Se implinesc doi ani de cand Curtea de Apel Bucuresti a decis definitiv achitarea fostei sefe a Autoritatii Electorale Permanente Ana Maria Patru (foto) in dosarul fabricat in sediul DNA Ploiesti de procurorii Lucian Onea si Cerasela Raileanu pe trei denunturi facute de aceeasi persoana sub identitati diferite pentru pretinse infractiuni de spalare de bani si trafic de influenta (Click aici pentru a citi). Doi ani in care au continuat sa fie aduse in atentia publica abuzurile la care a fost supusa Ana Maria Patru in sediul DNA Ploiesti, si luptele pe care aceasta le-a dus, in calitate de femeie, cu toti cei care o acuzau pe nedrept de savarsirea unor fapte inventate. Instanta a facut dreptate dupa 4 ani de teroare, insa raman urme adanci atat personale, cat si in Justitia romana.

Ana Maria Patru: "Oameni cu putere in sistemul judiciar se folosesc de parghiile pe care le au pentru a-si satisface anumite orgolii... M-a condus la decizia de a plasmui o fundatie care sa protejeze si sa promoveze drepturile femeilor din Romania"

Intr-un interviu acordat in exclusivitate publicatiei Juridice.ro, fosta sefa AEP Ana Maria Patru dezvaluie amenintarile si presiunile la care a fost supusa de "calaii" sai din DNA Ploiesti, evidentiind ca tocmai faptul ca era femeie i-a dat posibilitatea lui Onea sa o considere pe Ana Patru o victima sigura, fostul procurorul dNA nerealizand insa ca "femeile au gradul de toleranta la suferinta mai mare decat al barbatilor si ca, atunci cand vrei sa ingenunchiezi cu orice pret o femeie puternica, de fapt, ai pus umarul la propria ta decadere".

Fara a fi un secret insa, Ana Maria Patru a fost "fetisul" procurorului Lucian Onea, aceasta dezvaluind in interviul acordat Juridice.ro ca "atractia pe care o simtea si o exprima procurorul Onea pentru mine era ceva profund maladiv".

Acesta a fost si motivul pentru care Ana Maria Patru s-a implicat activ pentru infiintarea unei fundatii care sa promoveze drepturile femeilor in Romania, in mod efectiv: "Am fost tratata intr-un mod josnic fiind nevoita sa accept mojiciile unui anchetator tocmai pentru ca eram femeie m-a condus la decizia de a plasmui o fundatie care sa protejeze si sa promoveze drepturile femeilor din Romania".

Ana Maria Patru: "Acest al doilea dosar, pentru care nu exista inca o sentinta, era forma lor de a-mi arata ca trec cu senilele peste mine si ca nu le pasa"

Iar mai grav este ca, desi multe dintre traumele traite de Ana Maria Patru in timpul cercetarilor de la DNA Ploiesti sunt cunoscute public, "cei de la Ministerul Justitiei si de la Ministerul Public nu au luat nicio masura".

Si continua sa nu se intample nimic, de vreme ce dosarul care il vizeaza pe Lucian Onea si care are la baza plangerea penala formulata de Ana Maria Patru intarzie sa fie solutionat de noua SIIJ.

Ramane insa pe rol, pe langa multitudinea de dosare tesute de Onea in DNA Ploiesti fostei presedinte a AEP Ana Maria Patru si care au fost inchise, un singur dosar in care a a inceput deja judecata. Un dosar care, ce sa vedeti, a fost construit pe aceeasi reteta pe care a fost conceput si dosarul in care Ana Patru a fost achitata deja, cu aceleasi fapte si aceleasi personaje. Totusi, nimeni nu se sesizeaza fata de aceasta anomalie, asteptand o solutie de achitare, dupa alti ani de instante, pentru aceleasi fapte necomise.

Redam in continuare cateva dintre declaratiile acordate de Ana Maria Patru publicatiei Juridice.ro:

-"Daca nu ar fi de plans, ar fi de ras. Au fost cinci dosare penale inscenate, care au aceiasi denuntatori si martori, cu aceleasi „probe” fabricate, inscenate cu ura si fara niciun fel de remuscare. Asta este mostenirea celebrilor procurori Lucian Onea si Cerasela Raileanu pana la momentul la care au fost „exmatriculati” din sistemul lor de drept. Pur si simplu, pentru ca stiau ca nu au dovezi, au vrut sa ma ingroape in dosare. O nimica toata as spune pentru ca promisiunea lui Onea era una mareata: ma asteptau mult mai multe dosare tocmai pentru ca inscenarea la DNA Ploiesti era un modus operandi si, daca aveai curajul sa-i infrunti, nu scapai fara cel putin 10 dosare. Asta da Justitie in Romania, nu?

Sigur ca acest castel de nisip s-a spulberat asa cum s-a construit, pentru ca nu toti oamenii legii isi ghideaza viata dupa abuzuri si nelegiuri.

Asa cum a considerat procurorul Onea, am fost pentru el un fel de “fetis” cu scopuri clare: se dorea indepartarea mea din functie si eventuale denunturi in logica interactiunilor pe care le-am avut natural cu foarte multi oameni politici in cei aproape 10 ani petrecuti la AEP. Acesta a fost si dosarul in care am fost arestata preventiv si bombardata psihologic. In multe privinte, logica acestei spete era destul de clara: extirparea cu brutalitate a unei persoane incomode. Al doilea dosar insa – poate chiar mai cunoscut decat primul, pentru ca o tara intreaga a vazut cum a chemat-o Onea pe bunica mea de peste 90 de ani la audieri – a fost inca si mai socant tocmai pentru ca era doar o forma de incordare a muschilor. Deja se stia ce hram poarta DNA Ploiesti, deja lumea cunostea apucaturile procurorului Portocala si ale sefului sau, Lucian Onea. Acest al doilea dosar, pentru care nu exista inca o sentinta, era forma lor de a-mi arata ca trec cu senilele peste mine si ca nu le pasa. Grecii antici vorbeau despre o forma de nebunie care ii apuca pe muritorii care se credeau mai presus decat zeii si o numeau hybris. In Biblie, apostolul Luca vorbeste despre faptul ca “Mandria merge inaintea pieirii si trufia merge inaintea caderii”. Cam asta cred eu ca s-a intamplat in acest al doilea dosar penal pe care Lucian Onea l-a fabricat in fata mea, eu fiind in custodia lui pentru o perioada de aproximativ doua luni. Si uite ca, dupa abia sase ani, prigoana impotriva mea a inceput sa dispara usor, usor.

Dupa ce au disparut procurorii tortionari din peisajul statului de drept, celelalte dosare au fost clasate de un procuror, zic eu normal la cap, care nu a vrut sa fie partas la nelegiuirile facute de Onea Lucian si Raileanu Cerasela.

Este foarte important sa va spun ca aceste dosare penale inscenate le-am arvunit unei facultati de drept din cadrul unei universitati de prestigiu pentru a fi material de studiu pentru studenti, dar si pentru profesorii lor care uneori au dubii ca Justitia din Romania a fost capabila sa comita astfel de monstruozitati judiciare".

-Socul initial a fost urias, tocmai pentru ca nu intelegeam foarte bine ce se intampla si ce vor de la mine. Totul era suprarealist – aproape o experienta extracorporala: stateam si ma uitam la mine in timp ce echipa de soc care a descins la mine acasa imi insira lenjeria intima pe pat si cineva imi spunea ca nu arat atat de bine ca la televizor. Nu faceam altceva decat sa ma gandesc la fiul meu si, in ciuda vocilor acuzatoare care se rasteau la mine, singurul lucru care imi trecea prin cap era daca avea ce sa manance in ziua aceea daca eu nu ma voi mai intoarce acasa si daca se va duce la scoala. Si aici este o chestiune importanta pe care as vrea sa o ating: felul in care se fac aceste arestari si perchezitiile domiciliare genereaza adesea socuri psihologice care nu sunt luate aproape niciodata in seama si nu exista persoane cu care sa poti vorbi in asemenea situatii.

Poate si de aceea, pe moment, nici nu am perceput-o ca pe o umilinta uriasa plimbarea cu catusele in fata camerelor de luat vederi ale televiziunilor. Americanii numesc fenomenul prin care am trecut eu PTSD (post traumatic stress dissorder). A fost o trauma profunda prin care am trecut si de aici si reactiile mele extrem de lancezi initial. Cum imi spunea Eliza Ene-Corbeanu, in prima instanta, as fi fost in stare sa admit orice mi-ar fi pus in fata, inclusiv ca am omorat un om, daca asta insemna ca puteam sa ma intorc acasa sa-mi vad copilul. In momentele acelea, creierul meu se oprise – pur si simplu, ca in „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, nu-mi mai auzeam gandurile in cap. As fi acceptat orice tortura cu o singura conditie: sa stiu ca fiul meu era in singuranta. Restul era doar umilinta pe care am fost capabila sa o simt si sa o duc pana la sfarsit pe perioada arestului si, de ce nu, a cercetarilor judecatoresti.

-In arest, practic, eu nu aveam drepturi. Eram sechestrata de ei, nu aveam mijloace de comunicare cu exteriorul, imi impusesera un avocat pe care eram nevoita sa-l ascult intocmai. De multe ori, ma scoteau din arest si puneau presiune psihologica pe mine pana seara tarziu, cerandu-mi sa fac denunturi mincinoase impotriva unor oameni despre care ei cunosteau ca le sunt apropiata.

-Ce mi se pare si acum umilitor cand recunosc acest lucru este ca ma simteam ca o bucata de carne, pentru ca, in cazul meu, dosarul avea si un substrat sexual. Atractia pe care o simtea si o exprima procurorul Onea pentru mine era ceva profund maladiv. Ca femeie singura, care avea un copil de ingrijit acasa, eram, de buna seama, in mintea lui, victima perfecta. Cred ca, nici pana in ziua de azi, maretul Onea nu a realizat ca femeile au gradul de toleranta la suferinta mai mare decat al barbatilor si ca, atunci cand vrei sa ingenunchiezi cu orice pret o femeie puternica, de fapt, ai pus umarul la propria ta decadere.

Ziua in care judecatoarea mea a decis sa ma scoata din arest a fost ca o a doua nastere. Atunci am realizat ca judecatoarea mea (Brandusa Gheorghe de la Tribunalul Bucuresti) va avea curajul sa ma asculte si ca va rezista presiunilor lui Onea si lui Raileanu, iar feeling-ul meu nu m-a inselat nicio clipa: a rezistat pana la capat! Era trimisa de Dumnezeu sa faca dreptate!

Ceea ce a fost cel mai grav la vremea respectiva a fost faptul ca cei de la Ministerul Justitiei si de la Ministerul Public nu au luat nicio masura. Mai mult, despre felul in care oameni cu putere in sistemul judiciar se folosesc de parghiile pe care le au pentru a-si satisface anumite orgolii, inclusiv asupra magistratilor, nu s-a vorbit indeajuns in spatiul public romanesc – conditie esentiala pentru a indrepta Justitia din Romania. Spun asta pentru ca exista multe cazuri publice in care astfel de abuzuri au fost documentate si e clar ca betia puterii care ii cuprinde pe unii reuseste uneori sa anuleze limitele naturale pe care le-ar impune cadrul profesional acceptat.

De altfel, ideea aceasta ca eu, ca inculpata, am fost tratata intr-un mod josnic fiind nevoita sa accept mojiciile unui anchetator tocmai pentru ca eram femeie m-a condus la decizia de a plasmui o fundatie care sa protejeze si sa promoveze drepturile femeilor din Romania.

-Daca imi doresc ceva pentru tara asta, consider ca primordial ar fi sa recladim Justitia. Justitia sa fie a poporului, si nu a intereselor meschine ale politicienilor care vin sau pleaca. Astept momentul in care dosarul in care este anchetat fostul procuror Onea sa aiba o finalitate pentru ca Justitia sa fie infaptuita, iar Ministerul Justitiei sa arate ca este capabil sa evite pe viitor asemenea erori judiciare si sa redea cetatenilor increderea in actul de Justitie.

Si as mai spune un lucru: sunt multe cazurile publice in care oameni care au fost supusi oprobiului public, iar denuntatorii mincinosi nu au fost trasi la raspundere. in opinia mea, in secunda imediat urmatoare dupa ce un astfel de dosar se soldeaza cu achitare, denuntatorul mincinos ar trebui sa fie pus sub acuzare si anchetat tocmai pentru aceasta fapta prevazuta de Codul penal".