Lovitura cumplita pentru Sistemul care la inceputul acestui an in frunte cu presedintele Klaus Iohannis (foto) a scos oamenii in strada, “tefelistii” asa cum sunt numiti acestia, si, folosind ca pretext adoptarea OUG 13/2017 de modificare a articolului privind abuzul in serviciu, a fortat daramarea Guvernului PSD instalat in urma unor alegeri libere si preluarea puterii printr-o lovitura de stat. Inalta Curte de Casatie si Justitie a decis, vineri 8 septembrie 2017, sesizarea Curtii Constitutionale a Romaniei in legatura cu Ordonanta 14/2017, care abroga OUG 13. Iar in cazul in care OUG 14 va fi declarata neconstitutionala, atunci OUG 13 isi va produce efectele.

Sesizarea CCR a fost decisa in dosarul ANRP I, in urma unei exceptii ridicate de fosta sefa DIICOT Alina Bica. De asemenea, o exceptie similara a fost admisa si trimisa la CCR si de Tribunalul Vrancea, in 6 aprilie 2017, in dosarul fostului sef al Consiliului Judetean Ialomita, Gheorghe Bunea Stancu, dovada ca judecatorii vad o problema in legatura cu OUG 14: “Admite cererea de sesizare a Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 14/2017, formulata de inculpatii S.C. Concivia S.A. Braila, Mocanu Antoniu Cezar, Buzuleac Sebastian Lucian, Sava Nicu, Badescu Mircea, Soare Vasile, Ghenea Georgel, Stancic Cristian Catalin, S.C. Tancrad Construct S.R.L. Braila, S.C. Tancrad S.R.L. Galati, Gheorghe Bunea Stancu, Mija Florin, Moisiu Nicolae, Dumitrascu Jenica, Pusca Ionel, Rosioru Lenuta, Popescu Ionica, Stefan Rodica. In baza disp. art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992 dispune sesizarea Curtii Constitutionale cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a O.U.G. nr. 14/2017 in raport cu prevederile art.1 alin. 4, art. 1 alin. 5, art. 20, art. 61 alin. 1 si art. 115 alin. 4 din Constitutia Romaniei. In baza disp. art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992, respinge, ca inadmisibila, cererea formulata de inculpatii Gheorghe Bunea Stancu si S.C. Concivia S.A. Braila de sesizare a Curtii Constitutionale a Romaniei cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a disp. art. 12 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 24/2000 si art. III alin. 2 din O.U.G. nr. 13/2017 in raport de disp. art. 73, 78 si 108 din Constitutia Romaniei. Cu drept de apel in termen de 48 de ore de la pronuntare in ce priveste dispozitia de respingere ca inadmisibila a cererii de sesizare a Curtii Constitutionale. Fara cale de atac in ce priveste dispozitia de admitere a cererii de sesizare a Curtii Constitutionale Pronuntata tn sedinta publica, azi, 06.04.2017”.

Pe de alta parte, trebuie precizat ca o exceptie similara a fost ridicata si de fosta vicepresedinta ANRP Ingrid Mocanu, in dosarul acesteia care se judeca la Curtea de Apel Bucuresti. Ingrid Mocanu a cerut sesizarea CCR, dar instanta nu a considerat ca se impune acest lucru. O decizie deloc surprinzatoare, daca ne gandim ca ea a fost data de judecatoarea Anamaria Tranca, un magistrat cunoscut pentru sentintele sale pe placul “Binomului SRI-DNA”.

Revenind la exceptia ridicata de Alina Bica, iata un fragment din aceasta (exceptia este atasata integral la finalul articolului):

“Ordonanta de urgenta nr. 14/2017 a fost adoptata cu incalcarea conditiilor si limitelor de adoptare - dispozitiilor art. 115 alin. (4) si (6), dar dispozitiile art. 2 si ale art. 147 alin. (1) si (4) din Constitutie.

A.Nesocotirea conditiilor si limitelor de adoptare a ordonantelor de urgenta ale Guvernului:

Exista anumite doua limite strict definite de Constitutie cu privire la posibilitatea Guvernului de a adopta ordonante de urgenta. Astfel, ordonantele de urgenta:

a) se adopta in situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata, avand obligatia de a motiva urgenta in cuprinsul acestora [art.115 alin. (4) din Constitutie];

b) nu pot fi adoptate in domeniul legilor constitutionale, nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertatile si indatoririle prevazute de Constitutie, drepturile electorale si nu pot viza masuri de trecere silita a unor bunuri in proprietate publica [art.115 alin. (6) din Constitutie].

a) Limita prevazuta de dispozitiile art. 115 alin. (4) din Constitutie

Prin Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, Curtea a stabilit ca Guvernul poate adopta ordonante de urgenta in urmatoarele conditii, intrunite in mod cumulativ:

-existenta unei situatii extraordinare;

-reglementarea acesteia sa nu poata fi amanata;

-urgenta sa fie motivata in cuprinsul ordonantei.

Situatiile extraordinare exprima un grad mare de abatere de la obisnuit sau comun, aspect intarit si prin adaugarea sintagmei 'a caror reglementare nu poate fi amanata', consacrandu-se, astfel in terminis imperativul urgentei reglementarii. Prin aceeasi decizie, Curtea a mai statuat ca invocarea unui element de oportunitate nu satisface exigentele art. 115 alin. (4) din Constitutie, intrucat acesta este, prin definitie de natura subiectiva, si nu are, in mod necesar si univoc, caracter obiectiv, ci poate da expresie si unor factori subiectivi, de oportunitate.

Curtea a mai statuat, prin Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, ca urgenta, consecutiva existentei unei situatii extraordinare, nu poate fi acreditata sau motivata de utilitatea reglementarii.

De asemenea, prin Decizia nr. 258 din 14 martie 2006, Curtea a stabilit ca 'inexistenta sau neexplicarea urgentei reglementarii situatiilor extraordinare, […] constituie in mod evident o bariera constitutionala in calea adoptarii de catre Guvern a unei ordonante de urgenta in sensul aratat. A decide altfel inseamna a goli de continut dispozitiile art. 115 din Constitutie privind delegarea legislativa si a lasa libertate Guvernului sa adopte in regim de urgenta acte normative cu putere de lege, oricand si – tinand seama de imprejurarea ca prin ordonanta de urgenta se poate reglementa si in materii care fac obiectul legilor organice – in orice domeniu'.

Mai mult, Curtea, prin Decizia nr. 421 din 9 mai 2007, a statuat ca 'urgenta reglementarii nu echivaleaza cu existenta situatiei extraordinare, reglementarea operativa putanduse realiza si pe calea procedurii obisnuite de legiferare'.

Prin Decizia nr. 802 din 19 mai 2009, (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 428 din 23 iunie 2009), Curtea Constitutionala a statuat ca 'Guvernul este abilitat din punct de vedere constitutional ca, prin mijloacele pe care le are la indemana, sa garanteze indeplinirea obligatiilor Romaniei fata de Uniunea Europeana. Astfel, folosirea ordonantelor de urgenta pentru punerea de acord a legislatiei nationale cu cea comunitara in situatia in care era iminenta declansarea procedurii de infringement in fata Curtii de Justitie [a Comunitatilor Europene – sn.] este pe deplin constitutionala. in aceste conditii, se constata ca ordonanta de urgenta criticata respecta exigentele art. 115 alin. (4) din Constitutie'. Prin urmare, o atare situatie este considerata ca fiind una extraordinara a carei reglementare nu poate fi amanata.

Prin Decizia nr. 447/2013, Curtea Constitutionala a apreciat ca legiuitorul constituant derivat, prin folosirea sintagmei 'situatie extraordinara', a incercat 'restrangerea domeniului in care Guvernul se poate substitui Parlamentului, adoptand norme primare in considerarea unor ratiuni pe care el insusi este suveran sa le determine'. Situatiile extraordinare exprima un grad mare de abatere de la obisnuit sau comun, aspect intarit si prin adaugarea sintagmei 'a caror reglementare nu poate fi amanata', consacrandu-se astfel in terminis imperativul urgentei reglementarii.

Prin Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2000, Curtea a statuat ca 'posibilitatea Guvernului ca, in cazuri exceptionale, sa poata adopta ordonante de urgenta, in mod limitat, chiar in domeniul rezervat legii organice, nu poate echivala cu un drept discretionar al Guvernului si, cu atat mai mult, aceasta abilitare constitutionala nu poate justifica abuzul in emiterea ordonantelor de urgenta. Posibilitatea executivului de a guverna prin ordonante de urgenta trebuie sa fie, in fiecare caz, justificata de existenta unor situatii exceptionale, care impun adoptarea unor reglementari urgente'.

Din motivarea OUG nr. 14/2017 rezulta cu prisosinta ca aceasta nu intruneste niciuna dintre conditiile extrinseci necesare pentru adoptarea acestui act normativ.

Astfel, enumerarea formala a unor argumente de oportunitate nu poate dovedi existenta unei situatii exceptionale.

Guvernul sustine in motivarea ordonantei de urgenta ca situatia exceptionala rezulta din contestarea publica de catre cetateni si de catre institutii/autoritati ale statului a textului si a procedurii de adoptare a OUG nr. 13/2017, din 'interesul iscat in randul cetatenilor Romaniei' care ar fi avut o 'puternica reactie' si din aceea ca ar exista 'un pericol real de dezbinare a societatii, in contextul general de neintelegere, cu consecinte asupra climatului general de stabilitate a societatii si recunoscand si respectand in egala masura exercitarea democratiei in toate formele sale'.

O astfel de apreciere nu poate constitui temei constitutional pentru adoptarea unei ordonante de urgenta si, in plus, se creeaza un precedent extrem de periculos. Mai mult, acceptarea unei astfel de teze ar conduce la insasi subminarea ideii de stat de drept si de democratie reprezentativa, cum vom arata in continuare.

Daca am accepta ideea ca simpla contestare a unor decizii adoptate de catre organele abilitate constitutional sa o faca, de catre alte autoritati ale statului, fara atributii in domeniul adoptarii actului normativ respectiv, cu incalcarea principiului separatiei puterilor in stat si a cooperarii loiale intre institutiile statului ar putea constitui temei pentru abrogarea de urgenta a actului normativ atacat ar reprezenta o incalcare a art. 1 alin. (4) din Constitutia Romaniei.

Nu rezulta care ar fi motivul exceptional care ar impune abrogarea definirii abuzului in serviciu drept 'incalcarea unor dispozitii exprese din legi sau ordonante', asa cum in mod judicios a statuat Curtea Constitutionala. Practic, se punea problema alegerii intre abrogarea unui text clar, previzibil, astfel cum a statuat expres Curtea Constitutionala si intoarcerea la un text neclar, cu nerespectarea deciziei 405/2016, cetatenii fiind de fapt indusi in eroare de discursuri publice si pozitii oficiale ale unor autoritati/institutii care au negat dreptul Guvernului de a armoniza legislatia penala cu deciziile Curtii Constitutionale, prezentand modificarea drept un 'regres in lupta anticoruptie'. Practic, se sustine ca 'lupta anticoruptie' trebuie continuata cu riscul infrangerii caracterului obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale si al dispozitiilor conventiilor internationale la care Romania este parte.

In alte cuvinte, 'lupta anticoruptie' presupune, in viziunea unor institutii, ca, pe langa instantele de contencios administrativ, care interpreteaza legislatia administrativa si apreciaza daca un act administrativ este emis cu respectarea legii, mai exista o categorie de instante, instantele de drept penal, care interpreteaza legea si, daca o interpreteaza diferit de functionarii publici semnatari ai actelor administrative, si constata ca actul administrativ ar putea sa incalce legea civila/administrativa, pe langa anularea actului, aplica, suplimentar, si o pedeapsa penala functionarilor 'nepriceputi', aceasta fiind cuprinsa in limite extrem de ridicate.

Or, intr-o democratie constitutionala o asemenea modalitate de aplicare/ interpretare a legii nu poate fi primita. Clarificarea adusa prin Ordonanta nr. 13/2017 era de natura a diminua aceasta anomalie si, prin sintagma 'cu stiinta' conducea la ideea ca trebuie probata si o intentie directa, o rezolutie infractionala a functionarului semnatar al actului.

In ceea ce priveste cea de-a doua conditie extrinseca de adoptare, imposibilitatea amanarii reglementarii, ordonanta nu cuprinde o motivare convingatoare. Ea arata doar: 'nu mai poate fi amanata, in sensul art. 115 alin. (4) din Constitutia Romaniei, republicata, din cauza efectelor negative ce ar putea fi generate de o interpretare neunitara a legii, consideram ca o eventuala legiferare pe alta cale decat delegarea legislativa, chiar in procedura de urgenta, nu ar fi de natura sa inlature de indata aceste consecinte negative'. Nu rezulta astfel care ar fi motivul pentru care Ordonanta de urgenta nr. 13/2017 nu ar fi putut fi supusa dezbaterii parlamentare in procedura de urgenta si, in termenul de 10 zile, cu acea ocazie sa fie pus in discutie continutul actului de modificare, eventual cu eliminarea 'pragului' care a determinat reactia sociala negativa, dublata fiind de reactia unor autoritati care si-au depasit menirea constitutionala expres consacrata.

Existenta posibilitatii unei interpretari neunitare a legii nu apare nicaieri altundeva in motivarea ordonantei. Nicaieri Legiuitorul delegat nu invoca probleme de claritate sau predictibilitate a textelor ce urmeaza a fi abrogate. Cel putin in ceea ce priveste definirea abuzului in serviciu drept incalcarea unor dispozitii exprese din legi sau ordonante, textul de abrogare are exact efectul contrar: elimina un text clar, care transpunea exact Decizia nr. 405/2016 a Curtii Constitutionale a Romaniei. Deci, in aceasta privinta rezultatul OUG nr. 14/2017 este opus celui sustinut in motivarea indeplinirii conditiilor prevazute de art. 115 din Constitutie.

In plus, dupa abrogarea ordonantei de urgenta, care a fost motivata de necesitatea de a evita 'dezbinarea sociala' acest scop nici nu a fost atins, deoarece protestele au continuat, iar 'dezbinarea' s-a accentuat prin realizarea unui alt protest, de aceasta data pentru sprijinirea masurilor Guvernului, iar divizarea opiniilor in randul institutiilor publice a devenit mai evidenta (asociatiile magistratilor, de exemplu, au apreciat ca decizia Curtii Constitutionale trebuie transpusa in legislatie). In acest mod, clivajul in societate a devenit cu atat mai mare, iar scopul declarat al ordonantei, acela de a 'calma spiritele' nu s-a indeplinit, ci a atins scopul subsecvent, cel de a mentine imprecizia normei in aceasta materie, cu consecinte extrem de periculoase intr-un stat de drept: condamnarea unor persoane in temeiul unor norme neprevizibile, imprecise, ce pot determina condamnarea Statului Roman in fata CEDO.

Din cele prezentate, rezulta ca urgenta adoptarii OUG nr. 14/2017 nu este motivata, golindu-se astfel de continut dispozitiile art. 115 alin. (4) din Constitutie.

b.Incalcarea art. 115 alin. (6) din Constitutie

Prin abrogarea unor dispozitii care transpun decizii ale Curtii Constitutionale, OUG nr. 14/2017 se afecteaza chiar regimul Curtii Constitutionale, institutie fundamentala a statului, ale carei decizii sunt nesocotite expres prin abrogarea actului de armonizare. Desi hotararile Curtii sunt general obligatorii de la publicarea in Monitorul Oficial, OUG nr. 14/2017 abroga textele redactate conform acestor decizii, lipsindu-le astfel de efectul lor obligatoriu.

In ceea ce priveste definirea abuzului in serviciu, intoarcerea la textul imprecis suspus controlului de constitutionalitate in Decizia nr. 405/2016 da posibilitatea unor interpretari nelegale, abuzive de natura celor sustinute chiar de catre Avocatul Poporului in exceptia sa formulata impotriva OUG nr. 13/2017, flagrant contrare Deciziei nr. 405/2016 a Curtii Constitutionale.

Or, a accepta ca efectele deciziilor sale sa fie interpretate, in procesul de aplicare a legii, de catre alte institutii ale statului, ar echivala cu o stirbire a competentei Curtii Constitutionale.

Prin abrogarea OUG nr. 13/2017, se afecteaza drepturile fundamentale ale cetatenilor.

Dreptul la un proces echitabil - art. 21 alin. (3) din Constitutie si art. 6 din Conventie), legalitatea incriminarii - art. 23 alin. (12) din Constitutie si art. 7 din Constitutie si dreptul la aparare - art. 24 alin. (1) din Constitutie si art. 6 parag. 3 din Conventie presupun existenta unor texte de incriminare clare, precise, care sa ii permita cetateanului sa isi modeleze comportamentul in functie de criterii obiective. Prin abrogarea definirii conform deciziei nr. 405/2016 a abuzului in serviciu, OUG 14/2017 reintroduce echivocul si arbitrariul in definirea comportamentului sanctionat de legea penala, restrangand aceste drepturi fundamentale consacrate constitutional, dar si in Conventia europeana pentru protejarea drepturilor si libertatilor fundamentale, aducand o reducere de previzibilitate a normei pretins incalcate in prezenta cauza (art. 297 Cod penal).

Abrogand in totalitate dispozitiile art. I punctul 3 din OUG 13/2017, Guvernul a abrogat si definirea elementelor constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu ca fiind indeplinirea atributiilor de serviciu 'prin incalcarea unor dispozitii exprese dintr-o lege, o ordonanta sau o ordonanta de urgenta a Guvernului' sau neindeplinirea atributiilor de serviciu prin prin incalcarea dispozitiilor 'exprese dintr-o lege, o ordonanta sau o ordonanta de urgenta a Guvernului'.

Sintagma 'dispozitii exprese dintr-o lege, o ordonanta sau o ordonanta de urgenta a Guvernului' din textul abrogat transpune intocmai Decizia nr. 405/2016 a Curtii Constitutionale a Romaniei”.

*Cititi aici integral exceptia de neconstitutionalitate a OUG 14 cu care a fost sesizata CCR de catre Inalta Curte