Ministrul Justitiei Catalin Predoiu (foto) isi apara proiectul de modificare a articolului 539 din Codul de procedura penala, prin care ii exclude de la dreptul de a obtine despagubiri pe romanii retinuti sau arestati, care la final obtin achitare ori clasare definitiva. Prin acest proiect, MJ sustine ca vrea sa puna in acord art. 539 CPP cu Decizia nr. 136/2021 a Curtii Constitutionale a Romaniei.

MJ a trimis un drept la replica marti, 4 aprilie 2023, dupa ce Lumea Justitiei a publicat duminica mesajul in care avocatul Cristian Zeiler (cel care a obtinut Decizia CCR 136/2021) le solicita deputatilor sa amendeze initiativa legislativa a lui Predoiu, astfel incat sa inlature discriminarea de mai sus (click aici pentru a citi).

MJ echivaleaza dezincriminarea cu amnistia

In punctul de vedere remis Luju, ministerul lui Predoiu sustine ca interventia dezincriminarii echivaleaza cu interventia amnistiei sau a gratierii. Chiar daca MJ nu detaliaza, mentionam ca interventia amnistiei este un caz de incetare a procesului penal prevazut de art. 16 alin. 1 lit. f) teza I din Codul de procedura penala. Or, in Decizia 136/2021, Curtea Constitutionala precizeaza ca au dreptul la despagubiri doar persoanele achitate sau clasate in baza temeiurilor prevazute de art. 16 alin. 1 lit. a)-d) CPP, respectiv:

„a) fapta nu exista;

b) fapta nu este prevazuta de legea penala ori nu a fost savarsita cu vinovatia prevazuta de lege;

c) nu exista probe ca o persoana a savarsit infractiunea;

d) exista o cauza justificativa sau de neimputabilitate”.

In rest, persoanele al caror proces inceteaza in baza literelor e)-j) pot cere continuarea procesului penal, adauga CCR in decizia mentionata (par. 52).

Prezentam lista temeiurilor din a doua parte a art. 16 CPP:

„e) lipseste plangerea prealabila, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale;

f) a intervenit amnistia sau prescriptia, decesul suspectului ori al inculpatului persoana fizica sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoana juridica;

g) a fost retrasa plangerea prealabila, in cazul infractiunilor pentru care retragerea acesteia inlatura raspunderea penala, a intervenit impacarea ori a fost incheiat un acord de mediere in conditiile legii;

h) exista o cauza de nepedepsire prevazuta de lege;

i) exista autoritate de lucru judecat;

j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii”.

Despagubiri doar pentru unii

Cu toate acestea, pozitia Ministerului Justitiei nu este una radicala. Mai precis, MJ da de inteles ca ar trebui sa se bucure de dreptul la daune morale persoanele in cazul carora dezincriminarea intervine in cursul procesului penal, iar nu dupa solutia (definitiva) de condamnare.

Incheiem, amintind ca miercuri, 29 martie 2023, Senatul a votat proiectul de modificare a Codului de procedura penala fara sa modifice in vreun fel articolul 539 fata de forma pe care a propus-o Predoiu. Camera Deputatilor este forul decizional.

Redam explicatiile Ministerului Justitiei:

„Drept la replica

Referitor la articolul cu titlul Discriminarea lui Predoiu, aparut pe site-ul luju.ro in data de 02.04.2023, https://www.luju.ro/discriminarea-lui-predoiu-senatul-a-pastrat-in-proiectul-codului-de-procedura-penala-forma-art-539-propusa-de-ministrul-catalin-predoiu-spre-a-fi-exceptate-de-la-despagubiri-persoanele-ce-primesc-achitare-sau-clasare-definitiva-pe-dezincriminarea-faptei-d, pentru corecta informare a cititorilor, Ministerul Justitiei solicita publicarea urmatorului Drept la replica:

1. In forma propusa de Guvern si adoptata de Senat (prima Camera sesizata), art. 539 alin. (1) lit. b) din CPP, la care faceti referire, are urmatorul continut:

„(1) Are dreptul la repararea pagubei si persoana fata de care, in cursul procesului penal, s-a dispus o masura preventiva privativa de libertate, daca:

(...)

b) pentru infractiunea care a justificat luarea masurii s-a dispus in temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) – d) clasarea sau achitarea, cu exceptia cazului in care solutia s-a dispus ca urmare a dezincriminarii faptei savarsite.”

2. Articolul citat pune in acord CPP cu Decizia CCR nr. 136/2021. A fost discutat si agreat in grupul de lucru interinstitutional in sedinta din 01.07.2021, ca urmare a observatiilor DNA si PICCJ.

3. Solutia asumata de Ministerul Justitiei in proiect respecta exigentele deciziei CCR nr. 136/2021 avand urmatoarele argumente:

Considerentul 38 (partea finala): „Faptul ca privarea de libertate se dovedeste a fi injusta si nedreapta de abia la sfarsitul procesului penal nu inseamna ca nu a fost injusta si nedreapta chiar la momentul dispunerii ei si ca, prin urmare, persoana supusa masurii nu ar fi fost nedreptatita”.

Asadar, in justificarea deciziei sale, CCR are in vedere ca acuzatia era nedreapta la momentul dispunerii masurii privative de libertate. Or, ipoteza in care dreptul la despagubiri nu subzista este cu totul altceva, de vreme ce la momentul dispunerii masurii privative de libertate textul incriminator era in vigoare (altfel, privarea de libertate ar fi fost nelegala), iar dezincriminarea s-a produs ulterior, mai inainte insa de solutionarea cauzei.

4. Interventia dezincriminarii, ca urmare a procesului de legiferare, poate fi asimilata, din perspectiva modului in care aceasta intervine, unei legi de amnistie sau gratiere. Asadar, in acest caz, dezincriminarea intervine ca urmare a unui element exterior aspectelor vizand fondul unei cauze penale si care privesc vinovatia unei persoane. In acest context, devine nejustificat ca o persoana sa poata obtine despagubiri pentru o privare de libertate ca urmare a conduitei Parlamentului de a proceda, ulterior, in cursul procesului penal, la dezincriminarea (partiala sau totala) a unei infractiuni (acest lucru nefiind valabil in cazul ipotezei cand organul judiciar constata in cursul procesului penal ca nu sunt indeplinite elementele tipicitatii faptei).

Privind chiar din aceasta perspectiva, putem observa ca instituirea unui drept la despagubiri poate conduce si la o oarecare presiune in privinta legiuitorului atunci cand urmareste dezincriminarea unei infractiuni, afectand oarecum libertatea pe care o are Parlamentul in configurarea politicii penale a statului roman. In lumina acestor consideratii, apreciem ca dezincriminarea faptei (ca urmare a interventiei legiuitorului) nu poate fi privita decat ca un impediment similar celor in care intervine amnistia sau gratierea (impediment care priveste lipsa de obiect, si nu de temei a actiunii penale), caz in care, la fel de bine, nu se poate vorbi de o privare injusta de libertate.

5. Daca fapta savarsita de persoana privata de libertate realiza continutul constitutiv al unei infractiuni la data comiterii, dar nu mai este incriminata la data solutiei definitive, a recunoaste acestei persoane dreptul la repararea pagubei ar insemna sa cream o discriminare intre inculpatii in privinta carora dezincriminarea intervine in cursul judecatii (care ar putea obtine despagubiri, intrucat, in cazul lor, urmare dezincriminarii faptei, organul judiciar va dispune clasarea / achitarea, conditie pentru existenta dreptului la despagubiri), si inculpatii in cazul carora – in conditiile solutionarii mai rapide a cauzei lor – dezincriminarea intervine dupa condamnare, ultimii neputand beneficia de dreptul la despagubiri pentru ca, prin ipoteza, solutia pronuntata in privinta lor nu a fost de clasare / achitare, ci de condamnare.

De aceea, pentru a nu exista un tratament discriminatoriu, ar trebui sa aiba dreptul la despagubiri numai inculpatul a carui fapta nu realiza continutul constitutiv al unei infractiuni sub aspectul tipicitatii acesteia, la data comiterii (independent de faptul ca aceasta ar urma sa fie dezincriminata ulterior).

Prin urmare, pentru a se stabili daca intr-un caz concret o persoana privata legal de libertate fata de care s-a dispus ulterior clasarea / achitarea definitiva are sau nu dreptul la despagubiri pe temeiul art. 539 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., este necesar ca in ordonanta de clasare / hotararea definitiva de achitare organul judiciar sa arate daca temeiul solutiei il constituie lipsa tipicitatii faptei sau interventia unei legi de dezincriminare care inlatura caracterul penal al faptei savarsite (desi la data savarsirii aceasta satisfacea cerinta tipicitatii, realizand continutul constitutiv al unei infractiuni). In ipoteza in care organul judiciar constata lipsa tipicitatii faptei (deci nu ca urmare a interventiei unei legi de dezincriminare), detentia inculpatului devine una injusta, in acest caz fiind in prezenta unei culpe a organului judiciar cu privire la analiza elementelor constitutive, analiza efectuata la momentul admiterii propunerii de arestare. Or, in acest caz, inculpatul trebuie sa beneficieze de dreptul la despagubiri pentru privarea sa de libertate.

Pentru o corecta informare a cititorilor dumneavoastra, va solicitam sa publicati acest drept la replica pe aceeasi pagina pe care a fost publicat si articolul, in termenul si in conditiile prevazute de normele in vigoare”.