ba sa-i tremure degetul, daca i-o fi scazut si lui salariul poate ne face un pustiu de bine si greseste tinta ....e singura solutie sa scapam de dictatura si sa reanviem speranta in sufletul napastuit al romanului

Din felul in care instrumenteaza dosarele acesti procurori credeam ca se inspira din Desene Animate si Carti de Aventuri:
http://www.jurnalul.ro/stire-special/un-procuror-denunta-haosul-din-justitie-22174.html

http://www.exploziv-news.ro/abc/169-un-procuror-demasca-mafia-din-sistem.html
http://www.evz.ro/detalii/stiri/magistratii-nu-platesc-pentru-procesele-pierdute-la-cedo-899970.html
http://stiri.kappa.ro/actualitate/17-01-2007/oficial-procurorul-doana-a-facut-anchete-si-arestari-fara-probe-116174.html

DENUNŢ PENAL împotriva numitului Bocşan Gheorghe, procuror în cadrul DNA, pentru săvîrşirea, în cauza ce face obiectul Dosarului Penal nr.12/P/2008 al DNA şi nr.2232/ 2/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală (număr vechi: 597/ 2010), a următoarelor infracţiuni:

1) Instigare la mărturie mincinoasă, faptă prevăzută de art. 25 raportat la art. 260 alin. 4, Cod Penal;
2) Arestare nelegală şi cercetare abuzivă, fapte prevăzute de art. 266 alin. 1 şi 2, Cod Penal;
3) Tortură, faptă prevăzută de art.267¹, alin. 1, Cod Penal;
4) Represiune nedreaptă, faptă prevăzută de art. 268 Cod Penal.

1) Infracţiunea de instigare la mărturie mincinoasă (art. 25 raportat la art. 260 alin. 4, Cod Penal) constă în aceea că, la data de 6 martie 2010, apelînd la serviciile unui interpret, pentru a traduce, din limba turcă în limba română, declaraţiile mai multor martori de origine turcă (Seker Serdar, Seker Sefa, Cengiz Binali ş.a.), numitul Bocşan Gheorghe a cerut interpretului să semneze traducerile declaraţiilor respective, în condiţiile în care acei martori nu au fost audiaţi – după cum demonstrează faptul că, în dosarul menţionat, nu există declaraţiile olografe ale martorilor turci audiaţi.
2) Infracţiunea de arestare nelegală (art. 266 alin. 1, Cod Penal) constă în aceea că, la data de 9 martie 2010, numitul Bocşan Gheorghe a dispus reţinerea inculpaţilor Guiu Lucian-Cătălin, Barbor Bogdan, Micu Iustin şi Grama Dănuţ – fără să fie îndeplinită nici una din condiţiile prevăzute în art.143, Cod de Procedură Penală, respectiv fără să existe probe sau indicii temeinice că sus-numiţii ar fi săvîrşit o infracţiune şi fără să existe vreunul din cazurile prevăzute în art. 148 Cod de Procedură Penală.


Acest lucru a fost constatat, de altfel, atît de către Curtea de Apel Bucureşti – Secţia Penală, care, prin Încheierea din 10 martie 2010, a respins propunerea DNA de arestare preventivă a celor 4 inculpaţi, cît şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală, care, prin decizia nr.1345 din 8 aprilie 2010, a respins ca nefondat recursul declarat de DNA (Bocşan Gheorghe) împotriva Încheierii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia Penală, în Dosarul nr. 2232/2/2010.
În ceea ce priveşte infracţiunea de cercetare abuzivă (art. 266 alin. 2, Cod Penal), aceasta constă în faptul că, în mod ilegal, numitul Bocşan Gheorghe a promis învinuitului Geambulat Fetin o soluţie de netrimitere în judecată, cu condiţia ca el să declare mincinos că i-ar fi găsit pe cei 4 inculpaţi (Guiu, Barbor, Micu şi Grama) împreună, în aceeaşi cameră, în noaptea de 5 spre 6 septembrie 2007, cînd s-ar fi petrecut faptele de care îi acuză.
Cercetarea abuzivă de către numitul Bocşan Gheorghe a învinuitului Geambulat Fetin este dovedită, indirect, şi prin înregistrarea (netranscrisă) a convorbirii dintre soţia lui Geambulat Fetin şi prietena acesteia, în cursul căreia d-na Geambulat mărturiseşte prietenei sale că DNA îl sileşte pe soţul ei să facă pe detectivul, în scopul de a obţine probe în acuzare, împotriva celor 4 inculpaţi.
3) Infracţiunea de tortură (art.267¹, Cod Penal) constă în aceea că, în luna martie 2010, numitul Bocşan Gheorghe, în calitatea sa de procuror în cadrul DNA, a declanşat un Proces Penal împotriva celor 4 inculpaţi, supunîndu-i pe aceştia unor puternice suferinţe fizice şi psihice, în scopul de a-i pedepsi pentru faptul că, în toamna anului 2007, Poliţia de Frontieră de la Aeroportul Internaţional Băneasa (unde, la acea dată, îşi desfăşurau activitatea cei patru inculpaţi) nu a permis intrarea în ţară a unui număr de 7 cetăţeni turci (printre care şi pretinşii martori audiaţi în cauză), ca şi pentru faptul că unuia dintre aceştia (Seker Serdar) i s-a întocmit Dosar Penal, de către acelaşi organ de poliţie, pentru deţinerea ilegală a unui cartuş.
Existenţa scopului de pedepsire a celor 4 inculpaţi rezultă din chiar precizările făcute de numitul Bocşan Gheorghe în şedinţă, cu ocazia judecării cererii de arestare preventivă a celor patru inculpaţi (aceste precizări sînt consemnate în Încheierea din data de 10 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, filele 3-5). În acest sens, numitul Bocşan Gheorghe a început prin a susţine că faptele de care îi acuză pe cei 4 inculpaţi sînt “simptomatice” pentru organele Poliţiei de Frontieră din România – şi a continuat, susţinînd că, în mod ilegal, acesta a interzis intrarea în ţară a celor 7 cetăţeni turci, după cum, tot în mod ilegal, a fost întocmit Dosar Penal cetăţeanul ui turc Seker Serdar.
Cît priveşte cerinţa impusă de art. 267¹ Cod Penal, anume ca fapta să fi provocat victimei suferinţe fizice sau psihice, precizez că îndeplinirea acesteia rezultă din următoarele împrejurări:
- din dispoziţia numitului Bocşan Gheorghe, în ziua de 9 martie 2010, orele 7,00 – 7,30, cei 4 inculpaţi au fost pîndiţi şi ridicaţi silit din faţa caselor, cu mandat, de către ofiţerii DGA, deşi folosirea acestui procedeu nu se justifica şi nici nu a fost motivată; din dispoziţia numitului Bocşan Gheorghe, cei 4 inculpaţi au fost reţinuţi timp de 2 zile, respectiv de la 9 martie 2010, orele 7,00 – 7,30, pînă la data de 10 martie 2010, orele 2100, fără să se deducă din durata reţinerii timpul cît inculpaţii au fost privaţi de libertate ca urmare a măsurii administrative a conducerii la sediul DNA, aşa cum prevede art.144 alin.1, Cod de Procedură Penală; în ziua de 9 martie 2010, numitul Bocşan Gheorghe a refuzat cererea inculpatului Micu Iustin, care suferă de diabet zaharat insulino-dependent şi de retinopatie (boală care, în cazul creşterii glicemiei, duce la orbire), de a fi hrănit şi de a fi prezentat unui medic specialist, aşa cum prevede art. 71¹, Cod de Procedură Penală; pe întreg parcursul urmăririi penale, numitul Bocşan Gheorghe a încălcat sistematic dreptul de apărare al inculpaţilor. Pînă în prezent, acesta nu le-a prezentat inculpaţilor nici o probă în acuzare, nu le-a dat voie să studieze dosarul şi nu le-a permis să solicite probe în apărare. Mai mult, la primul termen în recurs (25 martie 2010), apărătorii au solicitat termen, pentru a lua cunoştinţă de actele Dosarului, dar, pe 26 martie 2010, numitul Bocşan Gheorghe a luat Dosarul de urmărire transmis instanţei şi nu l-a mai adus decît în ziua procesului, respectiv pe 8 aprilie 2010, astfel că apărătorii tot nu au putut studia Dosarul de Urmărire Penală; datorită faptului că numitul Bocşan Gheorghe a pus în mişcare acţiunea penală împotriva celor 4 inculpaţi, aceştia au fost puşi la dispoziţie, pierzînd mai mult de jumătate din drepturile salariale – şi aceasta, în condiţiile în care toţi au familii de întreţinut, iar costul vieţii creşte pe zi ce trece. În sinteză, în cauza menţionată, numitul Bocşan Gheorghe a încălcat aproape toate principiile procesului penal: principiul legalităţii, principiul aflării adevărului, principiul garantării libertăţii persoanei, principiul respectării demnităţii umane, prezumţia de nevinovăţie, principiul garantării dreptului de apărare – toate înscrise în primul capitol din primul titlu al Codului de Procedură Penală.
4) Infracţiunea de represiune nedreaptă (art. 268, Cod Penal) constă în aceea că, în ziua de 9 martie 2010, numitul Bocşan Gheorghe a pus în mişcare acţiunea penală împotriva inculpaţilor, ştiind că aceştia sînt nevinovaţi. Faptul că sus-numitul a cunoscut că inculpaţii sînt nevinovaţi rezultă atît din refuzul său de a asigura acestora dreptul la apărare, cît şi din împrejurarea că acuzaţiile sale se întemeiază, în principal, pe declaraţiile acelor martori de origine turcă – pe care numai el îi cunoaşte, ale căror declaraţii nu sînt la dosar şi pe care, potrivit propriilor afirmaţii (consemnate şi în Încheierea din 10/03/2010 a Curţii de Apel Bucureşti), i-a audiat singur, pe teritoriul unui stat străin (Turcia), unde s-a deplasat pe cheltuiala sa, fără să fi dispus Comisie Rogatorie (art.132-133, Cod de Procedură Penală) şi fără să fi asigurat inculpaţilor posibilitatea de a fi apăraţi (art.134, Cod de Procedură Penală).

Vă rog a dispune începerea Urmăririi Penale împotriva numitului Bocşan Gheorghe, pentru comiterea infracţiunilor mai sus arătate.

D-le av.Pompiliu Bota aveti perfecta dreptate si ptr.a intari cele spuse de dvs.despre retinerea ilegala mai pun si eu gaz pe foc:
Makfi c. Franţei (19.10.2004). Incălcarea dreptului la un proces echitabil.Starea de oboseală excesivă a părţilor, avocaţilor şi membrilor completului
Scurtă descriere a situaţiei de fapt:

Reclamantul Abdemmazack Makhfi, acuzat de săvârşirea mai multor infracţiuni, a fost adus, împreună cu un alt inculpat, în faţa Curţii cu Juri Maine şi Loire.
Sedinţa de judecată a fost deschisă în data de 3 decembrie 1998, ora 9:15 şi s-a încheiat în data de 5 decembrie 1998,ora 8:30.
In data de 3 decembrie, şedinţa a fost suspendată de la ora 10:30 la ora 14, de la ora 16:10 la ora 16:35 şi apoi la ora 18:25 până a doua zi.
In prima zi, dezbaterile au durat, în total, 5 ore şi 15 minute.
In data de 4 decembrie, şedinţa a fost redeschisă la ora 9:15 şi apoi suspendată la ora 13 şi reluată la ora 14:30 până la ora 16:40, apoi de la ora 17 la 20 şi de la ora 21 la ora 00:30.
La ora 1:00, în dimineaţa zilei de 5 decembrie, când s-a redeschis şedinţa, avocatul reclamantului, invocând faptul că impunându-i-se să pledeze după atâtea ore de dezbateri, se încalcă dreptul la apărare al reclamantului, a solicitat suspendarea şedinţei şi reluarea a doua zi la ora 9.
Curtea, făcând trimitere la prevederile art. 307 din Codul de pr. penală, a respins cererea, arătând că şedinţa a fost suspendată de câteva ori pentru a permite părţilor să se odihnească.
Dezbaterile au continuat până la ora 4:00.
Inainte de a se acorda cuvântul avocaţilor pentru pledoarii, şedinţa a fost suspendată 25 de minute.
La ora 6:15, curtea s-a retras pentru deliberări, soluţia fiind pronunţată la ora 8:15.
Reclamantul a fost condamnat la 8 ani închisoare.
In recurs, reclamantul a invocat, printre altele, şi încălcarea dreptului la apărare ca urmare a faptului că avocatul său a fost nevoit să pledeze la ora 4:25 dimineaţa, după ce a asistat la dezbateri care au durat foarte multe ore.
Recursul a fost respins, Curtea de Casaţie reţinând referitor la acest motiv de recurs, că intră în competenţa preşedintelui curţii cu juri să aprecieze când se impune suspendarea şedinţei pentru a da posibilitatea părţilor, avocaţilor şi membrilor curţii să se odihnească.

Concluziile Curţii:

Curtea, făcând trimtere la hotărârea dată în cauza Barberà, Messegué et Jabardo c. Spaniei (6 decembrie 199 a arătat că s-a mai pronunţat în sensul că se încalcă dreptul la un proces echitabil în cazul în care audierea persoanei acuzate de săvârşirea unei infracţiuni, are loc atunci când aceasta este foarte obosită. In această stare, arată Curtea, rezistenta fizică şi psihică este foarte scăzută şi, chiar dacă persoana este asistată de apărător calificat, care îşi poate prezenta argumentele, i se încalcă totuşi dreptul la apărare pentru că în momentul audierii, trebuie să i se dea ocazia să se poată concentra asupra apărării.
In continuare Curtea arată că este important ca nu numai persoanele învinuite de săvârşirea unei infracţiuni ci şi avocaţii acestora să fie odihniţi, pentru a putea urmări atent dezbaterile, pentru a interveni când este cazul, pentru a răspunde la întrebări şi penru a putea pleda.
Deasemenea este important ca şi judecătorii şi juraţii să-şi poată folosi întrega capacitate de concentrare şi atenţie pentru a urmări dezbaterile şi pentru a avea o judecată clară.
In speţă, arată Curtea, condiţiile în care s-a desfăşurat procedura judiciară finalizată printr-o hotărâre de condamnare a reclamantului la pedeapta închisorii de 8 ani, nu corespunde exigenţelor unui proces echitabil, fiind încălcat dreptul la apărare şi principiul egalităţii armelor.

ori incalcarea dreptului la aparare (in tarile ce pot fi considerate stat de drept nu Romania, exclus) se sanctioneaza cu nulitatea absoluta