Justitia romana incepe sa dea semne de indreptare in cazul gravelor inscenari judiciare carora le-au cazut victime oameni nevinovati. In celebrul „Cazul Anca” - in care in vara anului 1977 locuitorii Capitalei au fost ingroziti de o crima teribila, in care o tanara de 20 de ani (Anca B.) a fost violata, ucisa si taiata in bucati, iar plase cu bucati din trupul acesteia au fost aruncate prin wc-uri publice – instantele de judecata au acordat primele despagubiri „tapilor ispasitori” scosi de procurorii si militienii regimului Ceausescu.

Ironia sortii face ca nu victima inscenarii judiciare, fostul taximetrist Gheorghe Samoilescu (foto 2) sa fie cea despagubita, intrucat bietul om a decedat in urma cu mai multi ani ca urmare a unui cancer pulmonar, ci fiica acestuia, in calitate de mostenitor. Desi sentinta civila nu este defintiva, ci doar executorie, putand fi atacata cu recurs, ea reprezinta un precedent care ar trebui sa determine autoritatile sa ia masuri eficiente si rapide impotriva tortionarilor, oriunde ar lucra acestia, in parchete, politie, servicii de informatii etc.

Prin sentinta civila pronuntata la data de 10 februarie 2014 de judecatoarea Lucia Frunza de la Sectia a IV-a Civila a Tribunalului Bucuresti (Dosar 26511/3/2013) paratul Statul roman, prin Ministerul Finantelor, a fost obligat sa repare prejudiciul creat defunctului Gheorghe Samoilescu, catre fiica acestuia Laura Margareta Turchetta.

Iata minuta: „Respinge exceptia prescriptiei dreptului material la actiune ca neintemeiata. Obliga paratul la plata catre reclamanta a sumei de 500.000 EURO, in echivalent in lei, la cursul BNR, de la data platii, cu titlu de daune morale, ca urmare a erorii judiciare savarsite impotriva defunctului SAMOILESCU GHEORGHE. Obliga paratul la plata catre reclamant a sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata-onorariu de avocat. Cu recurs in 15 zile de la comunicare. Pronuntata in sedinta publica azi 10.02.2014.”

De retinut ca dupa decembrie 1989, taximetristul Gheorghe Samoilescu a batut usile tuturor instantelor si parchetelor, pentru a-i trage la raspundere penala pe fostii militieni si procurori care i-au pus in carca oribila crima si pentru care a executat 4 ani de inchisoare in conditii greu de descris. Samoilescu a fost torturat sa recunoasca crima pe care nu a comis-o, iar sotia lui a fost determinata de procurorul de caz, Dan Ioan Mirescu, de la Procuratura Generala, sa depuna marturie impotriva sotului ei. Samoilescu nu doar ca a fost torturat de vestitul colonel de militie, tortionarul Tudor Stanica, si nenorocit ca urmare a dosarului fabricat, dar in timpul arestului, de rusine mama si tatal acestuia s-au sinucis. A fost condamnat fara probe la 25 de ani de inchisoare de catre fosta judecatoare Constanta Stoia, de la Sectia a II-a penala a Tribunalului Capitalei. A avut norocul sa mai vada lumina zilei pentru ca dupa patru ani de detentie, adevaratul criminal, un nebun pe numele sau Romca Cozmici, a fost gasit cu un cadavru transat in frigider, iar in locuinta sa s-au gasit obiecte personale ale tinerei Anca B. cu care era imbracata in ziua crimei. Surprinzator, desi generalii de militie care au ordonat inscenarea judiciara, de teama ca vor fi dati jos din functii de catre Nicolae Ceausescu, daca nu vor gasi criminalul, au dat ordin ca Samoilescu sa fie ucis in inchisoare, pentru a nu putea vorbi, omul a fost salvat de Directia a VI – Cercetari penale a Securitatii. Securitatea a trimis un echipaj sa-l scoata pe Samoilescu din inchisoare, inainte ca militienii sa-l spanzure in celula, inscenand o sinucidere. Raportul Directiei VI a Securitatii despre responsabilitatile militienilor, procurorilor, judecatorilor si criminalistilor, a fost devastator. Toti calaii ar fi trebuit sa infunde inchisoarea, dar Nicolae Ceausescu, citind raportul, a dispus musamalizarea cazului, considerand ca in regimul comunist nu se pot intampla asemenea atrocitati. Calaii au fost mutati prin alte functii, iar apoi santajati cu propriile pacate sa comita alte nelegiuiri in numele regimului dictatorial comunist.

 „Cazul Anca” - culmea prostitutiei profesionale a unor bestii din militie si procuratura

Infioratoarea crima din 6 iunie 1977 i-a panicat pe locuitorii Capitalei si a generat zvonuri de groaza privind aparitia in Romania a unui ”Jack spintecatorul”, dupa ce in mai multe zone intens populate din Bucuresti s-au gasit colete continand bucati din trupul unei femei. Raportul legistilor a stabilit ca tanara Anca Broscotean a fost violata, sugrumata, iar dupa deces transata ca la abator, bucati cu parti din corpul ei fiind abandonate in WC-uri publice si tomberoane de gunoi. Presedintele RSR, Nicolae Ceausescu a ordonat prinderea urgenta a criminalului, iar organele de Militie si Procuratura, neavand nicio pista, au pus in carca unui biet sofer de taxi vinovatia pentru sinistra crima, plecand de la faptul ca acesta se cunoscuse pasager cu tanara, in agenda careia fusese gasit numarul lui de telefon. Gheorghe Samoilescu a fost arestat la 21 iulie 1977 si supus unui interogatoriu sadic. El a relatat ulterior cum in prima parte a anchetei a fost toturat cu salbaticie intr-o padure de la marginea Bucurestiului de catre vestitul tortionar, colonelul de militie Tudor Stanica, care l-a spanzurat cu mainile la spate de un copac, si i-a legat o placa de fier de picioare, pana cand i s-au dizlocat bratele din umeri. Pentru a nu fi deranjat de urletele de durere, soferului de taxi i s-a pus o masca de gaze pe fata. Tudor Stanica l-a predat zdrobit sefilor sai pe Samoilescu, afirmand ca nu el este vinovatul, pentru ca “daca ar fi fost, la cata bataie a luat asta, ar fi spus si laptele care l-a supt de la masa.” Ulterior, dupa circa 4 ani, cand s-a descoperit adevaratul criminal, pentru a se pune la adapost, tortionarul Tudor Stanica avea sa redacteze un raport secret de serviciu, in care a acuzat “prostitutia profesionala si adevarata fata a tuturor ofiterilor, procurorilor si judecatorilor” in acest caz.

Revenind la vara lui 1977, pentru a-si pastra inaltele functii, sefii Militiei si Procuraturii au falsificat nenumarate probe, au arestat martori, i-au amenintat si torturat pentru a-i determina sa-l acuze pe Samoilescu, inclusiv pe sotia acestuia cu care avea doi copii. In final, Samoilescu a fost trimis in judecata si condamnat la 25 de ani de inchisoare de catre judecatoarea Constanta Stoia de la Tribunalul Bucuresti.

Criminalistul Tudorel Butoi a fost unul dintre “expertii” acuzarii

Sotia l-a parasit, iar in timpul anchetei parintii taximetristului s-au sinucis de rusine (mama s-a electrocutat cu fire electrice legate de picioare, iar tatal, militar de cariera s-a spanzurat intr-un spital). Dupa patru ani de temnita grea, niste militieni au descoperit in locuinta din Piata Amzei a unui individ pe numele sau Romca Cozmici, cunoscut ca bolnav psihic, cadavrul unei femei. Cozmici a recunoscut ca el a omorat-o si pe Anca Broscotean si, chiar daca initial nu a fost crezut, in casa acestuia s-au gasit lucurile personale ale victimei. Generalul de militie, Valeriu Buzea, unul dintre principalii autori ai inscenarii judiciare (fost vicepresedinte al PRM, azi decedat) a trimis un echipaj de asasini, sa-l omoare pe Samoilescu in penitenciar. Norocul taximetristului a fost ca la 17 ianuarie 1981, Directia VI - Cercetari penale a Securitatii a aflat de caz si, intuind pericolul, a trimis o echipa la inchisoare, care l-a salvat pe Samoilescu cu o ora inainte de sosirea militienilor trimisi sa-l lichideze (prin inscenarea unei sinucideri). Ancheta penala, derulata de data aceasta pe bune, a demonstrat ca Romca Cozmici era asasinul. Desi era bolnav psihic, Cozmici a fost executat prin impuscare. Inainte de rafala letala a plutonului de executie, nebunul Cozmici canta “Dulce ca mierea e glontul patriei!”

Ancheta pornita de Securitate impotriva militienilor, procurorilor si criminalistilor (printre care si cunoscutul Tudorel Butoi care, conform raportului, a realizat un test poligraf si un raport de constatare tehnico-stiintifica prin care, pe baza declaratiilor a sase femei cu care Samoilescu a intretinut relatii sexuale a concluzionat ca acesta este un: ”aberant sexual, caracterizat ca o personalitate dizarmonica, apartinand grupei psiopatiilor marginale a perversilor sexuali”) a stabilit vinovatia acestora in comiterea inscenarii judiciare si a propus destituirea si tragerea la raspundere a anchetatorilor. Raportul Securitatii a fost prezentat lui Nicolae Ceausescu si se credea ca nimeni nu va scapa de furia acestuia. Ciudat insa, Ceausescu, intrigat si el de cele raportate, dictatorul nu a admis ca asemenea lucruri se pot intampla in Republica Socialista Romania si a dat dispozitii ca afacerea sa fie clasata discret. Vinovatii au fost mutati pe linii moarte. Ulterior, sinistrii anchetatori au fost perpetuu santajati cu propriile pacate, devenind unelte supuse si feroce ale regimului comunist.

Gheorghe Samoilescu, nascut la Targoviste in iunie 1951, a fost “reabilitat” in urma unui recurs extraordinar promovat de procurorul general al RSR in 1981. PrinDecizia nr. 75 din 10 iunie 1981 (dosar nr. 54/1981) Tribunalului Suprem, nu l-a achitat ci, pentru a se musamaliza inscenarea judiciara in sensul impedicarii unei actiuni in regres, s-au casat hotararile de condamnare, trimitandu-se cauza la Procuratura Municipiului Bucuresti, pentru completarea urmaririi penale. In 1982, procurorii i-au dat scoatere de sub urmarirea penala pentru viol, omor deosebit de grav si profanare de cadavru, dar i-au retinut un asa-zis abuz de incredere constand in faptul ca i-ar fi luat victimei un lantisor pe care nu i l-a mai inapoiat, fapta pentru care s-a dispus incetarea procesului penal “constatandu-se ca persoana vatamata nu a formulat plangere penala prealabila pentru aceasta fapta care beneficiaza si de amnistia prevazuta de Decretul nr. 115/1977.”

Ulterior, pe cale civila, lui Samoilescu i s-au acordat circa 70.000 lei despagubiri materiale reprezentand salariile neincasate pe perioada celor patru ani de detentie, din care, culmea, i s-au retinut circa 30.000 lei cheltuieli de cazare si mancare in penitenciar. De parca ar fi stat acolo de buna voie! In primavara lui 1997, Samoilescu a depus plangere penala la Procurorul General al Romaniei (nr. 533/C/7 aprilie 1997) dar si un memoriu incredintat personal secretarului de stat din Ministerul Justitiei Flavius Baias. Nu s-a facut insa nimic, cazul fiind musamalizat, desi faptele anchetatorilor nu erau prescrise, iar majoritatea lor traiau. Samoilescu a decedat in 2005, de cancer pulmonar. A fost un om care a reusit sa supravietuiasca admirabil incercarilor cumplite la care a fost supus, care si-a continuat meseria din tinerete, cea de sofer de taxi. Ironia sortii, judecatoarea Constanta Stoia, care l-a condamnat la fond stiind ca e nevinovat, si care prin 1997 inca mai activa la Sectia penala a Tribunalului Bucuresti, ne-a declarat ca se consoleaza cu gandul ca nu i-a dat pedeapsa capitala. Niciunul dintre cei care l-au nenorocit pe Gheorghe Samoilescu nu a raspuns vreodata penal, sau material.

* Cititi aici intreaga istorie a Cazului ANCA si Raportul Directiei VI a Securitatii

* Cititi aici raportul tortionarului Tudor Stanica despre vinovatiile procurorilor si militienilor de caz