CATALIN PREDOIU A INVATAT CEVA IMPORTANT DE LA TRAIAN:NUMAI DACA ESTE SANTAJAT,SI FACE CE VREA SANTAJISTUL,CEL CE VREA UN POST [LAURA ANDREI ]OBTINE CE VREA [NOMINALIZATREA IN POSTUL DE LA EUROJUST ]CA SI SANTAJISTUL CARUIA TREBUIE SA I SE SUBORDONEZE CACI TOATE INSTANTELE JUDECATORESTI TIN DE MINISTERUL JUSTITIEI.NU CONTEAZA CA JUSTITIABILUL CARUIA I S-A FACUT RAU -PRIN HOTARARILE NEDREPTE DATE DIN CAUZA SANTAJULUI PERPETUU-NU EXPRIMA ADEVARUL OBIECTIV,CI CONTEAZA CA LUPUL SI VULPEA ,CLASA DOMINANTA SA FIE MULTUMITI ,IAR RATA SA NU MAI POATE SA MACANE!!! "UN POPOR DE OI ,NASTE UN GUVERN DE LUPI !"

Vicepreşedintele TMB, Laura Andrei: „Nu am prieteni în lumea politică” 1 Noiembrie 2010 „Un om face munca a patru" este concluzia pe care o trage magistratul Laura Andrei, care se pregătește și pentru doctoratul coordonat de Adrian Năstase, dar și pentru președinția Tribunalului București. Q Magazine: S-a spus că femeile nu sunt capabile de filozofie pentru că sunt prea emoţionale. În Justiţie, o femeie e la fel de emoţională? Laura Anghel: S-a spus, de asemenea, că femeile nu au timp să filosofeze pentru că sunt mult prea ocupate să le creeze bărbaţilor condiţiile propice pentru dezbateri filosofice. Cred că în justiţie intervenţia judecătorului se poate circumscrie strict legii şi convingerilor sale create pentru fiecare dosar în raport de probatoriile administrate; despre conştiinţa judecătorului şi convingerile acestuia nu putem să discutăm în afara unei personalităţi conturate atât de educaţia sa juridică, dar şi de formarea sa ca om. Aşa că emoţiile filtrate prin personalitatea şi conştiinţa profesională a fiecărui judecător nu pot fi străine de activitatea acestuia, indiferent că este bărbat sau femeie. Q Magazine: Au fost încercări de a vă înlătura din postul de vicepreşedinte al Tribunalului Bucureşti? L.A.: Ocuparea unui post de conducere în sistemul judiciar se poate realiza numai printr-un concurs, un concurs destul de dur care presupune atât susţinerea unui proiect de management în faţa unei comisii constituită din magistraţi cu experienţă şi din profesori universitari, cât şi o examinare teoretică tip grilă cuprinzând întrebări din probleme ce ţin de comunicare, managementul resurselor umane, managementul organizaţiei şi legislaţia specifică organizării instanţelor de judecată. Ca atare, poţi ocupa o asemenea poziţie doar dacă ai trecut cu brio acest examen şi dacă ai fost mai bun decât contracandidaţii tăi. Ulterior, revocarea din această funcţie poate interveni în situaţii ce ţin de exercitarea defectuoasă a atribuţiilor, constatată de Consiliul Superior al Magistraturii prin instrumentele de control specifice. Din 2004 şi până în prezent activitatea mea ca vicepreşedinte în cadrul Tribunalului Bucureşti a fost apreciată pozitiv în toate rapoartele inspecţiei judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. Cât despre alte modalităţi neortodoxe de „înlăturare" a unui magistrat dintr-o funcţie de conducere, după instituirea inspecţiei judiciare la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii nu am ştiinţă şi sper că nimeni nu îşi poate pune problema într-o astfel de manieră. Am amintirea unui control decis de un anumit ministru, în timpurile în care inspecţia magistraţilor funcţiona în cadrul Ministerului Justiţiei şi, când mi s-a spus deschis că obiectivul controlului este schimbarea preşedinţilor de la judecătorii. Din nefericire, acest control a şi avut consecinţe pentru unii colegi conducători de instanţă, iar pentru mine a fost un motiv în plus să înţeleg de ce pentru magistraţi controlul activităţii trebuie să se deruleze printr-un organism independent. Stabilitatea managementului judiciar în instanţă, certificată de ocuparea poziţiei de conducere printr-un examen transparent reprezintă, din punctul meu de vedere, o componentă importantă a independenţei sistemului judiciar. Q: Se spune că nu există om influent în această ţară care să nu fi fost supus unor presiuni politice, măcar la un moment dat, în cariera sa. Dacă priviţi retrospectiv, vă amintiţi să fi avut o experienţă de acest fel? L.A.: Magistraţii ar trebui să fie priviţi şi înţeleşi din perspectiva desprinderii lor de orice influenţă, inclusiv de o percepţie proprie ca fiind ei înşişi persoane influente. Ca magistrat îndeplineşti o misiune ce presupune detaşare de orice prejudecată, de orice influenţă şi grefată pe respectarea jurământului depus la momentul învestirii în funcţie. Sincer, în activitatea de judecător nu am luat cu mine în sala de şedinţă niciodată gânduri care să vină din alt segment decât cel al pregătirii mele profesionale şi al educaţiei construite în timp. Q: Spuneţi-mi un moment în care aţi ezitat sau chiar aţi greşit, profesional vorbind, şi pe care vi-l asumaţi. L.A.: Văd că toate întrebările dumneavoastră sunt nu numai extraordinar de pătrunzătoare, dar nu îmi dau nicio şansă de a le evita. Ezitarea cea mai mare am avut-o în faţa unei propuneri de numire în funcţia de vicepreşedinte la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, propunere făcută de preşedintele acelei instanţe - Emilia Ezer - magistratul de la care învăţasem enorm ca judecător şi ca om în perioada stagiaturii. Gândul că o voi secunda în conducerea Judecătoriei Sector 4 ştiind câtă experienţă are şi nevăzând în mine nimic din calităţile pe care credeam că trebuie să le aibă un conducător de instanţă m-a făcut iniţial să resping o asemenea decizie în cariera mea. Apoi mi-am spus că poate ar trebui să îmi demonstrez mie însămi că pot răspunde încrederii cu încredere, responsabilităţii cu responsabilitate şi am acceptat. De atunci, întreaga mea existenţa profesională s-a schimbat. Dacă am greşit sau nu, e un răspuns pe care o să mi-l dau mai târziu. Important pentru mine a fost peste ani faptul că mentorul meu - doamna magistrat Emilia Ezer - devenit între timp judecător la instanţa supremă mi-a spus că este mândră de tot ceea ce am făcut. Q: Avocatul Marian Nazat, opina, în interviul pentru Q Magazine, că judecătorii ar trebui să ajungă în această funcţie numai după ce au fost, pe rând, procurori şi avocaţi şi după ce au dobândit o situaţie materială sigură. Cu accent pe ultima parte a afirmaţiei. Sunteţi de acord cu aceasta opinie? L.A.: Domnul Marian Nazat era o legendă a Parchetului în momentul în care eu am intrat în profesie, iar admiraţia pe care i-o port ca om al dreptului este neschimbată. Sunt convinsă că atunci când domnia sa a accentuat importanţa unei stabilităţi materiale a magistraţilor avea argumente adunate atât în experienţa sa de procuror, cât şi de avocat. Da, este esenţială o securitate materială a fiecărui magistrat pentru că mintea ta trebuie să fie eliberată de orice constrângeri legate de siguranţa zilei de mâine atunci când în sala de şedinţă, ca judecător, sau în anchetă, ca procuror faci justiţie pe pământ, analizând existenţe şi fapte şi luând decizii care schimbă vieţi. Nu cred că o asemenea siguranţă materială este neapărat condiţionată de parcurgerea unor alte profesii adiacente pregătirii juridice. În toate statele europene pentru care recrutarea şi pregătirea magistraţilor se face prin Şcolile de Magistratură (Franţa, Germania) media de vârstă în instanţe şi parchete este undeva în jur de 30 de ani, dorindu-se o întinerire a sistemului, aşa încât o realizare rapidă în plan material nu este posibilă. Ceea ce este de dorit şi ceea ce întotdeauna magistraţii au susţinut pentru România este o garantare a stabilităţii statutului lor de independenţă, inclusiv prin asigurarea unor salarii decente, în acord cu politicile salariale la nivel european privind magistraţii. Q: Un alt mit care circulă pe holurile instanţelor de judecată este acela că e imposibil ca un judecător să nu aibă şi prieteni în lumea politică. Dvs. ce relaţii aveţi cu acest segment? De prietenie sau aveţi doar cunoştinţe printre politicieni? L.A.: Faptul că am foarte puţin timp liber mi-a impus o cheltuire atentă a acestuia, aşa că în afara celor dragi din familie şi a unor prieteni câştigaţi în timp nu pot spune că îmi împart existenţa alături de foarte multă lume. Nu am prieteni din lumea politică, dar nu cred că ar trebui să fie o situaţie de renegat pentru nimeni. Dacă ai sau nu prieteni, dacă ţii cu adevărat la ei este o chestiune legată doar de comunicarea ta ca om şi de felul în care îţi alegi să îţi asumi relaţia cu aceştia, indiferent cu poziţia socială pe care o au, sau de situaţiile dificile în care ei se pot afla la un moment dat. Q: În ce se măsoară succesul unei cariere în Justiţie? În numărul mare de dosare tranşate, în ecoul numelor personalităţilor judecate sau în lipsa erorilor ? L.A.: Voi răspunde pentru mine. Iar pentru mine succesul în cei 18 ani de magistratură se raportează la oamenii pe care i-am format şi care astăzi sunt magistraţi demni, unii dintre ei chiar conducători de instanţe, sau la grefierii pe care i-am încurajat să-şi dorească mai mult şi care au devenit unii magistraţi, alţii secretari de stat în diverse ministere, ori avocaţi. Succesul se măsoară în ceea ce am reuşit să construiesc în toţi aceşti ani în fiecare din instanţele în care am lucrat, în aprecierea justiţiabililor care uneori au venit să-mi mulţumească pentru decizii pe care iniţial nu le-au acceptat, dar care s-au dovedit ulterior importante în bine pentru viaţa lor. Q: Zilele trecute, s-a adoptat în Parlament legea privind „mica reformă" în Justiţie. Din punctul dvs. de vedere, va fi Justiţia mai eficientă? L.A.: Această lege e un prim pas pentru o funcţionare mai bună a sistemului judiciar, dar nu este totul. O justiţie eficientă presupune în momentul de faţă asumarea ca prioritate pentru executiv a politicilor de structurare pe noi baze a funcţionării instanţelor şi parchetelor. E necesară o implicare reală în regândirea schemelor de personal, în stabilizarea legislaţiei, în întărirea statutului magistraţilor. Prin legea „micii reforme" am convingerea că se vor putea realiza proceduri mai rapide, dată fiind eliminarea unor căi de atac, ori simplificarea procedurilor de citare. Însă visul de a judeca de pe o zi pe alta acelaşi dosar va putea deveni realitate atunci când fiecare magistrat va avea de soluţionat un număr rezonabil de dosare. Am încercat să-mi imaginez cum ar fi ca în Tribunalul Bucureşti să se fixeze simultan termene într-o singură zi pentru toate dosarele aflate pe rol, iar ele nu sunt puţine - 100.000 şi credeţi-mă că nu am găsit o formulă de management organizaţional care să-mi dea o soluţie viabilă. „Încrederea în sistemul judiciar este problema cheie" Q: De ce şi-au pierdut românii încrederea în ideea de Justiţie? De multe ori chiar încearcă să-şi facă dreptate singuri. Care ar fi soluţia imediată, reală, realizabilă, pentru ca Justiţia să-şi capete imaginea pe care ar trebui să o aibă în conştiinţa publică? L.A.: Încrederea în sistemul judiciar este cu adevărat problema cheie pentru noi. De ce s-a ajuns aici? Pentru că uneori soluţiile noastre nu conving, pentru că unii dintre colegii din magistratură au furnizat public o serie de conduite care nu au nicio legătură cu demnitatea profesiei de magistrat. Dar şi pentru că ani în şir am fost obiectul unor campanii exagerate de defăimare şi de construire a capitalului de imagine pentru alţii. E mai mult decât dificil să reconstruieşti imaginea justiţiei şi este o misiune pe care viitorul Consiliul Superior al Magistraturii va trebuie să şi-o asume printr-o politică de comunicare publică, de explicare pentru societatea civilă pe înţelesul societăţii civile a problemelor noastre. Oamenii ar trebui să ne perceapă cu toate dificultăţile pe care activitatea de magistrat le implică. Datorită faptului că trebuie să fim întotdeauna rezervaţi în declaraţii şi comportamente, nu am explicat la momentul potrivit unele din deciziile noastre. De aceea un sistem de comunicare la nivel profesionist către public se impune a fi realizat de viitorul Consiliu Superior al Magistraturii. Q: Care a fost cel mai performant ministru al Justiţiei, în opinia dvs.? L.A.: Fiecare ministru al Justiţiei a venit la început de mandat cu o serie de argumente pentru reformarea sistemului judiciar şi a plecat în mod sigur cu o imagine reală a ceea ce este de fapt justiţia. Păstrez un respect deosebit pentru domnul prof. univ. dr. Valeriu Stoica, fost ministru al justiţiei, care a dovedit nu numai că este un jurist eminent, dar care a abordat relaţia cu magistraţii într-o manieră profesionistă şi constructivă. Iar aceasta a lăsat rezultate vizibile şi progrese evidente în funcţionarea justiţiei româneşti. Q: Simţiţi în preşedintele Traian Băsescu un mediator între puterile statului? L.A.: Constituţia României stabileşte în mod clar rolul pe care Preşedintele ţării trebuie să îl aibă în ponderarea activităţii celor trei puteri în stat. Aceasta presupune un echilibru deosebit în decizii, o cunoaştere reală a limitelor libertăţii fiecărei puteri şi a specificului de acţiune al acestora. Şi poate că exercitarea rolului de mediator nici nu au trebui să ne fie sesizabilă. Nu îmi permit însă să fac aprecieri cu privire la modul în care unul sau altul dintre Preşedinţii ţării au reuşit să activeze pe acest segment constituţional, profesia de magistrat nu îmi dă dreptul să comentez asemenea situaţii. Q: Când procurorii decid reţinerea pentru 24 de ore şi ducerea unui acuzat la mandat, o fac la ore la care ştiu că în completul de judecată vor fi judecători „prieteni" sau este o pură speculaţie? L.A.: Sunt multe speculaţiile despre relaţia judecător/procuror şi „folclorul" construit pe această temă ar putea face obiectul unor culegeri. Nu cred că procurorii realizează asemenea studii atunci când se prezintă cu o propunere de arestare preventivă. Q: De ce durează atât de mult un proces şi de ce ţara noastră pierde atât de multe la CEDO? Nu ar trebui responsabilizat material şi judecătorul ale cărui soluţii sunt contrazise la CEDO? L.A.: Situaţia condamnărilor la Curtea Europeană a Drepturilor Omului este iarăşi un motiv de speculaţii pe tema eficienţei sistemului judiciar. O analiză atentă a sutelor de cauze în care România a fost condamnată ar releva că în realitate cauza acestor condamnări o reprezintă o legislaţie eronată şi fluctuantă, lipsa unor soluţii legislative eficiente. Hotărârea pilot pronunţată de Curtea de la Strasbourg împotriva României recent pune punctul pe „i" pentru valul de condamnări anterioare, arătând că statul român este dator să găsească o soluţie eficientă şi funcţională pentru despăgubirea persoanelor ce au fost victima naţionalizărilor regimului comunist. Ori, absenţa unor asemenea soluţii nu este imputabilă judecătorilor. Un alt set de condamnări vizează condiţiile de detenţie în penitenciarele româneşti. Şi nici aici decizia de îmbunătăţire a spaţiilor de deţinere nu incumbă magistraţilor. O responsabilizare materială a judecătorului ar trebui să fie gândită prin prisma existenţei în statele membre UE a unor asemenea mecanisme şi nu pentru a da satisfacţie de moment, contra cronometru unor pretinse solicitări grevate pe mecanismul de supraveghere şi cooperare în justiţie, ţinând cont de realitatea asigurării unor condiţii decente de lucru în instanţe/parchete. Q: CSM propusese ca un judecător să judece cca 10-15 dosare pe săptămână, în timp ce ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu spune că asta ne va crea şi mai multe probleme privind durata proceselor. Cine are dreptate? L.A.: De când am devenit judecător în 1993 şi până acum am asistat la o creştere constantă a încărcăturii de dosare pe care un judecător le are de soluţionat pe o şedinţă şi mereu ni s-a spus din direcţia executivului că e o perioadă trecătoare şi că e necesar să acceptăm un sacrificiu pentru binele sistemului. Cu excepţia unei decizii luate de ministrul Valeriu Stoica şi care a reuşit pentru o perioadă limitată de timp să uşureze munca de redactare a hotărârilor judecătoreşti, nimic nu a condus la în toţi aceşti ani la o degrevare a judecătoriilor de un volum de muncă imens, ce în alte ţări europene nici nu poate fi conceput şi acceptat. Este adevărat că procedurile în instanţe sunt formaliste şi generează sute de motive de tergiversare a cauzelor. Dar este la fel de adevărat că numărul de dosare creşte de la un an la altul, că instrumentele alternative de soluţionare a litigiilor sunt ignorate de public şi că există o apetenţă extraordinară a publicului pentru prezenţa efectivă în sălile de judecată. Şi judecătorii şi procurorii sunt bombardaţi cu cereri, uneori halucinante, pe care trebuie însă să le analizeze. CSM a încercat să arate că este necesară fixarea unei limite a suportabilităţii volumului de muncă în instanţe, iar aceasta a dovedit, cel puţin pentru Tribunalul Bucureşti că în realitate muncim unul pentru 4 judecători. Este adevărată şi susţinerea ministrului Cătălin Predoiu că procedurile în instanţe trebuie să se circumscrie unor termene rezonabile. Mai mulţi judecători şi, în mod deosebit, un număr mai mare de personal auxiliar ar putea rezolva rapid această problemă. „Unele informaţii din faza de cercetare penală date publicităţii dintr-un dosar, nu îmi par deloc justificate" Q: Prin ascultarea unor jurnalişti care nu fac obiectul niciunui dosar penal, se încalcă sau nu drepturile omului? L.A.: Jurisprudenţa Curţii Europene de la Strasbourg vă poate răspunde acestei întrebări. Şi încă fără dubiu. Q: Vi se pare normală scurgerea stenogramelor din dosare, în faza de cercetare penală? Şi de ce niciodată nimeni nu a fost găsit vinovat pentru aceste scurgeri? L.A.: Unele informaţii ce ţin de derularea procedurilor în faza de cercetare penală date publicităţii dintr-un dosar, nu îmi par deloc justificate şi nu reprezintă o acţiune normală atâta vreme cât legea 544/2001 stabileşte în ce condiţii informaţiile de interes public privind o anchetă judiciară pot fi furnizate. Q: Abia ce au aparut şi stenograme din dosarul privatizărilor, cu Voiculescu şi Sereş. Deşi sunt făcute în 2006, de ce au apărut abia acum? L.A.: Pentru procedura de autorizare a interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice sau a celor realizate în mediul ambiental legea stabileşte foarte clar cerinţele de lucru. Faptul că există un control al judecătorului în eliberarea unor asemenea autorizaţii reprezintă o garanţie a intervenţiei numai în cazuri justificate. Ceea ce însă legea nu prevede în mod detaliat - regimul de păstrare şi de mani******re a unor asemenea date ulterior autorizării poate genera situaţii de genul celor descrise de dvs. cu speculaţii de rigoare pe această temă. Repet, pe acest segment de activitatea ar trebui să avem întotdeauna în vedere respectarea prevederilor CEDO şi a jurisprudenţei Curţii de la Strasbourg. Q: Un judecător citeşte presa şi se uită la televizor înainte de a judeca o cauză? Este influenţat în adâncul său uman? L.A.: Credeţi că judecătorii trăiesc într-o altă realitate decât toţi ceilalţi cetăţeni? Sunt convinsă că fiecare dintre noi doreşte să fie informat şi citeşte presa scrisă, urmăreşte presa audio - vizuală în general, nu numai pentru o anumită cauză pe care o are de soluţionat. Probabil că este mult mai dificil să te mobilizezi atunci când despre tine se spun lucruri de neimaginat, atunci când părinţii tăi te sună disperaţi să te întrebe cum de poţi să faci lucruri despre care ei toată viaţa ţi-au vorbit că nu sunt demne pentru un om. Asta nu înseamnă că vei da o soluţie doar pentru a contrazice presa sau pentru a da satisfacţie unora sau altora. Q: Când se trece la arestarea preventivă pentru 24 de ore a unui nume cu greutate, e adevărat că umilirea imaginii publice a personajului respectiv este prima consecinţă? Sau este un alt subiect inventat de presă? L.A.: Poate că presa de multe ori inventează subiecte, însă de la fel de multe ori aduce în dezbaterea publică probleme reale, furnizând şi argumente perfect acceptabile. Indiferent că este vorba de un nume cu greutate sau de un om obişnuit, apariţia în cătuşe pe drumul spre tribunal nu poate să fie benefică pentru nimeni. Cu siguranţă în ochii publicului se va fixa doar acea imagine a omului încătuşat şi automat condamnat, orice soluţie ulterioară de achitare neputând să aibă forţa de a şterge o impresie deja creată. Se vorbeşte foarte puţin despre drepturile pe care le are un inculpat în anchetă pentru ca publicul să fie familiarizat cu valoarea reală a „plimbării în cătuşe". Q: CSM este sau nu un organism independent? Apără el judecătorii şi procurorii din sistem sau îi apără prea mult chiar pe cei vinovaţi? L.A.: Existenţa unui organism independent de gestionare a carierei magistraţilor este esenţială pentru orice stat de drept. Cred sincer că toate acţiunile CSM au vizat protejarea inamovibilităţii şi independenţei magistraţilor, precum şi o îmbunătăţire a sistemului judiciar. Consiliul a apărat atunci când a fost cazul şi a luat măsuri împotriva celor care au greşit atunci când s-a impus. Poate că nu şi-a făcut reclamă cu măsurile disciplinare luate împotriva magistraţilor ce şi-au încălcat atribuţiile, dar CSM în toţi aceşti ani a acţionat obiectiv. Dacă au fost segmente de activitate care şi pentru magistraţi au părut uneori inexplicabile acestea au vizat unele decizii legate de promovarea la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie unde criteriile de selecţie nu au fost foarte transparente. Cu atât mai mult acum, în perioada de pregătire a alegerilor pentru noul consiliu cred că funcţionarea acestui mecanism de autoguvernare al magistraturii este necesară şi am convingerea că fiecare judecător, atunci când va vota, va vota pentru echilibru, transparenţă şi fermitate în acţiunea CSM. Q: Se folosesc prea des cătuşele sau, din contră, prea puţin? Costel Căşuneanu, Gigi Becali, Dan Diaconescu... erau oameni care trebuiau duşi în cătuşe? De ce nimeni din interiorul sistemului nu atrage atenţia asupra acestor abuzuri, aşa cum le numesc unele voci, abuzuri care decredibilizează justiţia în ansamblu? L.A.: Cătuşele sunt de folosit atunci când există un pericol real, iar regulamentele ce stabilesc modul în care inculpaţii sunt prezentaţi în faţa judecătorului ar trebui să aibă în vedere şi dispoziţiile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. De fiecare dată, în sala de şedinţă însă, judecătorul va dispune înlăturarea acestor cătuşe, cel puţin aşa se întâmplă în instanţele bucureştene. Voci din interiorul sistemului au vorbit destul de des despre acest gen de „prezentări" şi sunt reprezentanţi ai asociaţiilor de magistraţi care au luat poziţii în mod public pe acest subiect. „Nu vizez poziţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie" Q: Care consideraţi că a fost cel mai fructuos moment al carierei dvs.? L.A.: Fiecare şedinţă de judecată pe care o duc la bun sfârşit e o realizare pentru mine. Dar dacă vreţi un rezultat palpabil vă pot spune că finalizarea noului sediu al Tribunalului Bucureşti şi mutarea în acest sediu fără a ne întrerupe activitatea măcar o zi a reprezentat un punct important al carierei mele ca şi conducător de instanţă. Alături de colega mea Mona Lisa Neagoe, Preşedintele Tribunalului Bucureşti, am lucrat luni în şir pe proiectele prezentate de constructor, am fost în permanenţă în şantier şi am ales cu mâna noastră fiecare piesă de mobilier pentru toţi cei 20.000 m.p. de suprafaţă utilă pe care îi are acest sediu. Nopţi în şir am continuat discuţiile de la birou pe telefoane, cu planurile clădirii alături încercând să împărţim cât mai echitabil spaţiile de lucru pentru fiecare membru al colectivului Tribunalului Bucureşti, de la judecător la grefier, de la preşedinte de secţie la avocaţi şi procurori. Dacă vreţi un răspuns care vizează şi o împlinire a mea ca formator în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii, vă pot spune că într-o zi, încheind cursurile de un an de zile cu o grupă, aceştia mi-au spus că vor să-şi exprime percepţia faţă de mine făcându-mi cadou o carte. Prima reacţie a fost să-i refuz, dar am văzut titlul cărţii, „Portretul unei doamne" şi atunci am realizat că poate munca mea a spus mai mult acestor studenţi decât eu îmi pot imagina. Q: Soţul dvs. este notar - Aurel Jean Andrei. În dosarul Mazăre a fost nominalizat de presă ca fiind „soţul Laurei Andrei". Consideraţi că numele dvs. este mai cunoscut în branşă decât al soţului? L.A.: Cu siguranţă că dacă veţi pune această întrebare studenţilor Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti, ei vor răspunde că eu sunt soţia profesorului lor. Între noi nu au existat niciodată rivalităţi profesionale, soţul meu fiind întotdeauna alături de mine şi încurajându-mă să devin cu adevărat un profesionist al dreptului, aşa cum şi eu l-am susţinut întotdeauna în afirmarea lui ca şi cadru universitar, ori ca notar public. Dacă am reuşit sau nu să ne facem profesia cu demnitate sunt alţii cei chemaţi să o analizeze. Vă pot spune doar că l-am apreciat şi respectat întotdeauna pe soţul meu pentru luciditatea raţionamentului juridic, pentru claritatea argumentelor şi pentru felul corect în care s-a comportat în relaţia cu studenţii şi clienţii săi. Q: Susţineţi, în această perioadă, teza de doctorat. Care este tema aleasă şi de ce aţi optat pentru aceasta? L.A.: Tema tezei de doctorat este" Instrumente juridice internaţionale privind protecţia drepturilor omului. Evoluţia jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului" şi poate acum vă explicaţi de ce sunt un fervent susţinător al respectării drepturilor omului în procedurile judiciare. Am ales această temă de cercetare la îndemnul profesorului meu coordonator - Prof. Univ. Dr. Adrian Năstase - care a văzut aici posibilitatea de a furniza o analiză utilă tuturor profesioniştilor dreptului. Lucrarea a presupus studierea majorităţii hotărârilor pronunţate de Curtea de la Strasbourg şi identificarea momentelor de cotitură în decizie, demers pentru mine absolut spectaculos pentru că mi-a dat posibilitatea să văd, de pildă, cum o abordare conservatoare şi prudentă pe tema vieţii private şi a vieţii de familie s-a transformat în timp într-o analiză aplicată pe realităţile societăţii moderne. Am putut să văd, de asemenea, de ce Curtea a devenit o victimă a propriului succes, acurateţea analizei pe textele foarte concentrate ale Convenţiei fiind pentru mine un model de abordare principială a dreptului. Sper să duc la bun sfârşit susţinerea acestei teze, având încă nevoie de îndrumările celor trei profesori referenţi. Q: Parcursul dvs. profesional notează câteva funcţii sonore. În prezent, sunteţi vicepreşedinte al TB. Care este următorul obiectiv profesional pe care vi l-aţi propus? L.A.: Dacă vă aşteptaţi ca răspunsul meu să vizeze poziţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie vă doi dezamăgi. Îmi doresc să închei actualul mandat de vicepreşedinte al Tribunalului Bucureşti având încrederea şi respectul colegilor mei. Şi dacă ei mă vor susţine, mă voi gândi să mă înscriu pentru concursul ce se va organiza pentru postul de preşedinte al Tribunalului Bucureşti, colega şi prietena mea, actualul preşedinte, fiind angajată în cursa pentru ocuparea unui post în viitorul Consiliu Superior al Magistraturii. Am încredere că ea va reuşi la fel cum cred că rostul meu profesional în următorii ani ar putea viza întărirea imaginii pe care Tribunalul Bucureşti o are în conştiinţa cetăţii şi susţinerea acordată colegilor mei de a deveni mai bun cu fiecare zi. Ce o fi invatat LAURA de la judecatoarea EZER ? Daca am probleme cu Justitia, vine justitia la mine» 19 March 2008, Mai multi magistrati, avocati si persoane din administratia locala au beneficiat de serviciile oferite de agentia de turism Sun Holidays, patronata de cetateanul grec Nonis Ioannis. Acesta sustine, in denuntul facut la Parchet, ca a fost obligat de conationalul sau, Theodoros Malideros, sa plateasca aceste servicii, in caz contrar, familia sa avand de suferit violente. Ioannis sustine ca a platit pentru excursiile persoanelor impuse de Malideros 115.000 de euro. Ulterior excursiei, din Grecia, pe adresa agentiei de turism au sosit mai multe facturi prin care se spune ca s-au efectuat alte servicii, care au ramas neplatite. Nonis Ioannis sustine ca a platit si aceste cheltuieli, suma totala ajungand la 175.000 de euro. Sub o forma sau alta, Theodoros Malideros a reusit sa implice in afacerile sale o serie de nume importante. Astfel, in documente apar nume ca Rodica Stanoiu, fost ministru al justitiei, Emilia Ezer, judecator la Inalta Curte, si Radu Gherbovan-Silinescu, un renumit avocat, la randul sau fost magistrat. In momentul de fata apar doua piste probabile privind natura relatiilor dintre Malideros si aceste persoane. Fie Malideros a beneficiat de servicii din partea unor magistrati si ulterior i-a rasplatit pe acestia trimitandu-i in excursii gratuite in Grecia, fie a construit o serie de “probe” pentru ca, la o adica, sa ii poata santaja. In aceasta din urma situatie Malideros a obtinut o serie de documente care acrediteaza ideea ca magistratii au efectuat, in Grecia, cheltuieli pentru diverse servicii turistice pe care nu le-au platit. Ulterior, firma Sun Holidays ar fi achitat aceste sume la presiunile lui Malideros. Dovezile efectuarii acestor plati ar fi putut deveni o arma in mana lui Theodoros Malideros, pe care ar fi putut sa o foloseasca la momentul oportun. Concluzii foarte certe referitoare la increngatura de hartii care implica aceste nume nu pot fi trase in momentul de fata, pentru ca Malideros a dispus ridicarea tuturor actelor contabile de la Sun Holidays si transferarea acestora la sediul firmei Dolphin Invest din strada Franceza, fost spatiu al Mobitex SA. Vom prezenta mai jos o serie de documente care, probabil, ii permiteau lui Malideros sa faca public declaratia “Daca am probleme cu Justitia, vine Justitia la mine”. Din aceste acte reiese ca, in perioada 16 iulie – 26 iulie 2005, firma Sun Holidays a organizat o excursie in Grecia. O buna parte din numele care figureaza pe lista turistilor inscrisi sunt persoanele importante la care faceam referire: Radu si Claudia Gherbovan, Rodica si Serban Stanoiu, Gheorghe si Emilia Ezer. Din acest document reiese ca unul dintre pasagerii cursei cu destinatia Creta, in care se aflau magistratii mentionati, era si Theodoros Malideros. Conform documentului, familiile Gherbovan, Stanoiu si Ezer ar fi beneficiat de sase bilete charter la clasa business si de transfer cu trei limuzine Mercedes, de la aeroport la hotelul Adelmar (membru al grupului hotelier Royal Mare Village – unul dintre primele lanturi hoteliere din lume). Cele trei familii ar fi fost cazate in cate un apartament de tip VIP cu acces la piscina in valoare de 2.800 de euro pe noapte/apartament. Pentru excursia celor sase persoane firma Sun Holidays a achitat prin transfer bancar suma de 47.028 euro, in doua transe prin BCR. Aceste informatii sunt cuprinse intr-un listing cu viramente facute de Sun Holidays diversilor parteneri. Ciudat este faptul ca, in prima coloana in care sunt mentionate datele probabile ale excursiilor, in dreptul sumei de 47.028 de euro figureaza sintagma “Grup Stanoiu”, singura exceptie existenta in acest sens. De asemenea, am mai intrat in posesia unor facturi emise de hotelul Adelmar catre tur operatorul Delta Net, partenerul de afaceri din Grecia al firmei Sun Holidays. Conform lui Ioannis Nonis aceste facturi au fost emise dupa plecarea turistilor din Grecia si au fost achitate de catre Sun Holidays la ordinul lui Malideros. Acestea ar reprezenta contravaloarea unor servicii turistice, suplimentare excursiei propriu-zise, care nu ar fi fost achitate de catre beneficiari. Astfel, familia Stanoiu ar mai fi datorat 477 de euro, familia Gherbovan ar mai fi datorat 3.803 euro, iar familia Ezer, 610 euro. Martorul-cheie a murit Fostul ministru al justitiei Rodica Stanoiu ne-a declarat ca nu isi explica aceste diferente de cost ale excursiei si a afirmat ca nu are si nu a avut nici o legatura cu vreuna dintre partile implicate in scandalul “Malideros”. Mai mult, ea ne-a spus ca cel care s-a ocupat de organizarea acestei excursii este Radu Gherbovan-Silinescu care este prieten de familie si care s-a ocupat de detaliile acestei plecari, dat fiind faptul ca ea nu avea timp iar sotul sau era bolnav. De asemenea, Rodica Stanoiu a spus ca i-a dat lui Radu Gherbovan banii necesari excursiei. Avocatul Radu Gherbovan-Silinescu ne-a declarat telefonic ca intr-adevar s-a ocupat de organizarea deplasarii in Grecia pentru familia sa si a Rodicai Stanoiu. La fel ca fostul ministru, Radu Gherbovan a spus ca nu a avut nici o legatura cu oricare dintre ceilalti turisti care au plecat in Grecia odata cu ei. Gherbovan a spus ca negocierile si discutiile legate de excursie au fost purtate cu un anume Nikos, despre care stia ca este asociat la firma Sun Holidays. Avocatul a mai precizat ca a ales o firma greceasca din aceleasi motive pentru care atunci cand pleaca in Turcia, pleaca cu o firma turceasca: in speranta ca serviciile sunt de buna calitate. Radu Gherbovan a declarat ca a facut toate platile aferente acestei deplasari catre acest Nikos (in prezent decedat). De asemenea a tinut sa precizeze ca nu l-a cunoscut pe Theodoros Malideros inainte de aceasta excursie si ca toate aceste sustineri facute in legatura cu familia sa si a Rodicai Stanoiu sunt de natura de a ii pune intr-o postura infamanta si, mai ales, neadevarata. In ceea ce o priveste pe Emilia Ezer, aceasta nu a putut fi contactata si, de altfel, nici sotul sau in vederea obtinerii unui punct de vedere legat de aceasta poveste. Legaturi periculoase Numele Emiliei Ezer, insa, poate fi intalnit intr-o alta cauza care are legatura cu Theodoros Malideros. Este vorba de dosarul 2137/2005, preschimbat in 8933/1/2005 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia Comerciala. In acest dosar a fost pronuntata in data de 25 octombrie 2007 Decizia irevocabila numarul 3346. Este un dosar in care firma Dolphin Invest SA a chemat in judecata societatea Mobitex SA, intr-un litigiu privind dreptul de proprietate asupra unui spatiu comercial situat in Bucuresti, Soseaua Pantelimon. Parcursul acestui litigiu este urmatorul. Judecatoria Sectorului 2 careia ii fusese inaintata cauza si-a declinat competenta catre Tribunalul Bucuresti. In anul 2004, acesta a dat castig de cauza firmei Dolphin Invest SA. Instanta de apel, Curtea de Apel Bucuresti a anulat decizia instantei inferioare dand dreptate firmei Mobitex SA. Aceasta din urma constata nulitatea hotararii Adunarii Generale a Actionarilor din Mobitex prin care spatiul cu pricina era vandut firmei Dolphin Invest SA. Hotararea in cauza a ramas irevocabila prin aceea ca, Dolphin Invest nu a mai formulat recursul la care legea ii dadea dreptul. Inalta Curte de Casatie si Justitie a dat insa castig de cauza firmei lui Malideros, Dolphin Invest SA, ignorand Decizia Curtii de Apel ramasa irevocabila, prin care Hotararea AGA care statea la baza actului de vanzare-cumparare a spatiului comercial din Pantelimon, incheiat intre Dolphin si Mobitex, era anulata. Altfel spus spatiile comerciale nu mai aveau cum sa fie vandute sau, in orice caz, nu in baza acelei hotarari AGA. Presedintele instantei care a dat castig de cauza firmei lui Malideros se numeste chiar Emilia Ezer. Coincidenta face ca unul dintre turistii care au vizitat Grecia prin firma Sun Holidays sa fie familia Ezer, Gheorghe si Emilia.

Am mai spus, si o repet: ambele sunt structuri parazitare ale statului roman, adevarate componente ale crimei organizate la nivel inalt, puse in slujba politicienilor aflati la putere sau a infractorilor potenti din punct de vedere financiar, care comanda eliminarea adversarilor sau a celor corecti, care-si fac datoria si le incurca facerile.

SI DOSARUL MEU CU NR.1877/3/2011 A FOST REPARTIZAT DIN ORDIN POLITIC-TOT LA T.B. SECTIA A- II- A PENALA LA JUDECATOAREA CAMELIA BODAN, PRETINZANDU-SE DE CATRE ACEASTA IN SCRIPTE [ADRESA DIN 25.03. 2011] CATRE D.N.A. ],CA ENE NICADOR(in loc de NICANOR) GEORGE ESTE INCULPAT [aluzie la calificativul de leG ionar dat de catre SECURITATE tatalui meu in dosarul de urmarit pe care COMISIA DE STABILIRE A LUPTATORILOR IN REZISTENTA ANTICOMUNISTA din cadrul MINISTERULUI JUSTITIEI[INCA CONDUS DE CATRE MINISTRUL CATALIN PREDOIU]-pretinde mincinos ca nu exista DOSAR IN CE IL PRIVESTE PE ENE NICANOR GEORGE]… Ciar realizatorul emisiunii DORU BRAIA [N]A SPUS CA NU POATE SA FACA O EMISIUNE DESPRE FAMILIA ENE, PENTRU CA A AUZIT CA AM FI FOST LE GIONARI… ASA DE BINE A STUDIAT DOSARUL NR.303/P/2010 ,PRICINA FATA DE CARE A VRUT SA RAMANA IN PRONUNTARE LA PRIMUL TERMEN DE JUDECATA(28.03.2011) IN CONDITIILE CAND S-A PRETINS IN INCHEIEREA DE SEDINTA CA IN ACEA DIMINEATA DE 28 .03. 2011 AR FI SOSIT DE LA D.N.A DOSARUL PRIN REGISTRATURA. IN REALITATEA ,DOSARUL VENISE DIN . 22.03.2011 POTRIVIT REZOLUTIEI JUDECATORULUI. PRECIZEZ CA FILELE DOSARULUI TRIMIS DE CATRE D.N.A., NU ERAU LEGATE SI NICI NUMEROTATE PENTRU A SE PRETINDE ulterior ca era la dosar si rezolutia ceruta formal prin adrese de catre judecatoarea BODAN pentru a ma duce in eroare in ce priveste asa-zisa stare de judecata a cauzei. Premeditarea D.N.A. IN A NU AFLA ADEVARUL CAUZEI, REZULTATA SI DIN DIN INSASI PREOCUPAREA DE SORGINTE SECURIST-COMUNISTA A OFITERULUI DRAGOMIR PETRICA[foarte posibil informator sau ofiter de securitate pana in 1989] -DE A STRANGE LA DOSARUL D.N.A. INCA DIN 17NOV.2010, FISA DE EVIDENTA A MANDATARULUI MEU FIU DRAGOS MARIAN ENE-CARE ESTE CA SI MINE PARTE VATAMATA SI PARTE CIVILA IN DOSAR!!! VANTU NU STIE CE I SE PREGATESTE.. Aparenta in drept,bate adevarul obiectiv:Î.C.C.J. a decis suspendarea judecării procesului la Tribunalul Bucuresti facut lui Vîntu, până la judecarea cererii de strămutare de catre I.C.C.J..Dosarul va fi dat unde trebuie[unde vreaTraian ca sa il infunde pe Vantu,sau va fi mentinut dosarul tot la T.B.pentru a se continua abuzurile]22 mar 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a decis, marţi seara, suspendarea judecării procesului în care a fost trimis în judecată omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu, până la judecarea cererii de strămutare de pe rolul Tribunalului Bucureşti a dosarului său. ÎCCJ a decis suspendarea judecării procesului lui Vîntu, până la judecarea cererii de strămutare / Avocaţii lui Sorin Ovidiu Vîntu au cerut instanţei supreme suspendarea judecării procesului acestuia, până la soluţionarea cererii de strămutare, care are termen pe 19 aprilie. Pe de altă parte, tot marţi, Tribunalul Bucureşti a admis, marţi, cererea de recuzare a judecătorului Camelia Bogdan, făcută de avocatul lui Octavian Ţurcan în dosarul în care a fost trimis în judecată şi omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu, astfel că dosarul urmează să fie repartizat aleatoriu unui alt complet de judecată. La termenul de luni al procesului în care au fost trimişi în judecată oamenii de afaceri Octavian Ţurcan şi Sorin Ovidiu Vîntu, precum şi şoferul celui din urmă, Alexandru Stoian, avocatul lui Ţurcan a depus o cerere de recuzare a judecătorului Camelia Bogdan, pe motiv că aceasta s-ar fi antepronunţat pe fondul dosarului prin motivarea pe care a făcut-o cu privire la respingerea unei cereri a acestuia de a părăsi ţara pe o perioadă limitată de timp. Cererea de recuzare a fost judecată marţi de Tribunalul Bucureşti, care a admis-o, astfel că dosarul urmează să fie repartizat aleatoriu, miercuri, unui alt complet de judecată. martie 2011 Kovesi si Iacob au fost zariti in urma cu cateva zile, pe o cursa aeriana Bucuresti – Qatar ,zburand la bussines class spre Qatar ~sa faca demersuri pentru aducerea lui Nicolae Popa [arestat pe 1 decembrie în Jakarta, Indonezia și urmează a fi extrădat în România.] si infundarea lui VANTU! Guvernul sirian condus de premierul Naji Otri a demisonat29 martie 2011 Guvernul sirian condus din 2003 de premierul Naji Otri şi-a prezentat demisia, marţi, preşedintelui Bashar Al-Assad, care a acceptat-o, a anunţat postul public de televiziune. Şeful statului a acceptat demisia cabinetului, la sfârşitul şedinţei de marţi, acest eveniment fiind ultima concesie oferită de regimul de la Damasc, după mai bine de o săptămână de proteste de masă, apreciază analişti ai scenei politice siriene. Se aşteaptă ca în următoarele 24 de ore preşedintele Al-Assad să anunţe ridicarea stării de urgenţă (în vigoare din