Directia Nationala Anticoruptie condusa de procurorul-sef Laura Codruta Kovesi (foto) s-a facut de ras la Curtea de Apel Alba Iulia, unde a formulat contestatie in anulare impotriva deciziei aceleiasi instante, din februarie 2017, prin care s-a constatat dezincriminata infractiunea de abuz in servciu, ca urmare a neaplicarii Deciziei CCR nr. 405/2016. Judecatorii Curtii de Apel Alba Iulia au decis respingerea ca nefondata a contestatiei in anulare a DNA-ST Alba, din moment ce o astfel de actiune se exercita doar in cazurile in care o instanta a depasit limitele investirii sale si s-a pronuntat asupra fondului, aducand atingere autoritatii de lucru judecat, sau in situatiile in care vizeaza atacarea unei hotarari pronuntate impotriva aceleiasi persoane pentru aceeasi fapta. Or, in cazul contestatiei in anulare formulata de DNA niciuna dintre aceste variante nu este valabila.

---

Potrivit Hotararii nr. 46/2017 pronuntata in dosarul nr. 167/57/2017 de judecatorii Curtii de Apel Alba Iulia si prezentata integral de Lumeajustitiei.ro la finalul articolului, pentru a putea fi admisa contestatia in anulare, DNA trebuia “sa faca dovada existentei celor doua sau mai multor hotarari penale definitive din care rezulta identitatea de persoana si de obiect, incluzand situatia in care pentru aceeasi fapta sunt incadrari juridice diferite". DNA nu a putut face insa aceasta dovada, din moment ce hotararea atacata nu reprezenta o hotarare judecatoreasca prin care sa se statueze asupra faptei si persoanei care a savarsit-o, ci o hotarare prin care s-a solutionat o cerere in faza de punere in executare a unei sentinte penale.

Astfel, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat ca desi au fost indeplinite conditiile de admisibilitate in principiu a contestatiei in anulare formulate de DNA, "analiza temeiului invocat conduce la concluzia ca aceasta cale extraordinara de atac nu este fondata si urmeaza a fi respinsa ca atare".

De altfel, cu privire la aceasta speta, Lumeajustitiei.ro a aratat inca de la momentul formularii contestatiei in anulare de catre DNA ca o astfel de actiune este inadmisibila in instanta, pornind de la prevederile art. 426 din Codul de procedura penala care stabilesc cazurile de contestie in anulare, aratand ca actiunea Directiei conduse de Kovesi nu se incadreaza in niciunul dintre cazurile enumerate la articolul mai sus mentionat.

Iata pasajele relevante din decizia penala nr. 46/2017 a Curtii de Apel Alba Iulia, conform decizie comunicate de instanta catre Lumeajustitiei.ro:

"Examinand contestatia in anulare prin prisma motivului invocat si a actelor si materialului din dosarul cauzei, Curtea constata ca aceasta este nefondata, pentru urmatoarele considerente:

Sub un prim aspect, Curtea retine ca in raport de reglementarea instituita prin dispozitiile art.426 Cod procedura penala ce sunt incluse in Sectiunea 1 a Capitolului V „Caile extraordinare de atac”, contestatia in anulare este o cale de atac de retractare ce poate fi exercitata numai in cazurile expres si limitativ prevazute de lege, fiind un remediu procesual pentru inlaturarea unor vicii de procedura („error in procedendo”), iar nu a celor de judecata sau care ar privi fondul cauzei („error in iudicando”).

In continuare, Curtea observa ca, in considerarea formalismului specific al cailor de atac, cazul de contestatie in anulare prevazut de art.426 lit. i) Cod procedura penala este incident exclusiv in ipoteza in care impotriva aceleiasi persoane se pronunta doua hotarari definitive pentru aceeasi fapta. Cu alte cuvinte, aplicabilitatea cazului de contestatie in anulare prevazut de art.426 lit. i) Cod procedura penala este limitata la situatiile in care s-au pronuntat doua hotarari penale definitive intre care exista o dubla identitate, respectiv o identitate de persoana si o identitate de fapta.

Din modul de redactare a textului art.426 lit. i) Cod procedura penala rezulta pe de-o parte ca acesta constituie un remediu procesual pentru incalcarea principiului ne bis in idem consacrat de art. 6 Cod procedura penala, iar pe de alta parte ca acest caz este aplicabil exclusiv in ceea ce priveste hotararile penale definitive prin care se solutioneaza fondul cauzei.

Curtea retine de altfel, ca prin considerentele Deciziei Curtii Constitutionale nr.501 din 30 iunie 2016, publicata in M. Of. nr.733 din 21.09.2016 s-a aratat ca potrivit art.6 Cod procedura penala, nici o persoana nu poate fi urmarita sau judecata pentru savarsirea unei infractiuni atunci cand fata de acea persoana s-a pronuntat anterior o hotarare penala definitiva pentru aceeasi fapta, chiar si sub alta incadrare juridica, acest principiu fiind reglementat si in art.4 din Protocolul nr.7 la Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale (par.28). In aceste conditii, avand in vedere importanta principiului precitat, Curtea Constitutionala a constatat ca, in materie, contestatia in anulare – intemeiata pe dispozitiile art.426 lit. i) Cod procedura penala – este un remediu procesual prin care partea interesata poate obtine restabilirea legalitatii incalcate prin nesocotirea principiului ne bis in idem(par.29).

In considerarea caracterului de remediu procesual pentru incalcarea principiului ne bis in idem al contestatiei in anulare, Curtea retine ca autoritatea de lucru judecat este puterea sau forta acordata de lege hotararii judecatoresti definitive, de a fi executata si de a impiedica o noua urmarire pentru acelasi fapt, prezumandu-se ca aceasta reflecta adevarul („res iudicata pro veritate habetur”). Autoritatea de lucru judecat a unei hotarari judecatoresti definitive are doua efecte: unul pozitiv, constand in caracterul executoriu al acesteia si unul negativ, materializat in impiedicarea aducerii din nou spre rezolvare a procesului penal in care s-a adoptat o solutie definitiva.

Or, efectul negativ al autoritatii de lucru judecat constituie tocmai expresia principiului ne bis in idem consacrat de art.6 Cod procedura penala, potrivit caruia nici o persoana nu poate fi urmarita sau judecata pentru savarsirea unei infractiuni atunci cand fata de acea persoana s-a pronuntat anterior o hotarare penala definitiva pentru aceeasi fapta, chiar si sub alta incadrare juridica.

In continuare, Curtea retine ca incalcarea principiului ne bis in idem, respectiv a autoritatii de lucru judecat de care beneficiaza o hotarare definitiva presupune pronuntarea unei alte hotarari definitive prin care se solutioneaza fondul cauzei, respectiv exista o dubla identitate, de persoana („edeam personae”) si de fapta („idem factum”), iar prin cea de-a doua hotarare se da o rezolvare actiunii penale exercitate impotriva inculpatului.

Concluzia ca pentru a se putea invoca incalcarea principiului mentionat si a autoritatii de lucru judecat este necesar ca prin cea de-a doua hotarare sa fie solutionat fondul cauzei deriva din modul de formulare a textului art.6 Cod procedura penala, care se refera expres la impiedicarea urmarii penale sau a judecatii pentru aceeasi fapta a aceleiasi persoane, dar si din continutul art.426 lit. i) Cod procedura penala care prevede in mod explicit ca hotararile trebuie sa fie pronuntate impotriva aceleiasi persoane pentru aceeasi fapta.

Curtea retine ca prin solutionarea fondului cauzei trebuie sa se inteleaga pronuntarea unei hotarari judecatoresti prin care se da o dezlegare raportului juridic dedus judecatii, respectiv prin care se statueaza asupra existentei faptei, a caracterului penal al acesteia si savarsirii ei de catre inculpat, prin pronuntarea uneia dintre solutiile prevazute de art.396 Cod procedura penala, dupa caz, condamnarea, renuntarea la aplicarea pedepsei, amanarea aplicarii pedepsei, achitarea sau incetarea procesului penal. Numai prin adoptarea unei dintre aceste solutii se da o rezolvare actiunii penale exercitate intr-o cauza data si numai in acest mod se poate aprecia asupra incalcarii sau nu a autoritatii de lucru judecat a unei hotarari anterioare definitive. Curtea observa ca pentru identitate de ratiune sunt aplicabile in prezenta cauza si considerentele expuse prin Decizia nr. XVII/2017 a I.C.C.J. pronuntata in solutionarea unui recurs in interesul legii, prin care s-a aratat, desigur cu nuantele impuse de reglementarea procedural penala anterioara, ca hotararile judecatoresti prin care s-a solutionat fondul cauzei, sunt acele hotarari prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substantial, pronuntandu-se o solutie de condamnare sau achitare ori de incetare a procesului penal.

In cauza de fata, Curtea constata ca prin contestatia in anulare declarata de Directia Nationala Anticoruptie – Serviciul Teritorial A___ I____ se invoca incidenta dispozitiilor art.426 lit. i) Cod procedura penala cu privire la decizia penala nr.20/A/09.02.2017 a Curtii de Apel A___ I____ si incalcarea prin aceasta a autoritatii de lucru judecat ce revenea sentintei penale nr. 133/14.10.2015 a Tribunalului Hunedoara, definitiva prin decizia penala nr.338/A/05.04.2016 a Curtii de Apel A___ I____.

Curtea observa ca in timp ce sentinta penala nr. 133/14.10.2015 a Tribunalului Hunedoara, definitiva prin decizia penala nr.338/A/05.04.2016 a Curtii de Apel A___ I____ este o hotarare prin care s-a solutionat fondul cauzei, dispunandu-se condamnarea inculpatului D__ D_____ pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu, decizia penala nr.20/A/09.02.2017 a Curtii de Apel A___ I____ a fost pronuntata in solutionarea unei cai de atac declarate impotriva unei sentinte prin care s-a solutionat o contestatie la executare privindu-l pe acelasi condamnat.

In concret, prin aceasta ultima hotarare judecatoreasca, instanta nu a solutionat actiunea penala exercitata impotriva inculpatului pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu, ci in baza art.595 Cod procedura penala raportat la art.4 Cod penal a apreciat ca infractiunea pentru care s-a dispus condamnarea a fost dezincriminata si a dispus incetarea executarii pedepsei aplicate inculpatului. Criticile formulate prin contestatia in anulare formulata privind recalificarea juridica a cererii formulate de condamnat, din contestatie la executare intemeiata pe dispozitiile art.598 lit. d) Cod procedura penala, in cererea de constatare a dezincriminarii intemeiata pe dispozitiile art.595 Cod procedura penala nu sunt fondate, de vreme ce instanta nu a depasit limitele investirii sale si a pronuntat o solutie in cadrul procesual initial al caii de atac exercitata impotriva unei sentinte prin care a fost judecata o cerere in faza de executare a hotararii penale definitive de condamnare.

Plecand de la definitia data in doctrina procesului penal, respectiv de activitate reglementata de lege, desfasurata intr-o cauza penala de catre organele judiciare cu participarea partilor si altor persoane ca titulare de drepturi si obligatii, avand ca scop constatarea la timp si in mod complet a infractiunilor si tragerea la raspundere penala a celor care le-au savarsit, Curtea retine ca sistemul actual al Codului de procedura penala reflecta impartirea obiectiva a acestui proces in fazele de urmarire penala, de camera preliminara, de judecata si de punere in executare a hotararilor judecatoresti.

Or, in raport de obiectul judecatii si de limitele investirii instantei, Curtea observa ca decizia penala nr.20/09.02.2017 a Curtii de Apel A___ I____ nu face parte din categoria hotararilor judecatoresti prin care s-a solutionat fondul cauzei, ci constituie o hotarare prin care s-a solutionat o cerere in faza de punere in executare a sentintei penale nr. 133/14.10.2015a Tribunalului Hunedoara, ambele hotarari fiind pronuntate intr-un ciclu procesual unic, in cadrul aceluiasi proces penal.

In consecinta, avand in vedere argumentele expuse anterior privind semnificatia principiului ne bis in idem, Curtea constata ca prin decizia penala nr.20/09.02.2017 a Curtii de Apel A___ I____ nu a fost adusa atingere autoritatii de lucru judecat a sentintei penale nr. 133/14.10.2015 a Tribunalului Hunedoara si nu atrage incidenta dispozitiilor art.426 lit. i) Cod procedura penala intrucat nu constituie o hotarare pronuntata impotriva aceleiasi persoane pentru aceeasi fapta.

Reiterand argumentele expuse anterior, Curtea retine, in acord cu rationamentul expus prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 501 din 30 iunie 2016, ca la formularea contestatiei in anulare intemeiata pe dispozitiile art.426 lit. i) Cod procedura penala, trebuie sa se faca dovada existentei celor doua sau mai multor hotarari penale definitive din care rezulta identitatea de persoana si de obiect, incluzand situatia in care pentru aceeasi fapta sunt incadrari juridice diferite, situatie premisa care nu este prezenta in cauza de fata, hotararea criticata nefacand parte din categoria hotararilor judecatoresti prin care sa se statueze asupra faptei si persoanei care a savarsit-o.

Curtea constata ca in jurisprudenta constanta a I.C.C.J. s-a aratat ca o hotarare judecatoreasca nu poate fi atacata pe alte cai decat cele expres prevazute de lege, regula avand valoare de principiu constitutional, dispozitiile art.129 din Constitutie prevazand ca mijloacele procesuale de atac a hotararii judecatoresti sunt cele prevazute de lege, iar exercitarea acestora se realizeaza in conditiile legii. Or, in cauza de fata, chiar daca au fost indeplinite conditiile de admisibilitate in principiu a contestatiei in anulare formulate, analiza temeiului invocat conduce la concluzia ca aceasta cale extraordinara de atac nu este fondata si urmeaza a fi respinsa ca atare.

Pe de alta parte, fara a antama fondul cauzei si criticile formulate de contestatoare, Curtea apreciaza ca aparenta contradictie intre hotararile judecatoresti pronuntate succesiv in acelasi ciclu procesual nu se circumscrie cazului de contestatie in anulare prevazut de art.426 lit. i) Cod procedura penala, ci celui prevazut de art.453 alin.1 lit. e) Cod procedura penala, orientarea jurisprudentiala a I.C.C.J. in materie fiind in sensul admisibilitatii exercitarii caii de atac a revizuirii impotriva unor hotarari judecatoresti pronuntate in materia executarii, intrucat vizeaza cauze ulterioare si exterioare judecarii pe fond a cauzei(incheierea penala nr.1068/10.12.2014 a i.C.C.J. dosar nr.XXXXXXXXXXX).

In consecinta, constatand ca hotararea atacata in prezenta cauza nu face parte din categoria hotararilor judecatoresti definitive pronuntate impotriva aceleiasi persoane si pentru aceeasi fapta si astfel nu este incident cazul prevazut de art.426 lit. i) Cod procedura penala, Curtea urmeaza sa respinga ca nefondata contestatia in anulare declarata de Directia Nationala Anticoruptie – Serviciul Teritorial A___ I____ impotriva deciziei penale nr.20/XXXXXXXXXX a Curtii de Apel A___ I____.

Conform art.275 alin.3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat urmeaza sa ramana in sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondata contestatia in anulare formulata de Directia Nationala Anticoruptie – Serviciul Teritorial A___ I____ impotriva deciziei penale nr.20/09.02.2017 pronuntata de Curtea de Apel A___ I____ in dosarul nr.XXXXXXXXXXXX.

Conform art.275 alin.3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia.

Definitiva.

Pronuntata in sedinta publica, astazi 30.03.2016."

*Cititi aici integral decizia penala nr. 46/2017 a Curtii de Apel Alba Iulia privind contestatia in anulare formulata de Directia Nationala Anticoruptie