Vestita fosta judecatoare Camelia Bogdan (foto), data definitiv afara din magistratura, reactioneaza dupa seria de dezvaluiri facute de omul de afaceri Marian Iancu in legatura cu modul de solutionare a dosarului Rafo. Dosar in care Iancu a fost condamnat de Camelia Bogdan la 12 ani de inchisoare, pe cand aceasta activa la Curtea de Apel Bucuresti.

La o zi dupa ce Lumea Justitiei a publicat un fragment dintr-un podcast in care Iancu dezvaluia ca pe Camelia Bogdan a luat-o somnul in instanta (click aici pentru a citi), fosta judecatoare a trimis un amplu drept la replica despre care afirma ca este bazat inclusiv pe decizii si acte din “monografia mea intitulata 'Le recouvrement des avoirs criminels en droit français', Éditions Universitaires Européennes, OmniScriptum GmbH & Co. KG, Dusseldorf, Germany, 2016; unde am expus, in partea a II-a, memoriul sustinut pentru obtinerea diplomei universitare a Universitatii din Strasbourg, in materia investigatiilor financiare in cursul judecatii, ce constituie probe irefutabile ale pregatirii mele profesionale, demonstrate pe parcursul solutionarii dosarului nr. 36794/3/2005 (920/2012)”.

Printre altele, Camelia Bogdan cere inchiderea televiziunii Realitatea Plus, unde a fost invitat in doua emisiuni Marian Iancu, “in masura in care, coroloar unei investigatii independente si amanuntite, se ajunge la concluzia ca postul este deturnat promovarea infractorilor care nu isi achita datoriile cuvenite bugetului de stat”.

Prezentam dreptul la replica al fostei judecatoare Camelia Bogdan, data definitiv afara din magistratura:

“Corolar gravelor atingeri aduse reputatiei mele profesionale de catre distinsul condamnat Marian Iancu, va rog sa aprobati publicarea prezentului drept la replica al dr. Camelia Bogdan, fundamentat pe recenta jurisprudenta CEDO din cauzele Voiculescu sau Iancu impotriva Romaniei, deizia si actele din dosarul antereferit, dar si in monografia mea intitulata 'Le recouvrement des avoirs criminels en droit français, Éditions Universitaires Européennes, OmniScriptum GmbH & Co. KG, Dusseldorf, Germany, 2016;' unde am expus, in partea a II-a, memoriul sustinut pentru obtinerea diplomei universitare a Universitatii din Strasbourg, in materia investigatiilor financiare in cursul judecatii, ce constituie probe irefutabile ale pregatirii mele profesionale, demonstrate pe parcursul solutionarii dosarului nr. 36794/3/2005 (920/2012).

Ab initio, in cadrul dreptului la replica, solicitam sa se constate lipsa oricarei urme de etica in exercitarea obligatiei de informare corecta a publicului din partea sport.ro., prosport, realitatea.net, luju.ro, etc.care sustin campania de decredibilizare a justitiei de catre un infractor dator bugetului de stat cu suma de 230 MIL.EUR., delapidat de la poporul roman. Solicit prin prezenta, conform disp.art.544/2001, MINISTRULUI DE FINANTE, sa imi comunice cat s-a recuperat pentru bugetul de stat din suma cuvenita corolar deciziei nr.1207/14.oct.2014 si la cat se adauga costurile cu apararea statului in procesele pe rolul ICSID/tribunalelor de arbitraj elvetiene, urmand sa se puna la dispozitie intreaga documentatie aferenta platii sumelor cuvenite bugetului de stat prin infractiunile savarsite de inculpatul MARIAN IANCU.

In drept, cererea intemeiata Ministrului de finante este intemeiata pe disp.art.544/2001.

In masura in care afirmatiile au avut loc prin postul de televiziune realitatea.net, cum apare din interogarea surselor deschise, solicit CNA amendarea si retragerea licentei, in masura in care, coroloar unei investigatii independente si amanuntite, se ajunge la concluzia ca postul este deturnat promovarea infractorilor care nu isi achita datoriile cuvenite bugetului de stat.

In cadrul exercitarii dreptului la replica, va rugam sa mentionati considerentele Curtii de Apel BUCURESTI, care a realizat o harta infractionala corolar multiplelor audieri a infractorului MARIAN IANCU, dupa cum urmeaza:

Pe parcursul desfasurarii judecatii in faza procesuala a apelului, la termenele de judecata din datele de 19.09.2014, 1.10.2014 si 9.10.2014, au fost reaudiati toti inculpatii prezenti, declaratiile date de catre acestia fiind consemnate si atasate la dosarul cauzei. Curtea a dispus audierea inculpatului Iancu Alexandru Marian la toate cele trei termene de judecata, prin raspunsurile oferite de acesta la intrebarile adresate de complet si prin inscrisurile depuse de acesta, indiferent de cadru procesual in care a inteles sa ia cuvantul, atat in calitate de apelant-inculpat (apelantul-inculpat dand declaratie doar in considerarea acestei calitati la termenul din 19 09 2014, la termenele din 1.10.2014 si 9.10 2014 precizand ca doreste sa fie audiat si in calitate de reprezentant legal al societatilor din grupul BKP in privinta carora s-a dispus instituirea sechestrului asigurator) cat si in calitate de reprezentant al firmelor din holdingul BKP clarificandu-se in mod decisiv nu doar contributia inculpatului Iancu Alexandru Marian la faptele de spalare de bani deduse judecatii, ci si la efectuarea, in calitate de beneficiar real al unor acte de dispozitie asupra produsului infractiunilor deduse judecatii, in privinta carora instanta a dispus laurea masurii de siguranta a confiscarii speciale.

In fata instantei de apel, inculpatii au formulat mai multe cereri de suplimentare a probatoriului administrat anterior, iar in sedinta publica din data de 19.09.2014 Curtea de Apel, pentru considerentele aflate in incheierea de sedinta pronuntata la acea data, care nu vor mai fi reluate in prezenta decizie, a admis, in temeiul disp.art.100 C.pr.pen. ca fiind relevante cererile de suplimentare a probatoriilor cu inscrisuri in circumstantiere depuse de catre inculpatul Iancu Gheorghita care atesta situatia familiala si de catre inculpatul Turica Marius constand in inscrisuri in circumstantiere, cererea de probatorii cu inscrisuri depuse de apelantul inculpat Iancu Octavian, a luat act ca apelantul inculpat Iancu Alexandru Marian isi rezerva dreptul de a solicita administrarea de probatorii dupa ce instanta se va pronunta cu privire la expertiza depusa la dosar in faza procesuala apelului, de faptul ca apelantul inculpat Neacsu Silviu George nu solicita administrarea probei cu inscrisuri, de faptul ca pentru apelantii inculpati ALEX (AKAROGLU) MARTIN (CUNEYIT), ELENKALAN HAYRETIN care nu s-au prezentat in fata instantei de judecata reprezentati prin aparator desemnat din oficiu, nu se solicita suplimentarea probatoriilor cu inscrisuri.

Privind solicitarea aparatorului ales al apelantului inculpat Margarit Constantin referitoare la emiterea unei adrese catre D.I.I.C.O.T in vederea clarificarii cadrului procesual, Curtea dupa deliberare, in temeiul art.100 al.4 lit.a C.p.p, a respins cererea apreciind ca nefiind relevanta pentru solutionarea cauzei, respectiv solicitarea privind emiterea unei adrese catre D.I.I.C.O.T pentru a se comunica solutia dispusa in cauza disjunsa prin rechizitoriu nr. 171/P/2013.

Curtea, avand in vedere ca la pronuntarea solutiei a avut in vedere raportul de expertiza cat si suplimentul de expertiza efectuat in faza de judecata, a apreciat cu privire la validitatea expertizei efectuate in faza de urmarire penala, a avut in vedere si opiniile expertilor parte depuse la dosar, raportul de expertiza depus la acel termen de judecata, la dosar, precum si concluziile raportului de expertiza dispus in faza procesuala a apelului, in temeiul disp.art.100 al.4 lit.b C.p.p, a respins cererea de efectuarea unui supliment la raportul de expertiza avand in vedere considerentele incheierii de sedinta din 13.11.2013 pronuntate de Curtea de Apel Bucuresti in care se dispune cu privire la posibilitatea reformularii obiectivelor, precum si imprejurarea ca doar expertele au reformulat obiectivele notificand in acest sens completul Curtii de Apel de la acea data, nu si partile.

In temeiul disp.art.179 C.p.p, Curtea pentru respectarea principiului egalitatii armelor a dispus citarea in vederea audierii expertelor FLORESCU RODICA si FRUSINA IOANA pentru a da posibilitatea partilor, personal, sa adreseze intrebari expertelor cu privire la modalitatea de formulare a concluziilor in prezentul raport de expertiza.

Instanta a mai incuviintat emiterea unei adrese la D.I.I.C.O.T Structura centrala prin care unitatea de parchet sa procedeze la individualizarea in scris a bunurilor sau a echivalentului banesc al acestora ce urmeaza a fi confiscate in cazul in care inculpatul Margarit Constantin ar fi condamnat pentru savarsirea infractiunii de spalare a banilor, cu mentiunea ca instanta s-a pronuntat cu privire la necesitarea extinderii unor sechestre asiguratorii dispuse in faza de urmarire penala si in faza de judecata prin incheierea de sedinta din 15.09.2014, urmand ca aceste inscrisuri sa fie depuse odata cu aducerea la indeplinire a procesului de aducere la indeplinire a masurilor asiguratorii.

In sedintele publice din 1.10.2014, 9.10.2014, in temeiul disp art 179 Cpp si art. 6 paragraf 3 lit. d CEDO, Curtea a procedat la ascultarea, sub prestare de juramant a expertelor Frusina Ioana si Florescu Rodica, care au intocmit raportul de expertiza in faza apelului, declaratiile acestora fiind consemnate si atasate la dosar.

In sedinta din 15.09.2014, Curtea a admis cererea reprezentantului Ministerului Public de luare a unor masuri asiguratorii/extindere a obiectului masurii de indisponibilizare a sechestrului asigurator dispus prin ordonanta nr 171/D/P/2003 din 12.01.2005 a Parchetul General de pe langa ICCJ/ DIICOT/Structura Centrala precum si prin incheierea de sedinta din data de 20 05 2010 a Tribunalului Bucuresti sectia a II- penala asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpatilor Iancu Alexandru Marian, Iancu Octavian, Iancu Gheorghita, Margarit Constantin, Neacsu Silviu George, Turica Marius, Alex Martin si Elenkalan Hayrettin: in considerarea motivelor de fapt si de drept expuse in incheierea de sedinta pronuntata la acea data (filele 226-228 vol 6 dosar apel), in sedinta publica din 1.10.2014, Curtea a constatat ca la termenul din 15.09.2014, desi reprezentantul Ministerului Public a solicitat extinderea masurilor asiguratorii luate in cursul urmaririi penale cu privire la conturile pe care inculpatii le au deschise in prezent la bancile din Romania si cu privire la rudele de gradul I ale inculpatilor, respectiv, copiii si sotiile acestora, precum si terti care beneficiaza de produsele obtinute in urma activitatii infractionale si ale societatilor comerciale din patrimoniul acestora, desfasurate de inculpati pana in data de 31.12.2003, Curtea, pentru considerentele expuse in incheierea de sedinta de la acea data, a dispus extinderea obiectului masurilor de indisponibilizare, dispuse prin Ordonanta nr. 171/P/D/2003 din 12.01.2005 a Parchetului de pe langa ICCJ – DIICOT Structura Centrala, precum si a sechestrului instituit prin incheierea de sedinta din 20.05.2010 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a II-a Penala asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpatilor, inclusiv asupra conturilor si activelor societatilor comerciale in care acestia figureaza ca imputerniciti, beneficiari reali, asociati sau administratori, situate in tara sau in strainatate, ale sotiilor acestora, ale rudelor de gradul I si ale altor persoane in posesia carora exista bunuri cu privire la care exista presupunerea rezonabila ca provin din faptele penale deduse judecatii, cu evidentierea tuturor actelor de dispozitie efectuate asupra acestora care se vor identifica in cursul procedurii de indeplinire a masurilor asiguratorii.

Curtea, la acel moment procesual, a pus in discutie si necesitatea citarii partilor care pretind drepturi cu privire la bunurile supuse sechestrului, luarea inscriptiei ipotecare si in mod corespunzator, emiterea unei adrese la Oficiul National de Cadastru, pentru notarea interdictiei de instrainare a bunurilor imobile in privinta carora s-a instituit masura asiguratorie, notificarea Depozitarului Central cu privire la luarea sechestrului in privinta actiunilor si partilor sociale ale societatilor comerciale in care acestia figureaza ca imputerniciti, beneficiari reali, asociati sau administratori, situate in tara sau in strainatate, ale sotiilor acestora, ale rudelor de gradul I si ale altor persoane in posesia carora exista bunuri cu privire la care exista presupunerea rezonabila ca provin din faptele penale deduse judecatii, cu evidentierea tuturor actelor de dispozitie efectuate asupra acestora care se vor identifica in cursul procedurii de indeplinire a masurilor asiguratorie a sechestrului, notificarea Arhivei Electronice de Garantii Reale Mobiliare, in privinta efectarii de mentiuni in privinta sechestrului dispus asupra bunurilor mobile indisponibilizate conform proceselor-verbale de aducere la indeplinire a masurilor asiguratorii si totodata, revenirea cu adresa catre DIICOT si ANAF, pentru a se incunostinta ca organele insarcinate cu aducerea la indeplinire a masurilor asiguratorii nu au respectat in integralitate dispozitivul de luare a masurilor asiguratorii, in sensul ca nu au fost instituite masuri asiguratorii asupra actiunilor si activelor sociale ale societatilor la care inculpatii detin calitatea de asociat, imputernicit, beneficiar real sau administrator, inclusiv ale actiunilor si activelor detinute de aceste societati la celelalte societati la care inculpatii detin calitatea de asociat, imputernicit, beneficiar real sau administrator.

Avand in vedere ca s-a raspuns de catre Oficiul National de Recuperare a Creantelor din cadrul Ministerului Justitiei doar cu privire la informarea instantei asupra existentei unor conturi si bunuri in Elvetia, furnizate de punctul de contact la nivel national CARIN din Elvetia, Curtea a apreciat ca organele insarcinate cu aducerea la indeplinire a sechestrului, pe calea unei comisii rogatorii, in baza dispozitiilor date de instanta sa dispuna emiterea unor cereri de comisie rogatorie in vederea indisponibilizarii bunurilor societatilor controlate de inculpatul IANCU ALEXANDRU MARIAN aflate in Elvetia, Marea Britanie si SUA, respectiv Balkan Petroleum AG din Elvetia, Balkan Petroleum LTD din Londra, Faber Trust Invest&Inc, Lanton Enterprises Inc din Statele Unite, statul Delware, inclusiv a autoturismului Audi S8, 40TFSI quatro, numar de inmatriculare ZG 14789, culoare gri, inmatriculat la 12.11.2013, care figureaza in patrimoniul Balkan Petroleum AG.

Avand in vedere necesitatea emiterii unei cereri de comisie rogatorie pentru identificarea conturilor bancare ale societatilor aflate in Elvetia pentru care este necesara furnizarea unor informatii Biroului Federal Office of Justice International Legal Assistance Division, iar in cuprinsul cererii de comisie rogatorie este necesar sa se precizeze ca din investigatiile intreprinse trebuie sa existe o legatura cu o banca din Elvetia, Curtea a invocat necesitatea atasarii la cererea de comisie rogatorie a inscrisului aflat in volumul 9 apel, fila 616, de unde rezulta transferul sumei de 19.500.000 de dolari intre societatile Faber Trust Invest& Inc si Balkan Petroleum AG prin conturile corespondente ale bancii UBS din Elvetia, precum si relatiile de la ONRC de unde rezulta participarea Balkan Petroleum AG din Elvetia la alte societati detinute in Romania. Totodata, a invocat necesitatea precizarii in cererea de comisie rogatorie adresata statului Delaware din SUA, a faptului ca Lanton Enterprises Inc si SC Faber Invest &Trade Inc. au acelasi sediu social, precum si a atasarii inscrisurilor de la ONRC de unde rezulta participarea SC Faber Invest &Trade Inc., al carei imputernicit este Iancu Alexandru Marian la societatile comerciale deschise pe teritoriul Romaniei, precum si inscrisul aflat la fila 616 volum 9 de instanta, de unde rezulta transferul intre bancile corespondente ale UBS.

Curtea a precizat utilitatea inserarii in cererea de comisie rogatorie a imprejurarii ca in data de 15.09.2014, Curtea a dispus instituirea unui sechestru asupra tuturor actiunilor si activelor sociale la societatile in cadrul carora inculpatii detin calitatea de imputernicit, asociat si administrator, inclusiv cele aflate in strainatate, mentiune trecuta expresiss verbis in incheierea de sedinta pronuntata la acea data.

Pe cale de consecinta, Curtea a emis o adresa catre Parchetul General de pe langa ICCJ - DIICOT/Structura Centrala pentru aduce la indeplinire in integralitate, masurile dispuse de instanta prin incheierea de sedinta din 15.09.2014, respectiv sa procedeze la indisponibilizarea conturilor si actiunilor si activelor societatilor comerciale la care inculpatii figureaza ca imputerniciti, beneficiari reali, actionari sau administratori, situate in tara si in strainatate, inclusiv a societatilor comerciale care detin actiuni la alte societati comerciale la care inculpatii figureaza ca imputerniciti, beneficiari reali, asociati sau administratori, situate in tara sau in strainatate, ale sotiilor acestora, ale rudelor de gradul I si ale altor persoane in posesia carora se afla bunuri cu privire la care exista presupunerea rezonabila ca provin din faptele penale deduse judecatii si pe cale de consecinta, sa procedeze la efectuarea unor cereri de comisie rogatorie in vederea indisponibilizarii bunurilor mobile, imobile, inclusiv actiunile societatilor aflate in Elvetia, Marea Britanie si SUA, respectiv Balkan Petroleum AG din Elvetia, Balkan Petroleum LTD din Londra, Faber Invest & Trade Inc si SC Lanton Enterprises Inc, cu sediul social in SUA, Delaware, 15 East North Street, Dover, Comitatul Kent, organul de urmarire penala urmand sa evidentieze actele de dispozitie si rulajul conturilor bancare, dupa instituirea sechestrului asigurator.

Tot in sedinta publica din 1 10 2014, Curtea a dispus:

- emiterea unei adrese catre Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare pentru notarea dispozitiilor de indisponibilizare a bunurilor notate in cuprinsul:

(...)

Tot in sedinta din 1.10.2014, Curtea a procedat la audierea partilor prezente care justifica interes procesual in privinta masurilor asiguratorii, dar si a tertilor intervenienti Iancu Alexandru Emilian, Margarit Luiza, Margarit Ion Bogdan, declaratiile acestora fiind consemnate si atasate la dosar.

La acea data, apelantul – inculpat Iancu Alexandru Marian a solicitat sa fie ascultat cu privire la contestatia formulata in privinta masurilor asiguratorii instituite cu privire la bunurile proprii, dar si in calitate de reprezentant al societatilor BKP SA, BKP Faber si pentru BKP Management Investment GROUP SA, cu privire la efectele instituirii masurilor asiguratorii asupra functionarii societatilor, la termenul urmator cu privire la aceleasi societati cu privire la modalitatea de dobandire a bunurilor, urmand sa depun si documente in acest sens, legate de BKP AG. Curtea a procedat la ascultarea apelantului – inculpat cu privire la aspectele mentionate anterior, declaratia acestuia fiind consemnata si atasata la dosar.

Tot la acel termen de judecata, Curtea a dipus citarea celorlalte persoane care pretind drepturi asupra bunurilor in privinta carora s-a instituit masura asiguratorie a sechestrului care nu au primit termen in cunostinta conform disp. art. 353 alin 2 C pr pen, inclusiv a societatilor reprezentate de apelantii-inculpati si apropiatii acestora: BKP TRUST INVEST SRL prin lichidator Best Insolvency SPRL, la care sunt asociati, conform procesului-verbal de aducere la indeplinire a masurii asiguratorii, tatal inculpatului Iancu MARIAN Alexandru, respectiv numitul Iancu Eugeniu, Margarit Elisabeta, Margarit Voicu, SC PRO DOMO SRL, Iancu Niculina, Iancu Eugeniu si Iancu Floarea, BKP & Faber SA, Iancu Victor Octavian, Iancu Stefan Eugeniu, SC Uton SA prin lichidator judiciar Insolv Consult Team SRL, cu sediul ales la SCA Popescu Mihalache, URBIS Armaturi Sanitare, cu mentiunea ca in declaratiile date in fata instantei apelantii inculpati si tertii intervenienti audiati de instanta in 1.10.2014 si 9.10.2014 au oferit detalii despre participarile la celelalte societati controlate sau, dupa caz reprezentate de acestia, solicitand, in mod corespunzator, ridicarea sechestrului.

In sedinta publica din 9.10.2014, Curtea, dupa deliberare, in temeiul disp. art. 100 Cod procedura penala, a admis suplimentarea probei cu inscrisurile depuse la acel termen la dosarul cauzei atat de catre apelantii-inculpati cat si de catre tertii intervenienti, apreciindu-le relevante solutionarii prezentei cauze, a admis cererea de suplimentare a probatoriului prin luarea unui supliment de declaratie dlui apelant-inculpat Iancu Alexandru Marian in temeiul disp. art. 100 Cod procedura penala, iar in temeiul disp. art. 250 alin. 6 Cod procedura penala a dispus respingerea solicitarii tertilor intervenienti Margarit de disjungere a cererilor formulate si de judecare a acestora intr-un dosar separat.

PRIN PREZENTA DECIZIE, in temeiul disp art 29 alin. 5 din Legea nr 47/1992, Curtea a respins ca inadmisibila cererea de sesizare a Curtii Constitutionale privind neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 249 alin 4 C.p.p. si ale art. 250 alin 6 C pr pen invocata de aparatorul ales al intervenientei Margarit Luisa, deoarece, in prezenta cauza, desi legea interna nu prevede posibilitatea introducerii unei contestatii impotriva luarii masurilor asiguratorii de catre instanta de judecata, in speta Curtea a dispus citarea tuturor partilor in posesia sau detentia carora se afla bunurile supuse confiscarii, oferind astfel verificare proportionalitatii ingerintei conform standardelor de protectie a drepturilor omului cuprinse in disp art 6 paragraf 1 CEDO latura civila si art 1 Protocol 1 Conventie.

Curtea a considerat util a se preciza in cuprinsul prezentei decizii ca desi faza de judecata este guvernata de principiul contradictorialitatii, aceste persoane trebuie citate dupa luarea masurii asiguratorii: nu s-ar putea impune organului judiciar obligatia de a cita in prealabil persoanele care pretind drepturi asupra bunurilor vizate de sechestru inainte de luarea masurii asiguratorii, deoarece, acestea, anticipand decizia organului judiciar, ar avea timpul necesar instrainarii bunurilor, cu consecinta ingreunarii procesului de recuperare a produsului infractiunii: or, ubi cessat ratio legis, ibi cessat lex.

De altfel, in prezenta cauza, societatea Consult Imobiliare SRL, controlata in proportie de 100% de intervenienta Margarit Luiza, in intervalul de 4 zile cuprins intre primele doua termene de judecata ale noului complet de apel, respectiv intre 15.09.2014 si 19.09.2014 a reusit sa determine OCPI sector 1 ca este noul proprietar asupra imobilului situat in str. Intr Catedralei nr.17-23 prin legalizarea actelor de dezlipire si a contractului de dare in plata de catre parintii inculpatului Margarit Constantin, respectiv MARGARIT Voicu si MARGARIT Elisabeta catre fosta nora, Margarit Luiza care conform mentiunilor de la ONRC privind istoricul societatii Consult Imobiliare SRL, controlata in proportie de 100% de intervenienta Margarit Luiza are sediul social la domiciliul acestora.

Societatea Consult Imobiliare SRL a reusit, astfel, intabularea dreptului de proprietate in data de 19.09.2014, iar prin incheierea din 13.10.2014, comunicata Curtii de Apel dupa dezinvestire, OCPI SECTOR 1 COMUNICAND CA NU INTELEGE SA SE CONFORMEZE DISPOZITIILOR INSTANTEI, REFUZAND NOTAREA INSCRIPTIEI IPOTECARE IN PRIVINTA BUNURILOR AFLATE IN PORTOFOLIUL CONSULT IMOBILIARE SRL, controlata in proportie de 100% de intervenienta Margarit Luiza, Curtea urmand sa descrie in sectiunea din decizie dedicata recuperarii produsului infractiunii, motivele pentru care urmeaza ca aceste bunuri sa fie supuse confiscarii speciale, urmand ca STATUL ROMAN, prin ANAF, sa solicite direct iNTABULAREA acestora.

Avand in vedere ca modalitatea in care s-ar fi putut pronunta Curtea Constitutionala cu privire la pretinsa neconstitutionalitate a disp art 249 alin 4 si art 250 alin 6 C pr pen nu ar fi avut nicio inraurire asupra solutionarii prezentei cauze, in care Curtea a oferit in concret garantiile la care se refera autorul cererii, nefiind astel intrunita conditia de admisibilitate prev de art 29 din Legea nr 47/1992, in temeiul disp art 29 alin. 5 din Legea nr 47/1992, Curtea a respins ca inadmisibila cererea de sesizare a Curtii Constitutionale privind neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 249 alin 4 C.p.p. si ale art. 250 alin 6 C pr pen.

Analizand sentinta penala atacata atat sub aspectul motivelor de apel invocate, dar si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept existente, in virtutea caracterului devolutiv al apelului prev. de art. 417 alin. (1) si (2) C. proc. pen.,constata ca apelurile sunt fondate, pentru urmatoarele considerente:

Curtea subliniaza ca atat in cursul urmaririi penale, cat si in faza de judecata s-au respectat valentele disp.art. 52 C. proc. pen. din 1968, aplicabil la data solutionarii cauzei in prima instanta, potrivit cu care orice persoana este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotarare penala definitiva.

De asemenea, Curtea are in vedere corecta aplicare de catre instanta de fond a disp art 66 alin 2 C pr pen din 1969, potrivit cu care in situatia in care exista probe de vinovatie, inculpatul are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie prin probe contrare, asupra carora organele judiciare sunt obligate sa se pronunte, in sensul admiterii sau respingerii motivate a acestora.

Astfel, pe parcursul desfasurarii procesului penal, atat organele de urmarire penala, cat si instantele de judecata au obligatia administrarii tuturor probelor care contribuie la aflarea adevarului, indiferent daca aceste probe conduc la stabilirea vinovatiei sau a nevinovatiei inculpatului si indiferent daca initiativa probatiunii a apartinut organelor judiciare ori inculpatului.

Aceasta modalitate de abordare a problematicii probatiunii in procesul penal este singura cale de realizare in practica a principiului egalitatii armelor in procesul penal, a respectarii dreptului la aparare al inculpatului, pe fondul contradictorialitatii fatise si permanente intre acuzare si aparare in decursul tragerii la raspundere penala.

In instrumentarea cauzei penale de fata este de evidentiat preocuparea organului de urmarire penala si a primei instante de judecata in stabilirea situatiei de fapt, in sensul evitarii administrarii numai a acelor probe care conduc la stabilirea vinovatiei inculpatilor si a interpretarii acestor probe spre acest obiectiv, fara a se omite a se da vreun raspuns incercarii inculpatilor de a dovedi corectitudinea si legalitatea operatiunilor derulate prin intermediul ingineriilor financiare create pentru a pierde urma produsului infractiunilor deduse judecatii.

Efectuand propria sa analiza asupra probatoriului administrat, Curtea constata ca situatia de fapt retinuta de prima instanta este una reala, fiind sustinuta de probele administrate. in cauza, instanta de fond a retinut o situatie de fapt corespunzatoare probelor administrate, a dat faptelor savarsite de apelantii-inculpati o corecta incadrare juridica, a respectat dispozitiile procedurale referitoare la motivarea hotararii in sensul ca a descris fapta savarsita, cu aratarea timpului si locului unde a fost comisa, a analizat probele care au servit ca temei pentru solutionarea laturii penale a cauzei, cat si laturii civile si a aratat temeiurilor de drept care justifica solutia data in cauza.

Curtea va achiesa in totalitate la temeinicia concluziilor instantei de fond care a retinut in mod just situatia de fapt si a analizat in mod judicios fiecare mijloc de proba care a contribuit la formarea convingerii dincolo de orice dubiu rezonabil ca inculpatii au savarsit faptele deduse judecatii. Evidentierea situatiei de fapt retinute de Curte pe care urmeaza sa o redea pentru a justifica de ce dincolo de orice dubiu rezonabil concluzia privind vinovatia inculpatilor are la baza, pe langa probele administrate in faza procesuala a apelului, inclusiv raportul de expertiza cu obiectele reformulate de catre cele doua experte, la solicitarea completului de judecata care a incuviintat expertiza, conform incheierilor de sedinta si declaratiilor expertelor date in sedintele publice din 1 10 2014 si 9 10 2014, administrate conform disp. art.179 C pr.pen. si raportul de expertiza contabila anulat de judecatorul fondului initial investit cu solutionarea cauzei in data de 28 09 2006, anterior formularii declaratiei de abtinere.

In acest sens, Curtea considera necesar a mentiona si jurisprudenta constanta a Curtii EDO in care s-a aratat ca hotararile judecatoresti trebuie motivate astfel incat sa indice de o maniera suficienta motivele pe care se fondeaza. intinderea acestei obligatii poate varia in functie de natura deciziei in cauza si trebuie analizata in lumina ansamblului circumstantelor cauzei. Astfel, respingand o cale de atac, instanta sesizata poate, in principiu, sa isi insuseasca motivele retinute in decizia atacata. Iar in conditiile in care instanta de apel a acceptat starea de fapt retinuta de catre prima instanta, dupa care a si-a insusit motivele acestei instante, adaugand argumentele ce i se par pertinente, Curtea EDO a considerat ca instanta de apel si-a motivat hotararea, art. 6 din Conventie nefiind incalcat. (CEDO, Marea Camera, hotararea García Ruiz c. Spania). De asemenea, Curtea a aratat ca rigorile procesului echitabil sunt respectate in conditiile in care instanta care s-a pronuntat asupra recursului a dat un raspuns motivelor acestui recurs, fiind adevarat ca obligatia de a-si motiva hotararile, pe care art. 6 alin. 1 din Conventie le-o impune instantelor, nu poate fi inteleasa in sensul de a da un raspuns detaliat la fiecare argument [Jahnke si Lenoble impotriva Frantei (dec.) nr. 40.490/98, CEDO 2000-IX].

Nu mai putin adevarat este faptul ca, in conformitate cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, reflectata in special in cauza Boldea impotriva Romaniei, obligatia de motivare a hotararilor judecatoresti impusa instantelor nationale prin art. 6 parag. 1 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, chiar daca nu implica existenta unui raspuns detaliat la fiecare problema ridicata, presupune sa fie examinate in mod real problemele esentiale care au fost supuse analizei instantei, iar in considerentele hotararii sa fie redate argumentele care au condus la pronuntarea acesteia. in indeplinirea obligatiei de motivare, instanta de apel nu se poate limita sa preia total sau partial motivarea primei instante, ci, procedand la o examinare proprie a cauzei, trebuie sa raspunda cu argumente la fiecare dintre criticile si apararile invocate de parti.

Cu titlu preliminar, se impune precizarea ca pentru evidentierea rolului inculpatului Iancu ALEXANDRU Marian, Curtea va uzita sintagma BENEFICIAR REAL urmand a explica la sectiunea din prezenta cauza consacrata recuperarii produselor infractiunii modalitatea in care in prezent Iancu MARIAN ALEXANDRU controleaza in ultima instanta firmele din holdingul BKP, actuala denumire a holdingului VGB.

Pentru facilitarea intelegerii mecanismului prin care Curtea a concluzionat ca Iancu MARIAN ALEXANDRU controleaza in ultima instanta toate firmele din holdingul BKP, aspect ce a oferit Curtii posibilitatea de a mentine masurile asiguratorii din prezenta cauza, Curtea a alcatuit o HARTa RELAtIONALa, pentru a se putea observa participatia firmelor controlate de Iancu Alexandru Marian la celelalte firme controlate de Iancu Alexandru Marian, harta care face parte integranta din prezenta hotarare.

In acest context, Curtea precizeaza ca intr-o hotarare judecatoreasca nu-si au loc aprecieri pe marginea celorlalti factori care au facilitat procesul de spalare a banilor din prezenta cauza, prin cele mai simple tehnici constand in depuneri si retrageri in numerar, schimb valuta, creditare firma, returnare imprumut etc.

In speta, Curtea nu a fost chemata sa analizeze daca printr-o corecta indeplinire a entitatilor bancare a sarcinilor ce derivau din imperativul cunoasterii clientelei transpus in regula KYC (KNOW YOUR CUSTOMER) ar fi putut fi evitata explozia rulajului unor conturi bancare intr-o perioada extrem de scurta de timp, printr-o multitudine de tranzactii suspecte tradusa printr-o augmentare exponentiala a volumului operatiilor asupra conturilor bancare ale firmelor fantoma in relatia cu VGB Impex. Chiar si rambursarea unui imprumut efectuat prin plati sau viramente disproportionate in raport cu activitatea clientului si cu resursele oficiale ale acestuia era un element apt per se sa creeze indicii de suspiciune entitatilor bancare prin intermediul carora s-a derulat prezentul proces de spalare a banilor. in cauza, Curtea constata ca in prezenta cauza nici FIU-ul (Oficiul National pentru Prevenirea si Combaterea Spalarii Banilor) nu a solicitat suspendarea administrativa a tranzactiilor suspecte cu sesizarea imediata a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Curtea mentioneaza ca potrivit art 4 alin 2 din Legea nr.656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii terorismului, in sensul prezentei legi, prin beneficiar real se intelege orice persoana fizica ce detine sau controleaza in cele din urma clientul si/sau persoana fizica in numele ori in interesul caruia/careia se realizeaza, direct sau indirect, o tranzactie sau o operatiune. (2) Notiunea de «BENEFICIAR REAL» va include cel putin: a) in cazul societatilor comerciale: 1. persoana sau persoanele fizice care detin ori controleaza in cele din urma o persoana juridica prin detinerea, in mod direct sau indirect, a pachetului integral de actiuni ori a unui numar de actiuni sau de drepturi de vot suficient de mare pentru a-i asigura controlul, inclusiv actiuni la purtator, persoana juridica detinuta sau controlata nefiind o societate comerciala ale carei actiuni sunt tranzactionate pe o piata reglementata si care este supusa unor cerinte de publicitate in acord cu cele reglementate de legislatia comunitara ori cu standarde fixate la nivel international. acest criteriu este considerat a fi indeplinit in cazul detinerii a cel putin 25% din actiuni plus o actiune.

Ab initio, in ceea ce priveste situatia de fapt, Curtea subliniaza ca in mod corect s-a invocat de catre aparatorii inculpatului Margarit Constantin ca instanta de control judiciar nu este investita cu judecarea faptelor din care a rezultat provenienta ilicita a marfii, respectiv furt din conducta, contrafacere, contrabanda care sa fie dedusa judecatii si altfel spalarea de bani sau evaziunea fiscala sa fie rezultatul unor astfel de infractiuni; in cauza, acest aspect nu este lipsit de relevanta decat IN CEEA CE PRIVESTE POSIBILITATEA LaRGIRII CADRULUI PROCESUAL LA AVUT iN VEDERE LA SOLUTIONAREA LATURII PENALE, care ar fi putut avea loc daca ar fi fost invocata in faza de urmarire penala sau in primul ciclu procesual, deoarece pentru CONSTATAREA AUTONOMIEI INFRACtIUNII DE SPaLARE A BANILOR - infractiune al carei caracter subsecvent nu ii stirbeste defel CARACTERUL DE INFRACTIUNE DE SINE-STATATOARE nu este necesar ca instanta sa fi fost investita cu infractiunile predicat, generatoare de fonduri ilicite supuse spalarii.

Altfel spus, instanta de apel nu va pronunta vreuna din solutiile prev de art 396 Cod proc pen in privinta altor posibile fapte penale generatoare de bani murdari din care deriva fondurile supuse spalarii de bani deduse judecatii.

intr-adevar, conform standardelor internationale in materie, Romania este incurajata sa investigheze infractiunea de spalare a banilor ca o infractiune de sine-statatoare. Astfel, in cel de-al doilea raport de evaluare a Romaniei al Conferintei Partilor la Conventia Consiliului Europei privind spalarea, descoperirea, sechestrarea si confiscarea produselor infractiunii si finantarea terorismului (CETS 198) semnata la Varsovia in 16 mai 2005, se exprima ingrijorarea evaluatorilor cu privire la cerintele art. 9 paragraful 5 din Conventia, criticandu-se Romania pentru ca nu a luat masuri legislative explicite pentru a implementa aceste prevederi, desi Conventia a fost ratificata inca din anul 2006. Potrivit acestor prevederi, legislatia romaneasca nu solicita nici o alta condamnare anterioara sau concomitenta pentru infractiunea premisa pentru a obtine o condamnare pentru spalare de bani (ceea ce reflecta caracterul “autonom” al infractiunii). Acest aspect era deja subliniat in raportul celei de-a treia runde de evaluare a MONEYVAL din iulie 2008.

Pentru a recepta corect cadrul legal in care trebuie solutionata prezenta speta, se cuvine precizat ca legislatia romaneasca permite in plus si condamnarea unei persoane pentru spalare de bani ca infractiune autonoma (adica in absenta unei condamnari anterioare sau simultane pentru infractiunea premisa si fara o determinare precisa a infractiunii premisa sau a autorului acesteia). Provenienta ilicita a bunurilor implicate intr-o schema de spalare de bani sa fie stabilita pe baza de probe indirecte (in prezenta cauza, instanta urmeaza sa redea pe larg, atat la descrierea infractiunii de spalare a banilor cat mai ales la considerentele din decizie care justifica recuperarea produsului infractiunii elementele de fapt in baza carora si-a format convingerea ca infractiunea de spalare de bani dedusa judecatii deriva din activitatea de comercializare ilicita a produselor petroliere, exempli gratia: inculpatul Iancu Marian Alexandru a fost implicat intr-o activitate infractionala sau a avut legaturi cu persoane implicate in astfel de activitati, si- a creat un holding pentru a beneficia de disimularea produsului infractiunii, iar din procesul-verbal din 28 09 2006 de transcriere a convorbirilor telefonice purtate in dosarul nr 692/d/p/2005(disjuns din prezenta cauza) aflat la vol 6 bis apel, depus de inculpatul Iancu Marian Alexandru in aparare pentru termenul din 19 09 2006, Curtea a retinut ca atunci cand tranzactiile depaseau 5000 tone, exista oricand din partea martorei Panaitescu Margareta sa infiinteze un nou holding pe Glencore, a derulat activitati economice cu bunuri care depasesc in mod semnificativ venitul sau legitim, s-a implicat in operatiuni atipice si/sau care au vizat ocultarea provenientei, absenta justificarii legale pentru cuantumul tranzactiei, etc), elementul intentional al infractiunii de spalare a banilor urmand sa fie analizat in lumina coroborarii tuturor elementelor de fapt obiective”.