Judecatoarea Carmen Constanta Balaci de la Sectia a II-a Penala a Tribunalul Bucuresti s-a opus eliberarii conditionate a lui Adrian Nastase (foto), pe motiv ca acesta a stat prea putin timp in inchisoare si ca perioada petrecuta in detentie nu este suficienta pentru a asigura reintegrarea sociala a fostului premier. Judecatoarea Balaci a facut opinie separata in cazul eliberarii conditionate a lui Nastase si s-a pronuntat in favoarea admiterii recursului declarat de catre DNA. Totusi, celelalte doua judecatoare din complet, Cleopatra Sipoteanu si Florentina Vasilateanu, au decis, in 18 martie 2013, ca sunt indeplinite conditiile pentru punerea in libertate a lui Nastase.

Iata ce mentioneaza judecatoarea Carmen Constanta Balaci in opinia separata:

“Apreciez ca, desi intimatul-condamnat a executat fractia de pedeapsa stabilita in mod obligatoriu de lege, aceasta imprejurare nu ii confera un drept, ci doar o vocatie la acordarea liberarii conditionate, avand in vedere ca nu sunt indeplinite, in mod cumulativ, conditiile prevazute de lege in acest sens.

Astfel, liberarea conditionata reprezinta o masura de exceptie care trebuie fundamentata pe comportamentul intimatului-condamnat, de natura a crea instantei convingerea ca executarea restului de pedeapsa in stare de libertate poate conduce la atingerea scopului educativ si preventiv al pedepsei.

In acest sens, apreciez ca nu sunt indeplinite, in mod cumulativ, conditiile prevazute de lege pentru acordarea liberarii conditionate, deoarece intimatul-condamnat nu a dat dovezi temeinice de indreptare, iar timpul executat din pedeapsa nu este suficient pentru a asigura o reala reinsertie sociala a acestuia.

Prin urmare, din caracterizarile care insotesc procesul-verbal al comisiei de propuneri din cadrul Penitenciarului Bucuresti-Jilava (aflate la fila …. din dosarul nr. 566/4/2013 al Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti si la filele …-… si …-… din dosarul nr. 566/4/2013 al Tribunalului Bucuresti – Sectia a II-a Penala), rezulta ca intimatul-condamnat a avut un comportament foarte bun, a participat in mod constant la activitati de educatie si asistenta psihosociala in perioada 27.08.2012 – 07.03.2013, implicandu-se in actiuni de instruire si influentare pozitiva a celorlalte persoane private de libertate, iar in perioada 10.08.2012 – 24.12.2012 a redactat o lucrare stiintifica intitulata “Reprezentarea Romaniei la Uniunea Europeana in contextul reglementarilor interne si europene”, precum si 4 carti, obtinand astfel un numar total de 382 de credite, fiind recompensat de 5 ori in perioada 23.10.2012 – 25.02.2013 cu suplimentarea dreptului la vizita si pachete, fara a fi sanctionat disciplinar pe perioada detentiei.

Cu toate acestea, apreciez ca aspectele anterior prezentate nu sunt suficiente pentru a demonstra faptul ca intimatul-condamnat a dat dovezi temeinice de indreptare, instanta nefiind tinuta, in hotararea pe care o adopta, exclusiv de aceste constatari ale comisiei din penitenciar, ci va face o analiza proprie asupra indeplinirii acestei conditii, avand in vedere ansamblul probatoriu administrat in cauza”.

Judecatoarea Carmen Balaci i-a reprosat lui Nastase ca a scris pe blogul persoanal: “Din continutul tuturor acestor materiale publicate de intimat in timpul executarii pedepsei, rezulta, in mod neindoielnic, ca acesta neaga in mod constant savarsirea faptelor pentru care a fost condamnat la pedeapsa inchisorii”

Ce a deranjat-o insa cel mai mult pe judecatoarea Carmen Balaci au fost insa articolele publicate de Adrian Nastase pe blogul personal in perioada in care s-a aflat in detentie. Ignorand dreptul la libera exprimare sau faptul ca nu este obligatoriu ca un detinut sa recunoasca fapta pentru care a fost condamnat in conditiile in care se considera nevinovat, judecatoarea i-a reprosat lui Adrian Nastase ca neaga in mod constant savarsirea faptelor. Totodata, Carmen Balaci sustine ca fostul premier nu a demonstrat ca a facut eforturi pentru a recunoaste comiterea faptelor:

“Din continutul tuturor acestor materiale publicate de intimat in timpul executarii pedepsei, rezulta, in mod neindoielnic, ca acesta neaga in mod constant savarsirea faptelor pentru care a fost condamnat la pedeapsa inchisorii, facand aprecieri extrinseci aspectelor care converg catre individualizarea unor dovezi temeinice de indreptare, considerandu-se un detinut politic pentru a carui detinere in penitenciar se fac cheltuieli din bugetul de stat.

In acest context, apreciez ca in cazul intimatului-condamnat nu a fost atins scopul preventiv, dar mai ales, educativ al pedepsei prevazut de art. 52 C.pen., acela al formarii unei atitudini corecte fata de ordinea de drept si regulile de convietuire sociala, aspecte relevante din perspectiva faptului ca liberarea conditionata nu poate fi disociata de insasi finalitatea executarii pedepsei si, implicit, de garantarea scopului si functiilor acesteia.

Asadar, desi intimatul-condamnat a executat fractia prevazuta in mod obligatoriu de lege, nu este cunoscut cu antecedente penale, a participat in mod constant la diverse programe educationale, a fost recompensat de cinci ori si nu a fost sanctionat disciplinar, apreciez, in dezacord fata de opinia judecatorului fondului, ca intimatul nu a dat dovezi temeinice de indreptare, in sensul ca nu a demonstrat imprejurarea ca ar fi depus eforturi in vederea garantarii propriei reinsertii sociale, mai ales in ceea ce priveste recunoasterea si regretul in raport de faptele pentru care a fost condamnat, aspecte care vizeaza inclusiv conduita sa pe durata executarii pedepsei in regim de detentie.

Prin urmare, nu sunt de acord cu aprecierea judecatorului fondului exprimata in sensul ca timpul executat din pedeapsa este suficient pentru ca detinutul sa isi insuseasca scopul preventiv si educativ al acesteia, astfel incat pe viitor sa nu mai comita si alte fapte infractionale si sa poata fi redat societatii.

Pentru toate aceste motive, apreciez ca perioada executata de intimatul-condamnat din pedeapsa aplicata nu a fost suficienta pentru ca acesta sa isi insuseasca scopul preventiv si educativ al pedepsei.

In consecinta, consider ca este justificata aprecierea asupra necesitatii executarii in continuare a pedepsei in regim de detentie de catre intimatul-condamnat”.

“Intimatul condamnat a fost disciplinat si staruitor in munca – avand constant pe perioada detentiei un comportament pozitiv, intrutotul conform rigorilor pe care le presupune mediul carceral, cu consecinta nesanctionarii niciodata, ba chiar a recompensarii sale”

Total opusa a fost opinia celorlalte doua judecatoare din complet, Cleopatra Sipoteanu si Florentina Vasilateanu, care au considerat ca sunt intrunite toate conditiile pentru ca Adrian Nastase sa fie eliberat. Acesta mentioneaza in motivarea deciziei ca fostul premier a fost disciplinat, staruitor in munca, dar si ca se poate reintegra in societate:

“Examinand sentinta penala atacata, sub aspectul criticilor formulate de parchet si din oficiu, tribunalul o constata legala si temeinica, motivata in fapt si in drept.

(...)

Tribunalul constata ca fractia ceruta de lege pentru a deveni propozabil condamnatul la liberare conditionata a fost indeplinita prin zile executate efectiv si chiar depasita.

(...)

In lumina acestor considerente de ordin teoretic si practic, tribunalul constata – pornind de la procesul verbal al comisiei de liberari conditionate din penitenciar – ca intimatul condamnat N.A. poate fi liberat conditionat, fiind indeplinite toate cerintele sus expuse.

Concluziile caracterizarii intimatului, anexata procesului verbal, sunt in sensul ca acesta a participat la programe educationale si la conferinte pe diverse teme; „a participat constant la activitati de educatie si asistenta psihosociala, implicandu-se in actiuni de instruire si influentare pozitiva a celorlalte persoane private de libertate, iar in perioada 10 august – 24 decembrie 2012 a redactat o lucrare stiintifica, precum si alte doua volume, ce au fost publicate la sfarsitul anului 2012; ca urmare a redactarii lucrarii stiintifice si a implicarii in activitatile de educatie, a obtinut un numar total de 342 credite si a fost recompensat de trei ori; nu a fost sanctionat disciplinar pe perioada detentiei”; a pastrat o legatura permanenta cu membrii familiei, intre acestia existand un atasament deosebit.

Din aceasta caracterizare rezulta indubitabil ca intimatul condamnat a fost disciplinat si staruitor in munca – avand constant pe perioada detentiei un comportament pozitiv, intrutotul conform rigorilor pe care le presupune mediul carceral, cu consecinta nesanctionarii niciodata, ba chiar a recompensarii sale.

(...)

Una dintre criticile formulate de catre parchet prin motivele de recurs este imprejurarea ca „prin frecventarea sau absolvirea unor programe nu se poate retine ca detinutul a dat dovezi temeinice de indreptare, deoarece nu rezulta ca prin participarea la asemenea activitati acesta nu va mai dori pe viitor sa obtina foloase necuvenite sub forma unor materiale de propaganda electorala, iar recompensele primite nu constituie prin ele insele o dovada temeinica de indreptare, ci o premiere a comportamentului detinutului care si-a adecvat conduita constrangerilor locului de detinere”.

In primul rand, am aratat deja ca ceea ce conteaza in analiza conditiilor pentru liberare conditionata nu este natura sau gravitatea faptei savarsite, ci comportamentul general al condamnatului pe toata perioada detentiei (iar recompensele primite sunt tocmai pentru ca intimatul condamnat „si-a adecvat comportamentul constrangerilor locului de detentie” – asa cum a afirmat si procurorul de sedinta in concluziile sale – totodata insa intelegand ca trebuie sa le respecte de buna voie si cu buna credinta, ceea ce face ca aceste recompense sa fie dovezi temeinice de indreptare).

In al doilea rand, programele si activitatile social educative la care a participat intimatul condamnat si la care a facut referire parchetul in recurs („Activitati de educatie pe platforma de eLearning, pentru prevenirea TB”, „Program de educatie pentru viata de familie”, „Program de valorificare a aptitudinilor – Hobby”) nu pot fi minimalizate ca importanta si nu li se poate contesta utilitatea si valoarea, in conditiile in care acestea au fost initiate de organele competente din penitenciar cu concursul specialistilor cu pregatire in domeniile respective.

O apreciere a utilitatii acestor programe, nu doar cu privire la participarea intimatului condamnat, dar si a altor detinuti, excede competentei de analiza a instantelor de judecata, care nu se pot subroga echipei de specialisti in diverse domenii, din penitenciar, in alegerea programelor educative la care detinutii sunt invitati sa participe, programe care nu corespund fiecarei infractiuni incriminate de Codul penal sau prin legi speciale.

De asemenea, aprecierea asupra rezultatului programului de educatie nu poate apartine decat celor care l-au intocmit si l-au pus in aplicare, specialisti in programe educative si psihologi, rezultat care este la randul sau validat de comisia de liberari conditionate din penitenciar din care fac parte – conform art.77 alin.2 din Legea 275/2006 – „directorul penitenciarului, directorul adjunct pentru educatie si asistenta psihosociala, consilierul de probatiune, medicul penitenciarului, un lucrator in cadrul serviciului productie si judecatorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, in calitate de presedinte”.

Trebuie specificat aici ca in cazul intimatului condamnat N.A., comisia in unanimitate a hotarat ca „poate fi liberat conditionat; comportament constant pozitiv; timp suficient pentru atingerea scopului pedepsei”.

A sustine ca este inutil sau nepotrivit un anume program educational si astfel a-i contesta participarea intimatului condamnat N.A. la respectivul program, in contextul aprecierii dovezilor temeinice de indreptare si al staruintei acestuia in munca, este cel putin neobisnuit si contravine dispozitiilor legale de care instanta este tinuta a le avea in vedere in momentul verificarii conditiilor impuse de lege pentru analizarea comportamentului unui condamnat in vederea acordarii sau nu a liberarii conditionate.

(...)

In acest sens, se arata in motivele scrise de recurs ale parchetului ca „justitia in ierarhia sistemului de valori al condamnatului N.A. ocupa un loc minor”, ca acesta „priveste actul de justitie ca pe o tradare nationala si ca un act antieuropean”, ca „se considera un detinut politic” si ca „denatureaza institutii juridice in interes personal”.

Concluzia acestor motive de recurs ar fi aceea ca atata timp cat intimatul condamnat nu-si recunoaste vinovatia – indiferent de conduita lui constant buna si foarte buna pe parcursul executarii pedepsei – inseamna ca nu s-a indreptat si nu se impune liberarea lui conditionata.

Daca tribunalul ar privi cauza dedusa judecatii din acest unghi de vedere, ar insemna sa acceptam si posibilitatea ca, desi indeplinite toate celelalte conditii prevazute de dispozitiile art.59 Cp, sa nu poata acorda liberarea conditionata niciodata si mai mult, scopul pedepsei sa nu fie niciodata atins in conditiile in care nici dupa expirarea celor doi ani de inchisoare, executati pana la ultima zi in penitenciar, intimatul condamnat si-ar sustine in continuare nevinovatia.

In deplin acord cu instanta de fond, tribunalul apreciaza ca prevederile art.59 Cp se refera exclusiv la conduita condamnatului pe perioada detentiei si la eforturile depuse de acesta pe calea reintegrarii sociale, nicidecum la atitudinea sa fata de organele judiciare care l-au urmarit penal si apoi l-au condamnat.

Sustinerea procurorului ca intimatul condamnat „este deranjat” ca i s-a impus restrictia de a alege si a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice nu inseamna automat ca intimatul condamnat o va incalca – lucru care nici nu ar fi posibil – cata vreme conduita lui generala pe parcursul executarii pedepsei a fost, fara exceptie, de respectare a tuturor rigorilor legii, chiar daca gandeste ca nu i se cuveneau.

Apoi, imprejurarea ca intimatul condamnat „nu regreta ca a ajuns sa faca parte dintr-o galerie de lideri politici cu probleme penale, ci ca este singurul fata de care s-a pronuntat o condamnare cu executare” – pe care a respectat-o cu strictete (apreciaza tribunalul) – nu poate fi schimbata prin neacordarea unei liberari conditionate, existenta acestor regrete fiind o chestiune absolut personala, nerelevanta din punct de vedere al aprecierii conduitei intimatului.

In fine, faptul ca intimatul condamnat infatiseaza liberarea conditionata „nu ca pe o vocatie a sa, ci ca pe o favoare facuta bugetului de stat” nu este in masura sa duca la pierderea acestei vocatii si nici nu ia posibilitatea instantei de a aprecia – in raport de toate celelalte cerinte legale – daca liberarea conditionata se poate acorda sau nu”.

“Parerile personale ale intimatului condamnat se circumscriu dreptului la opinie si libera exprimare, consfintit si garantat de art.30 alin.1 din Constitutia Romaniei”

In ceea ce priveste articolele publicate de Adrian Nastase pe blog, care in viziunea judecatoarei Carmen Constanta Balaci arata ca acesta nu regreta si nu recunoaste faptele astfel ca nu poate fi eliberat, magistratele Cleopatra Sipoteanu si Florentina Vasilateanu considera ca astfel de opinii se circumscriu dreptului la libera exprimare garantat de Constitutia Romaniei si de Conventia Euiropeana a Drepturilor Omului. Cele doua judecatoare subliniaza faptul ca Justitia trebuie sa apere acest principiu si nicidecum sa il ingradeasca:

“Parerile personale ale intimatului condamnat se circumscriu dreptului la opinie si libera exprimare, consfintit si garantat de art.30 alin.1 din Constitutia Romaniei – „libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile”, de art.10 din CEDO – „orice persoana are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie si libertatea de a primi sau a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere”, de art.40 din Legea 275/2006 – „libertatea constiintei si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase ale persoanelor aflate in executarea pedepselor privative de libertate nu pot fi ingradite”.

Justitia trebuie sa apere acest principiu, nefiind permise derogari de la exercitarea libertatii de exprimare decat daca se tinde la „defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si la manifestari obscene, contrare bunelor moravuri” (art.30 alin.7 din Constitutia Romaniei), ceea ce evident nu este cazul intimatului condamnat N.A..

Imprejurarea ca intimatul condamnat a avut „blog personal” nu este supusa cenzurii instantei in cauza dedusa judecatii, ci este un drept al acestuia – pe langa alte drepturi consacrate de lege persoanelor private de libertate – cata vreme nu i-a fost retras prin hotararea de condamnare si a fost autorizat de administratia penitenciarului”.

“Aceasta conduita ireprosabila nu doar intregeste tabloul dovezilor temeinice de indreptare, dar da si acea doza de „incredere” ca intimatul condamnat N.A. s-a reintegrat social si ca lasat in libertate nu este predispus sa savarseasca noi infractiuni”

Astfel, potrivit motivarii din 18 martie 2013, Adrian Nastase poate fi eliberat conditionat, in conditiile in care in cele 9 luni de detentie a avut o atitudine ireprosabila. Completul a stabilit ca exista dovezi temeinice de indreptare, dar si doza de incredere ca fostul premier s-a reintegrat social si nu mai este predispus la savarsirea altor infractiuni:

“Tribunalul constata ca cele 9 luni petrecute in detentie reprezinta timp suficient in care intimatul condamnat N.A. nu s-a rezumat doar la a scrie carti si a-si exprima opiniile personale pe blog, ci si a participat activ la intrunirile organizate pe diverse teme, la programele educationale ce i-au fost propuse si a aratat constant disponibilitate si responsabilitate pentru orice activitate incredintata.

Aceasta conduita ireprosabila nu doar intregeste tabloul dovezilor temeinice de indreptare, dar da si acea doza de „incredere” ca intimatul condamnat N.A. s-a reintegrat social si ca lasat in libertate nu este predispus sa savarseasca noi infractiuni.

Coroborand toate probele administrate atat in fata instantei de fond, cat si in fata instantei de recurs, respectiv procesul verbal al comisiei de liberari conditionate din penitenciarul Bucuresti Jilava, insotit de caracterizarea intimatului condamnat N.A., documentele referitoare la participarea persoanei condamnate la activitatile si programele educationale organizate in cadrul penitenciarului, documentele referitoare la acordarea recompenselor, la stabilirea programului de lucru pentru realizarea lucrarii stiintifice „Dreptul comunitar si politica externa a Romaniei in contextul aderarii la Uniunea Europeana”, recomandarile … …. … si …………….. in vederea realizarii lucrarii de cercetare stiintifica sus mentionata, caracterizarea din data de 11.03.2013 – dupa pronuntarea sentintei penale recurate – insotita de documente explicative eliberate de Penitenciarul Bucuresti Jilava cu privire la activitatile in care a fost implicat intimatul condamnat in continuarea executarii pedepsei, precum si toate articolele publicate in presa si pe blog, cartile scrise si publicate in perioada de detentie – chiar daca au sau nu „priza” la public – tribunalul concluzioneaza ca intimatul condamnat N.A. a indeplinit cumulativ toate cerintele pentru a fi liberat conditionat, putand fi reintegrat in societate, asa cum legal si temeinic a dispus si instanta de fond”.

* Cititi aici motivarea judecatoarelor Cleopatra Sipoteanu, Florentina Vasilateanu si Carmen Constanta Balaci