Celebrul Mihai Necolaiciuc (foto), ex-director al CFR, a fost achitat la inceputul acestui an in dosarul in care este acuzat de utilizare in alte scopuri a creditelor garantate din fonduri publice sau care urmeaza sa fie rambursate din fonduri publice, in forma continuata. Mai exact, Necolaiciuc a fost trimis in judecata in mai 2011 intrucat, alaturi de inculpata Viorica Olaeru, fosta directoare a Directiei Economice in cadrul C.N.C.F.R. S.A., ar fi utilizat suma de 86.099.721.567 ROL (aproximativ 2.754.728 euro), provenita dintr-un credit acordat de catre B.E.I., in alte scopuri decat cele pentru care au fost acordate. Concret, cei doi au avizat 66 de ordine de plata catre 57 de societati comerciale fiind achitate, in mod preferential, bunuri si servicii fara legatura cu proiectul (servicii de publicitate in presa, saci de folie, radiotelefoane HP, frigidere, echipamente aer conditionat, salopete din doc, covoare PVC, calendare si agende, etc.).

La aproape trei ani de la momentul in care a fost trimis in judecata, Mihail Necolaiciuc a fost achitat, la fond, in acest dosar. Si asta dupa ce judecatoarea Eugenia Voineag de la Judecatoria Sectorului 1 a stabilit ca procurorii nu au putut proba acuzatiile pe care i le-au adus fostului director CFR.

Eugenia Voineag: “Analizand rechizitoriul intocmit instanta constata ca organul de cercetare penala a dispus trimiterea in judecata a celor doi inculpati intrucat prin plata ordinelor de plata in favoarea celor 57 de societati comerciale “a asigurat CN CFR un folos necuvenit” fara a preciza insa in ce consta acest folos necuvenit”

In data de 7 ianuarie 2014, Eugenia Voineag a dispus achitarea lui Necolaiciuc n baza articolului 10 lit.d din Codul de procedura penala, potrivit caruia “faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii”. In sentinta nr. 3/2014, judecatoarea explica faptul ca desi i-a trimis in judecata pe Necolaiciuc si Olaeru pe motiv ca prin achitarea ordinelor de plata in favoarea a 57 de societati comerciale “a asigurat CN CFR un folos necuvenit”, DNA nu a precizat in ce consta acest folos necuvenit:

“Latura subiectiva include in structura sa ca forma de vinovatie obtinerea unor avantaje sub forma de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite in beneficiul faptuitorului sau al unei terte persoane.

Are in vedere instanta preambulul articolului 10 din Legea nr. 78/2000 care stabileste ca faptele aratate sunt infractiuni daca sunt savarsite in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

Prin urmare, pentru existenta infractiunii este necesar ca, in momentul savarsirii actiunii faptuitorul sa fi urmarit dobandirea pentru sine sau pentru o alta persoana de bunuri sau alte foloase necuvenite.

Legea de incriminare nu defineste folosul necuvenit astfel ca trebuie avut in vedere sensul de drept comun al sintagmei respectiv un avantaj nedatorat legal pentru o activitate prestata.

Analizand rechizitoriul intocmit instanta constata ca organul de cercetare penala a dispus trimiterea in judecata a celor doi inculpati intrucat prin plata ordinelor de plata in favoarea celor 57 de societati comerciale “a asigurat CN CFR un folos necuvenit” fara a preciza insa in ce consta acest folos necuvenit.

Cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul parchetului a aratat ca scopul savarsirii infractiunii a fost obtinerea pentru companie de foloase necuvenite, determinat de faptul ca aceasta avea de achitat facturi si completeaza ca “foloasele s-au produs in principal catre 57 de societati comerciale care si-au incasat facturile in acest mod”.

In opinia instantei latura subiectiva a infractiunii prevazuta de art. 10 lit.c din Legea nr. 78/2000 nu este indeplinita in cauza”.

Judecatoarea Voineag: “In lipsa unor probe contrare care sa dovedeasca imprejurarea ca facturile fiscale au avut la baza operatiuni ilegale sau au fost intocmite cu incalcarea legii, incasarea contravalorii facturilor fiscale legal emise pentru servicii sau bunuri livrate debitorului nu reprezinta pentru cele 57 de societati comerciale creditoare un folos necuvenit”

De asemena, judecatoarea Eugenia Voineag a stabilit ca procurorii DNA nu au putut sa probeze nici faptul ca facturile fiscale emise catre cele 57 de firme au avut la baza operatiuni ilegale sau au fost intocmite cu incalcarea legii. Potrivit sentintei, incasarea contravalorii facturilor fiscale legal emise pentru servicii sau bunuri livrate nu reprezinta pentru cele 57 de societati comerciale creditoare un folos necuvenit:

“Referitor la sustinerea organului de cercetare penala ca prin savarsirea infractiunii s-a dobandit un folos necuvenit de catre 57 de societati comerciale, instanta retine ca toate facturile mentionate in cauza au fost emise anterior efectuarii tragerilor aferente contractului de imprumut.

Asa cum s-a aratat la inceput, rechizitoriul cuprinde dispozitia disjungerii cauzei cu privire la infractiunea de abuz in serviciu prevazuta de art. 248 Cod penal raportat la art. 248 ind.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.

Prin urmare, instanta nu poate analiza nici legalitatea si nici oportunitatea angajarii serviciilor sau livrarii bunurilor mentionate in facturile fiscale pentru o eventuala concluzie ca facturile au fost emise in vederea deturnarii fondurilor, intrucat aceste aspecte exced obiectului cauzei si fac obiectul unui alt dosar penal.

Prin urmare, in lipsa unor probe contrare care sa dovedeasca imprejurarea ca facturile fiscale au avut la baza operatiuni ilegale sau au fost intocmite cu incalcarea legii, incasarea contravalorii facturilor fiscale legal emise pentru servicii sau bunuri livrate debitorului nu reprezinta pentru cele 57 de societati comerciale creditoare un folos necuvenit. Efectuarea de activitati comerciale cu urmarirea obtinerii unui profit reprezinta esenta pentru infiintarea unei societati comerciale, foloasele normale ale unei afaceri.

Nici sustinerea ca prin plata acestor ordine de plata s-a adus un folos necuvenit CN CFR SA nu are fundament juridic. Retine instanta ca dincolo de o simpla afirmatie nu sunt mentionate in cuprinsul rechizitoriului argumentele care au stat la baza emiterii ei.

Plata unor datorii contractate in realizarea obiectului de activitate al companiei nu poate reprezenta un folos necuvenit al acesteia ci un simplu act de administrare. Retine instanta ca, pentru inculpati gasirea unor modalitati si luarea unor hotarari manageriale care sa contribuie la mentinerea si desfasurarea activitatii companiei in scopul realizarii obiectului de activitate reprezentau obligatii de serviciu, pasivitatea acestora putand conduce de asemenea la antrenarea raspunderii penale.

In opinia instantei, daca scopul urmarit de catre faptuitor este altul decat un folos necuvenit sanctiunea nu este penala putand atrage eventual raspunderea contractuala civila. Este situatia si in prezenta cauza cand inculpatii au utilizat creditele acordate de Banca Europeana de Investitii prin deturnare de la sensul pentru care au fost cerute dar nu pentru a profita ilicit de ele ci pentru a asigura activitatea companiei”.

*Cititi aici integral sentinta prin care judecatoarea Eugenia Voineag l-a achitat pe Mihai Necolaiciuc