In materia redactarii hotararilor, cea mai incarcata instanta din Romania ofera un exemplu chiar Inaltei Curti de Casatie si Justitie. In timp ce Completul condus de judecatorul Ionut Matei, vicepresedintele ICCJ, nu a redactat nici dupa aproape jumatate de an decizia pronuntata in dosarul "Zambaccian", Tribunalul Bucuresti a motivat in doar cateva zile hotararea prin care lui Adrian Nastase i-a fost admisa cererea de contopire a pedepselor primite in dosarele "Trofeul Calitatii" si "Zambaccian".

Astfel, prin Sentinta nr. 1.385 din 8 mai 2014, judecatoarea Manuela Mladin Golea, de la Sectia a I-a penala a Tribunalului Bucuresti, aplicand prevederile vechiului Cod penal, a stabilit ca cele 3 infractiuni care au facut obiectul dosarelor "Trofeul Calitatii" si "Zambaccian" sunt concurente, faptele fiind savarsite inainte ca fostul premier sa fie condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele. Mai departe, judecatoarea a descontopit cele doua pedepse primite in dosarul "Zambaccian" – 3 ani de inchisoare pentru santaj si 4 ani de inchisoare pentru luare de mita –, pe care apoi le-a contopit cu pedeapsa de 2 ani de inchisoare din dosarul "Trofeul Calitatii", urmand ca Adrian Nastase sa execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani de inchisoare.

In ceea ce priveste sporul de pedeapsa de 1 an de inchisoare pe care DNA l-a solicitat la penultimul termen in dosarul privind solutionarea cererii de contopire, judecatoarea Manuela Mladin Golea a considerat ca aplicarea acestuia nu se impune: "Tribunalul apreciaza ca neintemeiat argumentul sustinut de Ministerul Public, prin procuror, in sprijinul sustinerii necesitatii sporirii pedepsei globale de 4 ani constand in evolutia legislativa in raport de institutia contopirii pedepselor (art.40 alin.2 corob. cu art.39 lit.b C.p. actual), acest singular considerent nefiind de natura a inclina balanta in favoarea ideii ca in absenta unui astfel de spor scopul pedepsei in cazul condamnatului N.A. nu se poate realiza".

Iata argumentele retinute de instanta in favoarea lui Adrian Nastase la neaplicarea sporului de pedeapsa:

-lipsa antecedentelor penale;

-modul in care se ingrijeste de intretinerea si educatia copiilor;

-nivelul de pregatire culturala si politico-ideologica;

-participarea la viata culturala si la actiunile sociale generale; -atitudinea fata de indatoririle sociale;

-gradul de aderare la procesul crearii omului responsabil;

-conduita dupa comiterea faptei (prezentarea in fata organelor de urmarire penala si a instantelor de judecata, faptul ca nu a incercat sa se sustraga de la urmarire penala ori de la judecata, imprejurarea ca nu a mai incalcat din punct de vedere penal normele de conduita sociala o perioada lunga de timp, de la momentul comiterii ultimei infractiuni - anul 2006 - pana la cel al pronuntarii unei prime hotarari definitive de condamnare - iunie 2012);

-s-a prezentat imediat in vederea inceperii executarii pedepsei;

-nu a incercat sa se sustraga de la executarea niciuneia dintre cele doua condamnari dispuse de Inalta Curte de Casatie si Justitie;

-conduita dupa liberarea conditionata produsa in luna martie 2013;

-varsta;

-natura si intinderea pedepsei complementare aplicate (interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) si c) C.p. din 1969 pe o perioada de 5 ani, pedeapsa aplicata alaturi de pedeapsa inchisorii si a carei executare incepe dupa executarea pedepsei principale ori dupa considerarea ca executata a acesteia).

Prezentam pasaje din Sentinta penala nr. 1.385 din 8 mai 2014 pronuntata de Sectia I penala a TMB in Dosarul nr. 1.745/3/2014*, aceasta fiind atasata integral la finalul articolului:

"(...) Analizand considerentele hotararilor anterior mentionate (este vorba de sentinta penala nr. 176/30.01.2012, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie -Sectia Penala, decizia penala nr.160/20.06.2012, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie -Completul de 5 judecatori si sentinta penala nr. 474/30.03.2012, pronuntata de ICCJ-Sectia penala), tribunalul constata ca sunt intrunite cerintele art. 585 alin.1 lit.a C.p.p. pentru a se putea proceda la modificarea pedepselor aplicate numitului N.A. (in sensul prevazut de textul de lege mentionat ) ,aflandu-ne in prezenta unui concurs de infractiuni.

Astfel, raportat la data savarsirii faptelor si la cea a ramanerii definitive a respectivelor hotarari, tribunalul apreciaza ca infractiunile pentru care N.A. a fost condamnat prin sentinta penala nr.176/30.01.2012, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia Penala , definitiva prin decizia penala 160/20.06.2012, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - compeltul de 5 judecatori si prin sentinta penala 474/30.03.2012, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala, definitiva prin decizia penala nr.1/06.01.2014, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie -completul de 5 judecatori, sunt concurente, urmand ca atare a face aplicatiunea prevederilor art.36 alin.2 C.p. (din anul 1969).

In acest sens, tribunalul are in vedere si prevederile art. 10 din Legea 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul Penal, in raport de care tratamentul sanctionator al pluralitatii de infractiuni se aplica potrivit legii noi ,atunci cand cel putin una dintre infractiunile din structura pluralitatii a fost comisa sub legea noua , chiar daca pentru celelalte infractiuni pedeapsa a fost stabilita potrivit legii vechi mai favorabila.

Tribunalul va dispune descontopirea pedepsei rezultante aplicata condamnatului N.A. prin sentinta penala nr. 474/30.03.2012, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie-Sectia Penala, definitiva prin decizia penala nr.1/06.01.2014 ,pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie- completul de 5 judecatori, in pedepsele componente dupa cum urmeaza:

- 3 ani inchisoare, pedeapsa aplicata pentru savarsirea infractiunii de santaj prev.de art.194 al.1 si 2 Cod penal raportat la art.13/1 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.74 al.2 Cod penal si art.76 al.1 lit.b Cod penal,

- 4 ani inchisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a, b si c Cod penal, pedeapsa aplicata pentru savarsirea infractiunii de luare de mita, in forma continuata, prev.de art.254 al.1 Cod penal, cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000 si cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, art.74 al.2 Cod penal si art.80 Cod penal, pedepse pe care le repune in individualitatea lor.

In aceasta individualizare post iudicium, tribunalul va avea in vedere pedepsele individuale, in cuantumul fixat prin hotararile prin care s-a dispus definitiv condamnarea petentului, hotarari intrate in puterea lucrului judecat.

Din perspectiva acestui din urma considerent si anume cel vizand autoritatea de lucru judecat a hotararilor avute in vedere la solutionarea prezentei cereri de contopire, alegatiunile aparatorilor alesi ai inculpatului vizand pretinsul caracter nelegal si netemeinic al acestora, fundamentarea solutiilor pronuntate de judecatori ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie pe considerente si ratiuni de ordin politic sunt privite de instanta investita cu cererea condamnatului avand ca obiect contopire de pedepse, nu doar ca nefondate, ci mai mult ca neavand nicio legatura cu obiectul cererii formulate de petent, tribunalul neavand a analiza la acest moment si in cadrul procesual riguros determinat de natura si continutul unei cereri de contopire, legalitatea ori temeinicia hotararilor definitive prin care s-a dispus condamnarea petentului, ci ceea ce poate si trebuie sa constituie obiectul analizei instantei constituie existenta ori inexistenta situatiei reglementate de prevederile art. 585 alin.1 lit.a C.p.p. (concursul de infractiuni) cu consecintele ce decurg din aceasta sub aspectul modificarii de pedepse si dispozitiunilor legale incidente in cauza.

Acesta a fost de altfel si argumentul in raport de care tribunalul la termenul de judecata al cauzei din data de 24.04.2014 a procedat conform prevederilor art.388 alin.4 C.p.p., cata vreme unul dintre aparatorii alesi ai petentului in formularea concluziilor, prin sustinerile sale vizand asa cum am aratat anterior pretinsul caracter politic al celor doua condamnari, a depasit limitele cauzei ce se judeca, instanta avand nu doar dreptul, ci si obligatia de a-i intrerupe pe cei care au cuvantul, daca in sustinerile lor depasesc limitele cauzei, nepermitand transformarea unei sali de judecata intr-un studiou de televiziune.

Revenind asupra fondului cauzei prezente, tribunalul retinand in raport de data comiterii faptelor de catre condamnat si momentul ramanerii definitive a celor doua hotarari de condamnare existenta concursului de infractiuni constata ca infractiunile concurente au fost judecate independent unele de altele, fara ca instantele sesizate sa cunoasca intinderea exacta a concursului (nu insa si existenta acestuia cata vreme la data de 06.01.2014,data pronuntarii deciziei penale nr.1 de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie - completul de 5 judecatori, sentinta penala nr.176/30.01.2012, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia Penala era definitiva, condamnarea dispusa fata de N.A. …).

In cazurile de acest fel, tratamentul penal –partial- aplicat infractorului prin hotararile de condamnare pronuntate si ramase definitive, trebuie modificat pentru ca cel condamnat sa execute in final aceeasi pedeapsa globala ce i s-ar fi aplicat in cazul in care existenta si (in cazul acesta) amploarea pluralitatii infractionale ar fi fost de la inceput cunoscute; pronuntarea uneia sau a mai multor hotarari de condamnare partiale neafectand existenta concursului , nu se poate face nicio deosebire, in ceea ce priveste tratamentul acestuia, dupa cum infractiunile concurente au facut obiectul unei singure judecati ori al mai multor judecati separate.

Cum aplicarea post iudicium a unei pedepse globale pentru intregul concurs presupune insa o stirbire limitata a autoritatii de lucru judecat dobandita prin hotararile de condamnare pentru infractiunile considerate independent - intrucat pedeapsa globala de executat pentru ansamblul activitatii infractionale este o alta pedeapsa decat fiecare dintre pedepsele individuale - Codul penal (din 1969 dar si actualul cod penal-Legea 286/2009) a reglementat in mod expres, prin art.36 (art.40 din actualul cod penal) institutia contopirii pedepselor individuale, ca un remediu al situatiei rezultate din judecarea separata a infractiunilor concurente, reglementarea legala privind doua situatii similare, dar distincte si anume : aceea in care, dupa pronuntarea unei hotarari (ramasa definitiva) de condamnare pentru una sau unele dintre infractiunile concurente cel condamnat este trimis in judecata si gasit vinovat pentru savarsirea uneia sau mai multor alte infractiuni, parti componente ale aceluiasi concurs ) art.36 alin.1 C.p. din 1969-art.40 alin.1 actualul cod penal) si aceea in care toate infractiunile ce compun concursul au fost judecate separat, prin hotarari ramase definitive, fara a se fi aplicat o pedeapsa globala pentru intreaga pluralitate (art.36 alin.2 C.p. din 1969-art.40 alin.2 actualul cod penal).

In aceasta din urma situatie (ce se regaseste in prezenta cauza ) instanta sesizata cu cererea de contopire, aflandu-se in fata unor pedepse individuale intrate in puterea lucrului judecat, urmeaza a alege din randul acestora pedeapsa ce mai grea- pedeapsa de baza- careia , daca va socoti necesar ii va putea adauga un plus dupa regulile instituite de prevederile art.34 C.p. din 1969; in prezenta cauza pedeapsa cea mai grea (raportul de gravitate intre diversele pedepse concrete determinandu-se dupa durata pedepsei cu inchisoarea) este cea de 4 ani aplicata prin sentinta penala nr.474/30.03.2012 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia Penala, definitiva prin decizia penala nr.1 din 06.01.2014, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - completul de 5 judecatori, pentru savarsirea de catre inculpat a infractiunii de luare de mita prev.de art.254 alin.1 C.p. cu referire la art.6 din Legea 78/2000.

Referitor la aplicarea unui spor, in ipoteza in care instanta il apreciaza ca necesar (art.34 alin.1 lit.b C.p. din 1969) acesta va trebui fixat in raport cu doua limite maxime, susceptibile de a fi luate in considerare in mod succesiv, prima limita constituind-o maximul special al pedepsei de baza (maximul pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea sanctionata de catre instanta cu pedeapsa cea mai grea), iar cea de-a doua limita - in cazul in care prima ar fi apreciata ca insuficienta – este maximul special al pedepsei de baza sporit pana la 5 ani.

In legatura cu sporirea pedepsei si aplicarea unui spor potrivit codului penal din 1969 nu exista reguli prestabilite sau avand o valoare de generalitate dupa care sa se aprecieze necesitatea adaugarii sporului sau dimensiunile acestuia, cert este insa ca prevederile art.72 C.,p.( din 1969) instituie, enumera criteriile generale de individualizare aplicabile, astfel cum se arata expres in cuprinsul textului, nu numai la stabilirea dar si la aplicarea pedepselor, adica la determinarea pedepsei globale in cazul unor forme de pluralitate infractionala.

Tribunalul constata totodata in raport de considerentele ce preced ca, din moment ce pedeapsa globala este o pedeapsa concreta ce reflecta gradul de pericol social concret al unei pluralitati de infractiuni la stabilirea acesteia avandu-se in vedere, independent de momentul stabilirii pedepsei pentru fiecare infractiune ce intra in compunerea concursului, criteriile prevazute de art.72 C.p., imprejurarea ca instanta (in prezenta cauza ICCJ) a recunoscut inculpatului circumstante atenuante in legatura cu infractiunile concurente nu impiedica adaugarea unui plus la pedeapsa de baza, daca cerintele unei juste individualizari a pedepsei globale impun aceasta, astfel ca argumentele petentului condamnat sustinute si formulate prin aparatorii alesi ai acestuia, in sensul ca de vreme ce prin decizia nr.1/2014 in raport de ambele fapte pentru care s-a dispus condamnarea acestuia au fost retinute circumstante atenuante, acestea urmeaza a fi retinute si de tribunal la momentul stabilirii pedepsei globale (in sensul nesporirii pedepsei) sunt privite de instanta ca neintemeiate.

Se impune a fi mentionat faptul ca in pofida caracterului limitat al activitatii sale, in raport de natura si finalitatea unei cereri de contopire, instanta chemata a face aplicarea prevederilor art.36 C.p. nu efectueaza pur si simplu, in mod mecanic, o modificare cantitativa a pedepsei, ci o veritabila operatie de individualizare, dupa aceleasi criterii ca si in cazul in care existenta concursului ar fi fost cunoscuta la momentul solutionarii in fond a cauzei.

Referitor la stabilirea pedepsei globale, tribunalul retine ca potrivit normelor generale de individualizare, instanta investita cu solutionarea unei cereri de contopire are sarcina de a aprecia fiecare element al pedepselor ce urmeaza a fi contopite si sa aiba in vedere ca sporul acordat (in ipoteza in care apreciaza ca se impune) sa nu apara ca o sanctiune distincta, ci ca o materializare a necesitatii unui plus de severitate, determinata de staruinta infractorului in comiterea de fapte penale.

Pedeapsa si implicit sporul de contopire nu trebuie sa fie percepute de condamnat ca o razbunare a societatii pentru ca a gresit, ci ele trebuie sa trezeasca rezonante in plan psihologic si sa conduca in final la redarea acestuia societatii.

Pedeapsa poate fi coercitiva numai daca este retributiva, daca tine seama de latura morala a omului, de capacitatea sa de a-si analiza faptele si de a hotari pentru o conduita compatibila cu interesele societatii.

Daca orice pedeapsa se aplica infractorului pentru ca, pe aceasta cale, sa se obtina intimidarea si in cele din urma reeducarea acestuia- in scopul prevenirii savarsirii de noi infractiuni- atunci ea in mod necesar trebuie sa fie adaptata si persoanei celui caruia ii este destinata ,pe care este chemata sa-l intimideze si mai ales sa-l reeduce, fiind un adevar de necontestat faptul ca aceeasi pedeapsa - ca gen si cuantum identica - nu produce acelasi efect educativ asupra tuturor infractorilor carora le este aplicata.

Tribunalul apreciaza ca lipsa antecedentelor penale (evident anterior momentului comiterii celor trei infractiuni de catre condamnat), micromediul persoanei condamnatului, relatiile acestuia pe diferite planuri - cu ambianta sociala, in cadrul acestor din urma aspecte un loc central ocupandu-l gradul integrarii sociale sub multiplele sale aspecte: profesionala, familiala (neputand fi indiferente sub aspectul caracterizarii persoanei si implicit al individualizarii pedepsei globale, aspecte ca atitudinea condamnatului fata de membrii familiei sale, modul in care se ingrijeste de intretinerea si educatia copiilor, atmosfera creata in cadrul familiei, grija fata de patrimoniul familiei), cultural – obsteasca (nivelul de pregatire culturala si politico- ideologica, participarea la viata culturala si la actiunile sociale generale, atitudinea fata de indatoririle sociale, gradul de aderare la procesul crearii omului responsabil), conduita condamnatului dupa comiterea faptei (prezentarea acestuia in fata organelor de urmarire penala si instantelor de judecata, faptul ca petentul nu a incercat sa se sustraga de la urmarire penala ori judecata, imprejurarea constand in aceea ca desi de la momentul comiterii ultimei infractiuni- anul 2006 pana la cel al pronuntarii unei prime hotarari definitive de condamnare –iunie 2012 a trecut o perioada mare de timp condamnatul nu a mai incalcat din punct de vedere penal normele de conduita sociala) sunt argumente care converg catre concluzia ca in prezenta cauza fata de condamnatul N.A. nu se impune sporirea pedepsei de baza si ca aceasta este suficienta in vederea asigurarii scopului pedepsei, fiind apta de a produce transformari reale si profunde ale constiintei petentului si pe cale de consecinta modificari statornice, de durata ale comportamentului acestuia (evident in raport de sfera ilicitului penal).

Coroborand argumentele mai sus prezentate cu faptul ca imediat dupa pronuntarea ultimei decizii de condamnare (06.01.2014) condamnatul s-a prezentat in vederea inceperii executarii pedepsei stabilite de instanta, ca nu a incercat sa se sustraga de la executarea primei pedepse aplicata acestuia prin sentinta penala nr. 176/30.01.2012, definitiva in iunie 2012, cu conduita acestuia dupa liberarea sa conditionata produsa in luna martie a anului 2013, tribunalul apreciaza ca neintemeiat argumentul sustinut de Ministerul Public prin procuror, in sprijinul sustinerii necesitatii sporirii pedepsei globale de 4 ani constand in evolutia legislativa in raport de institutia contopirii pedepselor (art.40 alin.2 corob. cu art.39 lit.b C.p. actual), acest singular considerent nefiind de natura a inclina balanta in favoarea ideii ca in absenta unui astfel de spor scopul pedepsei in cazul condamnatului N.A. nu se poate realiza.

Retinand imprejurarea ca petentul condamnat nu a incercat sa se sustraga de la executarea niciuneia dintre cele doua condamnari dispuse de Inalta Curte de Casatie si Justitie fata de acesta , tribunalul are in vedere si considerentele deciziei penale nr.2344/5.12.2012 pronuntata Curtea de Apel Bucuresti- Sectia I Penala , prin care urmare admiterii recursului promovat de condamnatul N.A. impotriva sentintei penale nr.835/2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia I Penala si casarii acestei hotarari a fost admisa contestatia la executare si dedusa din pedeapsa de 2 ani inchisoare pe care contestatorul o executa in baza mandatului nr….., emis de Tribunalul Bucuresti –Sectia I-a Penala , perioada de la 20.06.2012 la 25.06.2012; astfel Curtea de Apel a retinut ca prin tentativa de suicid comisa de condamnatul N.A. in seara zilei de 20.06.2012 acesta nu a incercat sa-si provoace in mod voit o boala pentru a nu se supune executarii mandatului , ci intentia sa a fost de a-si suprima viata, astfel cum rezulta din coroborarea continutului actelor medicale , ordonantei nr…. a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie cu rezultatul examenului psihiatric efectuat la data de 21.06.2012 „..”

Apreciind, in sensul caracterului neintemeiat al solicitarii Ministerului Public de sporire a pedepsei de baza (devenita astfel pedeapsa globala, rezultanta ), tribunalul are in vedere totodata si varsta condamnatului (…. ani) dar si natura si intinderea pedepsei complementare aplicata prin hotarare definitiva condamnatului, si anume interzicerea drepturilor prev.de art. 64 alin.1 lit.a,b si c C.p. din 1969 pe o perioada de 5 ani (pedeapsa cea mai mare), pedeapsa care conform prevederilor art. 36 alin.2 C.p. comb.cu art.35 C.p. urmeaza a se aplica alaturi de pedeapsa inchisorii si a carei executare conform art 66 C.p. (din 1969) incepe dupa executarea pedepsei principale (de 4 ani inchisoare) ori dupa considerarea ca executata a acesteia .

(...)

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII HOTARASTE:

In baza art.585 alin.1 lit.a Cod procedura penala, admite cererea de contopire formulata de condamnatul N.A., fiul lui ……..

in baza art.33 lit.a Cod penal (din anul 1969) constata ca infractiunile pentru care petentul a fost condamnat prin sentinta penala nr.176/30.01.2012, pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia penala in dosarul nr.514/1/2009, modificata si ramasa definitiva prin decizia penala nr.160/20.06.2012, pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie – completul de 5 judecatori, in dosarul nr.2470/1/2012 si prin sentinta penala nr.474/30.03.2012, pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia penala in dosarul nr.3862/1/2010, modificata si ramasa definitiva prin decizia penala nr.1/06.01.2014, pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie – completul de 5 judecatori, in dosarul nr.1919/1/2013 sunt concurente, faptele fiind savarsite de condamnat (petent) inainte de a fi sanctionat definitiv pentru vreuna dintre ele.

Descontopeste pedeapsa rezultanta de 4 ani inchisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prevazute de art.64 lit.a teza a II-a, b si c Cod penal (pedeapsa aplicata condamnatului prin sentinta penala nr.474/30.03.2012, pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia penala, modificata si ramasa definitiva prin decizia penala nr.1/06.01.2014, pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie – completul de 5 judecatori) in pedepsele componente de:

- 3 ani inchisoare, pedeapsa aplicata pentru savarsirea infractiunii de santaj prev.de art.194 al.1 si 2 Cod penal raportat la art.131 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.74 al.2 Cod penal si art.76 al.1 lit.b Cod penal,

- 4 ani inchisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a, b si c Cod penal, pedeapsa aplicata pentru savarsirea infractiunii de luare de mita, in forma continuata, prev.de art.254 al.1 Cod penal, cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000 si cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, art.74 al.2 Cod penal si art.80 Cod penal, pedepse pe care le repune in individualitatea lor.

In baza art.36 al.2 Cod penal, cu referire la dispozitiunile art.33 al.1 lit.a Cod penal, art.34 al.1 lit.b Cod penal si art.35 Cod penal (din 1969) contopeste pedepsele anterior mentionate, astfel cum acestea au fost repuse in individualitatea lor, cu pedeapsa principala de 2 ani inchisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prevazute de art.64 lit.a,b si c Cod penal, pentru savarsirea infractiunii prev.de art.13 din legea nr.78/2000, pedeapsa aplicata prin sentinta penala nr.176/30.01.2012, pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie – sectia penala, modificata si ramasa definitiva prin decizia penala nr.160/20.06.2012, pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie – completul de 5 judecatori, urmand ca petentul – condamnat N.A. sa execute pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani inchisoare si 5 (cinci) ani pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art.64 lit.a,b si c Cod penal, executarea acestei din urma pedepse incepand conform prevederilor art.66 Cod penal, dupa executarea sau considerarea ca executata a pedepsei inchisorii.

Conform art.71 Cod penal (din 1969), pe durata executarii pedepsei cu inchisoarea ii sunt interzise condamnatului drepturile prevazute de art.64 lit.a, b si c Cod penal.

In baza art.35 Cod penal (din 1969) mentine masura de siguranta a confiscarii sumei de …. RON (…. ROL) dobandita prin savarsirea infractiunii prev.de art.13 din legea nr.78/2000, masura luata fata de petentul – condamnat N.A., in baza art.19 din Legea nr.78/2000 prin sentinta penala nr.176/30.01.2012, pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia penala in dosarul nr.514/1/2009, modificata si ramasa definitiva prin decizia penala nr.160/20.06.2012, pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie – completul de 5 judecatori in dosarul nr.2470/1/2012, precum si masura de siguranta a confiscarii, luata fata de petentul – condamnat in baza art.118 al.1 lit.e Cod penal, prin decizia penala nr.1/06.01.2014, pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie – completul de 5 judecatori, in dosarul nr.1919/1/2013.

Conform art.72 Cod penal (art.88 Cod penal din 1969) din durata pedepsei ce o are de executat condamnatul se computa urmatoarele perioade (executate): de la 20.06.2012 la 25.06.2012, inclusiv (conform deciziei penale nr.2344/05.12.2012, pronuntata ca Curtea de Apel Bucuresti – Sectia I penala in dosarul nr.36429/3/2012), de la 26.06.2012 (data punerii in executare a M.E.P.i. nr….. emis in baza sentintei penale nr.176/30.01.2012, pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia penala, modificata si ramasa definitiva prin decizia penala nr.160/20.06.2012, pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie – completul de 5 judecatori), la data de 18.03.2013 (data punerii in libertate a condamnatului in baza sentintei penale nr.452/12.02.2013, pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, ramasa definitiva prin decizia penala nr.294/R/18.03.2013 a Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a Penala) si de la data de 06.01.2014 (data punerii in executare a M.E.P.i. nr….. emis in baza sentintei penale nr.474/30.03.2012, pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia penala, modificata si ramasa definitiva prin decizia penala nr.1/06.01.2014, pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie – completul de 5 judecatori) la zi (08.05.2014).

Anuleaza M.E.P.i nr….. emis in executarea sentintei penale nr.474/30.03.2012, pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia penala, modificata si ramasa definitiva prin decizia penala nr.1/06.01.2014, pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie – completul de 5 judecatori si M.E.P.i. nr….. emis in executarea sentintei penale nr.176/30.01.2012, pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia penala, modificata si ramasa definitiva prin decizia penala nr.160/20.06.2012, pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie – completul de 5 judecatori si dispune emiterea unui nou mandat corespunzator pedepsei rezultante aplicate in urma contopirii, prin prezenta hotarare.

In baza art.275 al.3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia.

Cu drept de contestatie in termen de 3 zile de la comunicare (art.597 alin.7 Cod procedura penala).

Pronuntata in sedinta publica, azi, 08.05.2014."

*Cititi aici integral Sentinta penala din 8 mai 2014 pronuntata de TMB in dosarul privind cererea de contopire a pedepselor formulata de Adrian Nastase