Regimul Iohannis-Orban nu rateaza prea multe ocazii de a ne face de rusine. Miercuri, 5 august 2020, Ministerul Afacerilor Externe – condus de Bogdan Aurescu (foto 1 stanga) – a anuntat ca nu va ataca hotararea prin care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a dat dovada de o slugarnicire rara fata de inculpata Laura Kovesi (foto 2), CEDO sustinand ca Lulutei i-ar fi fost incalcate drepturile prin revocarea de la conducerea Directiei Nationale Anticoruptie.

Prin acest non-combat, autoritatile isi bat joc si de imaginea, si de interesele Romaniei in strainatate, care va fi perceputa drept o tara in care chipurile s-au comis abuzuri impotriva actualei sefe a Parchetului European (EPPO).

Mentionam ca hotararea CEDO de spalare a imaginii lui Kovesi poate fi atacata la Marea Camera a Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Nu reluam intreaga poveste, intrucat v-am prezentat la momentul potrivit caracterul aberant al hotararii CEDO, instanta de la Strasbourg nefiind competenta sa judece asa ceva (click aici, aici si aici pentru a citi). Va spunem doar ca decizia MAE de a inghiti supusa marsavia instantei de la Strasbourg a fost luata la propunerea agentei Romaniei la CEDO, Oana Florentina Ezer (foto 1 centru). Un punct de vedere asemanator a exprimat Ministerul Justitiei, condus de Catalin Predoiu (foto 1 dreapta), mai arata MAE.

Ministerul Afacerilor Externe isi imbraca servilismul intr-o tentativa de argumentatie bazata pe dorinta de a respecta independenta procurorilor. La fel ca agitatorii #rezist, MAE trece sub tacere ca aceasta independenta a procurorilor este una limitata, ei functionand „sub autoritatea ministrului Justitiei”, potrivit art. 132, alin. 1, teza ultima din Constitutia Romaniei. Tocmai de aceea, ministrul Justitiei din 2018, Tudorel Toader, a avut tot dreptul sa ceara revocarea Laurei Kovesi din functia de procuror-sef al DNA.

Cu riscul de a va ingretosa, redam comunicatul MAE de preamarire a inculpatei Laura Kovesi:

„Guvernul Romaniei, prin Ministerul Afacerilor Externe, a decis sa nu fie solicitata retrimiterea la Marea Camera a Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) a hotararii CEDO in cazul Kövesi c. Romania, pronuntata la data de 5 mai 2020. Termenul limita pana la care se putea efectua cererea de retrimitere era astazi, 5 august 2020.

Decizia, luata conform prevederilor legale aplicabile de catre ministrul afacerilor externe Bogdan Aurescu la propunerea Agentului Guvernamental pentru CEDO si a departamentului de specialitate din cadrul MAE, a fost solid fundamentata pe o analiza complexa juridica si politico-diplomatica si a avut in vedere opinia argumentata, in acelasi sens al netrimiterii la Marea Camera a CEDO, a Ministerului Justitiei.

Astfel, decizia a avut in vedere importanta deosebita a hotararii din 5 mai 2020 pentru consolidarea independentei procurorilor si, deci, a sistemului de justitie din Romania prin punerea in aplicare, prin masuri de executare cu caracter general monitorizate de catre Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei, a constatarilor CEDO din hotararea mentionata. Aceste constatari se afla in consonanta cu opiniile, evaluarile, concluziile si recomandarile din documentele organismelor europene si internationale privind Romania (cum ar fi opiniile Comisiei de la Venetia sau rapoartele Comisiei Europene privind MCV) si in cadrul carora statul roman si-a asumat o serie de obligatii, aceste documente fiind avute in vedere de insasi CEDO in adoptarea hotararii sale din luna mai.

Este important de mentionat ca o solicitare de retrimitere la Marea Camera a CEDO ar amana momentul la care hotararea din 5 mai 2020 ramane definitiva, cu efecte in consecinta asupra punerii sale in executare.

De altfel, sustinerea independentei procurorilor si, mai larg, a justitiei din Romania sunt valori impartasite si de Uniunea Europeana si statele sale membre, precum si de alti parteneri strategici ai Romaniei, fiind asociate direct cu parcursul si orientarea pro-europene si pro-euroatlantice ale Romaniei.

In luarea deciziei a fost luat in considerare si faptul ca retrimiterea la Marea Camera nu este o obligatie pentru niciuna dintre parti, atat Conventia Europeana a Drepturilor Omului, cat si Regulile de procedura ale Curtii subliniind caracterul exceptional al unui astfel de demers. Relevanta in acest sens este incidenta extrem de redusa a cererilor de retrimitere formulate de statele parti la Conventie, precum si a celor admise pentru retrimitere. Totodata, astfel cum indica insasi CEDO in ghidul sau cu privire la cererile de retrimitere, din anul 2011 ('The General Practice followed by the Panel of the Grand Chamber when deciding on requests for referral in accordance with article 43 of the Convention'), Marea Camera nu reprezinta o instanta de apel menita a corecta pretinse erori de fapt sau de evaluare juridica a caracteristicilor din fiecare caz individual, comise de Camere, iar simplul fapt ca un caz este complex factual sau sensibil politic nu justifica, in sine, retrimiterea.

Soliditatea rationamentului si a concluziilor din hotarare sunt confirmate de faptul ca hotararea Camerei a fost adoptata cu unanimitate, fara opinii separate, fiind in deplina consonanta cu jurisprudenta anterioara, de data recenta, a CEDO cu privire la accesul la justitie si libertatea de exprimare ale magistratilor. In acelasi timp, CEDO nu a decis acordarea unei sume de bani ca satisfactie echitabila reclamantei, neexistand astfel niciun prejudiciu material pentru stat; de asemenea, reinstalarea reclamantei in functia anterioara nu este de actualitate.

Totodata, raportat la jurisprudenta de data recenta a Marii Camere, nu au fost identificate temeiuri pertinente care sa sustina o evaluare obiectiva privind obtinerea unei solutii contrare celei retinute de Camera, in urma unei eventuale reexaminari de catre Marea Camera, privind cele doua incalcari constatate prin hotararea din 5 mai 2020.

De altfel, nici Camera care a pronuntat hotararea din 5 mai 2020 nu a considerat necesara desesizarea acesteia in favoarea Marii Camere – in aplicarea prevederilor art. 30 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Informatii suplimentare

La data de 5 mai 2020, CEDO a pronuntat hotararea sa in cauza Kövesi c. Romania, prin care a constatat, in unanimitate, incalcarea articolelor 6 si 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, sub aspectul dreptului de acces la o instanta si, respectiv, al libertatii de exprimare. Cauza a avut la baza plangerea formulata de reclamanta cu privire la negarea accesului la o instanta de judecata pentru a contesta incheierea prematura a mandatului de procuror-sef al Directiei Nationale Anticoruptie. De asemenea, reclamanta a invocat faptul ca mandatul sau a fost incheiat din cauza punctelor de vedere si a pozitiilor pe care le-a exprimat in public, in considerarea calitatii sale oficiale, cu privire la reformele legislative care priveau sistemul judiciar.

Conform art. 1 alin. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 94/1999 privind participarea Romaniei la procedurile in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Comitetului Ministrilor ale Consiliului Europei si exercitarea dreptului de regres al statului in urma hotararilor si conventiilor de rezolvare pe cale amiabila, 'Prerogativele de agent guvernamental in procedurile in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Comitetului Ministrilor ale Consiliului Europei se exercita, in numele Guvernului Romaniei, de Ministerul Afacerilor Externe'. De asemenea, potrivit art. 9 din acelasi act normativ, 'Exercitarea cailor de atac impotriva hotararilor Curtii se face de catre Agentul guvernamental, cu aprobarea ministrului afacerilor externe'”.

sursa foto Ezer: Banatulazi.ro