt retinute anterior, in cauza reclamantul nu a facut dovada savarsirii de catre parat a unor acte de violenta fizica ori a unor amenintari in sensul art. 1 din Legea nr. 26/2024, exercitate asupra sa, violente care sa fi generat o stare de temere ori conform art. 12 alin. 1 din aceeasi lege o stare de pericol pentru viata, integritatea fizica sau psihica a paratului.

Pentru toate aceste considerente, fara a analiza si celelalte aparari formulate de parat instanta urmeaza a respinge cererea avand ca obiect emiterea unui ordin de protectie, ca neintemeiata”.

* Cititi aici motivarea TMB

* Cititi aici motivarea JS4