Lumeajustitiei.ro va prezinta in premiera ultimele noutati din dosarul “Trofeul calitatii”, in care in 2012 a fost condamnat la 2 ani de inchisoare, cu executare, fostul premier Adrian Nastase si alte “victime colaterale” din acest dosar. Este cazul si sotilor Popovici Bogdan si Maria (sotia fiind un artist plastic care nu a avut niciodata nicio legatura cu activitatea firmelor, dar inculparea ei a fost un instrument de “convingere” a sotului de a “colabora’ cu DNA). Amintim ca in acest dosar judecatorii au precizat ca nu exista probe directe de inculpare a lui Adrian Nastase si ca acesta trebuie eliminat din societate nu pentru ca ar fi fost vinovat, ci pentru ca reprezenta personificarea coruptiei.

O judecata care apare din start lipsita de credibilitate

Luni, la Inalta Curte de Casatie si Justitie vor fi judecate contestatiile in anulare formulate de ex-premierul Adrian Nastase si de fosta sefa a ISC, Irina Jianu. Judecarea contestatiei in anulare a fost repartizata Complet de 5 condus de vicepresedinta ICCJ Rodica Aida Popa (foto) complet din care vor face parte si doi dintre judecatorii care au pronuntat hotararea de condamnare la fond – Ioana Bogdan (fosta consiliera a fostului sef al DNA Marius Morar, impotriva careia AMR a demarat o actiune in instanta pe motiv ca nu are decret de numire ca judecator) si Cristina Rotaru (care a facut opinie separata in sensul achitarii lui Nastase). Prezenta in acest complet a doi judecatori, care s-au abtinut la termenul trecut, pe motive prevazute de lege (s-au pronuntat in cauza), dar a caror cerere de abtinere a fost abuziv respinsa, ridica mari semne de intrebare cu privire la existenta unui proces echitabil. De mentionat ca la termenul trecut, judecatoarele Ioana Bogdan si Cristina Rotaru au formulat cereri de abtinere pe motivul legal ca s-au pronuntat in cauza atunci cand au judecat fondul, insa Completul de 5 le-a respins cererile, fara nicio ratiune plauzibila. Avocatii lui Adrian Nastase au calificat acest fapt drept unul abuziv si incalificabil!

Atentie, potrivit informatiilor obtinute de Lumeajustitiei.ro este posibil ca luni Adrian Nastase sa-si retraga contestatia in anulare in semn de protest fata de prezenta in Completul de 5 a celor doua judecatoare care au factu parte din completul care l-a condamnat la fond!

Cu privire la cel mai important lucru din dosar, si anume existenta sau nu a unui prejudiciu in dauna Inspectoratului de Stat in Constructii, amintim ca, initial, inspectorii ANAF au constatat ca nu exista nici un prejudiciu, apoi a urmat raportul de constatare al specialistilor DNA, care a fost elaborat mai inainte ca ISC sa fi apucat sa transmita niciun capat de ata, cu atat mai putin vreun document financiar contabil, dupa care expertiza contabila a venit sa stabileasca din nou ca nu exista nici un prejudiciu. Pentru ca nu a convenit judecatorilor cauzei, concluziile expertizei judiciare au fost inlaturate, desi Codul de procedura penala impunea, expres, prin art. 125 C.p.p., ca in astfel de cazuri ori se tine cont de expertiza, ori se dispune o noua experiza daca exista dubii cu privire la prima.

Lumea Justitiei va prezinta motivarea contestatiei in anulare formulata de Irina Jianu si va va tine la curent cu evolutia dosarului.

CONTESTATIE IN ANULARE

Catre: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

Completul de 5 Judecatori - Completul Penal 1

Dosar nr. 4642/1/2012

Termen : 14.01.2013

DOMNULE PRESEDINTE

Av. Ghita Georgeta Gabriela din Baroul Bucuresti, aparator al inculpatei Jianu Irina Paula in dosarul nr. 514/1/2009 al ICCJ – Sectia penala (in care s-a pronuntat sentinta nr. 176/30.01.2012) si in dosarul nr. 2470/1/2012 al ICCJ – Completul de 5 Judecatori (in care s-a pronuntat decizia nr. 160/20.06.2012), inaintez motivele/motivarea contestatiei in anulare formulate impotriva deciziei nr. 160/20.06.2012.

Urmeaza ca actele de procedura sa se indeplineasca fata de contestatoarea Jianu Irina Paula.

Chestiuni prealabile; temei de drept

I. Art. 386 lit. c din Codul de procedura penala : instanta nu s-a pronuntat asupra unei cauze de incetare a procesului penal cu privire la care existau probe in dosar;

II. Art. 318 C.p.c., cu aplicarea disp. art. 14 C.p.p. combinat cu art. 721 C.p.c.: dezlegarea data laturii civile este rezultatul unei greseli/erori materiale;

III. Art. 318 C.p.c. combinat cu art. 721 C.p.c.: cand instanta a omis sa cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare, combinat cu art. 13 (dreptul la un recurs efectiv) si art. 17 (interzicerea abuzului de drept) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale;

IV. Art. 6 (obligatia statelor de a asigura un proces echitabil) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, cu aplicarea jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului (ex., hot. din 26 aprilie 2007 in Cauza Dumitru Popescu impotriva Romaniei , par. 103 - 104), combinat cu disp. art. 1 C.p.p. (scopul procesului penal) :

103. in masura in care capatul de cerere al reclamantului poate fi interpretat ca un repros la adresa instantelor nationale sesizate sa analizeze temeinicia acuzatiei penale indreptate impotriva sa, de a nu fi analizat ele insele temeiul de drept vizand incompatibilitatea legislatiei nationale cu art. 8 din Conventie, Curtea apreciaza ca un sistem bazat pe suprematia Conventiei si a jurisprudentei aferente acesteia asupra drepturilor nationale este apt sa asigure buna functionare a mecanismului de aparare implementat de Conventie si de protocoalele sale aditionale. Nu este lipsit de importanta sa reamintim in acest sens ca, in recomandarea sa din data de 12 mai 2004 [Rec. (2004)6], Comitetul Ministrilor s-a felicitat pentru faptul ca prevederile Conventiei faceau parte integranta din ordinea juridica interna a statelor semnatare. Acest aspect implica obligatia pentru judecatorul national de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurandu-le preeminenta fata de orice alta prevedere contrara din legislatia nationala, fara sa fie nevoie sa astepte abrogarea acesteia de catre legiuitor (mutatis mutandis, Vermeire impotriva Belgiei, Hotararea din 29 noiembrie 1991, seria A nr. 214-C, p. 84, & 26).

104. Or, Curtea constata ca statutul conferit Conventiei in dreptul intern permite instantelor nationale sa inlature - din oficiu sau la cererea partilor - prevederile dreptului intern pe care le considera incompatibile cu Conventia si protocoalele sale aditionale. (…) (s..n.)

V.Art. 34 – 35 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, combinat cu disp. art. 3 C.p.p. (obligatia aflarii adevarului) precum si prin aplicarea principiului ultra vires in vederea

a.epuizarii, in sens larg, a cailor de atac in ordinea de drept interna;

b.asanarii, in ordinea de drept interna, a erorilor si abuzurilor de drept care au insotit si determinat hotararea contestata (printr-o procedura prealabila solutionarii de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului);

c.inlaturarii caracterului de victima a procesului inechitabil a contestatoarei Jianu si devenirii inaplicabile a prevederilor Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Motivele contestatiei in anulare :

I. In raport de disp. art. 386 lit. c din Codul de procedura penala, urmeaza a se constata ca instantele nu s-au pronuntat cu privire la o cauza de incetare a procesului penal cu privire la care existau probe in dosar

Prin sentinta nr. 611/18.10.2007, pronuntata de ICCJ - Sectia penala in dosarul nr. 15083/1/2006, au fost admise exceptiile formulate de inculpatii Nastase Adrian, Nastase Daniela, Jianu Irina Paula si Vasile Mihail Cristian si, in temeiul art.300 alin. 2 Cod procedura penala combinat cu art. 332 alin.2 Cod procedura penala raportat la art.197 alin. 2 Cod procedura penala si art. 270 alin.1 lit. b Cod procedura penala, cauza a fost restituita la Directia Nationala Anticoruptie pentru refacerea urmaririi penale si a actului de sesizare al instantei.

Sentinta nr. 611/18.10.2007 a ramas definitiva prin decizia nr. 219/07.03.2008 pronuntata de Completul de 9 Judecatori si a avut in vedere inexistenta unei cereri a Camerei Deputatilor pentru cercetarea ex-prim ministrului Adrian Nastase, care avea si calitatea de deputat la data faptelor.

Prin hotararile pronuntate, care constituie autoritate de lucru judecat, s-a constatat ca inexistenta cererii Parlamentului produce efecte fata de toti inculpatii, datorita situatiei de indivizibilitate si conexitate.

Dupa restituire, cauza a fost disjunsa si a fost creat (intre altele) dosarul nr. 27/P/2009 in care a fost emis rechizitoriul din 16.01.2009 care a constituit actul de sesizare a primei instante.

Hotararile pronuntate in prezenta cauza, sentinta nr. 176/30.01.2012 si decizia nr. 160/20.06.2012 (contestata) au avut in vedere, inclusiv, explicit, relevant si semnificativ, implicarea primului ministru Adrian Nastase in organizarea Trofeului Calitatii in calitatea de prim ministru :

„Nu a existat nicio justificare pentru organizarea Trofeului Calitatii pentru prima data in istorie exact in anul in care inculpatul Nastase candida (tot pentru prima data) la functia de presedinte al Romaniei, in conditiile in care I.S.C. nu a marcat in mod similar 10 sau 15 ani de activitate. De altfel, pentru a se elimina orice legatura intre Trofeul Calitatii si campania electorala din anul 2004, prin noul Regulament de organizare si functionare a institutiei, aprobat prin Decizia nr.125 din23.06.2004 a inculpatului Nastase, in calitate de prim ministru, s-a prevazut in mod expres organizarea periodica, o data la 2 ani, a Trofeului Calitatii in Constructii; este de observat insa ca in luna iunie 2004, fazele teritoriale ale manifestarii, singurele care au presupus taxe de participare, avusesera deja loc.

Faptul ca inculpatii au avut nevoie de un pretext este intarit si de titulatura aleasa pentru manifestarea organizata (Trofeul Calitatii), in conditiile in care asociatia patronatelor din domeniul constructiilor (ARACO) organiza anual un eveniment cu continut si denumire identice.” (sen. nr. 176/30.01.2012, fila 84).

„Este indubitabil ca inculpații Popovici Marina, Popovici Bogdan, Vasile Mihai Cristian, Jianu Irina Paula au procurat fonduri care au servit pentru finanțarea nelegala a campaniei inculpatului Nastase Adrian. Existența acestui fapt incontestabil nu este insa de natura a conduce automat la ideea ca inculpatul le-a solicitat sau ca a avut macar cunoștința despre modul in care au fost procurați și folosiți acești bani. La dosar nu exista probe care sa ateste faptul ca inculpatul Nastase i-a determinat pe ceilalți sa-i procure fonduri pentru campania electorala sau ca a știut despre activitatea infracționala a acestora.

Este cert ca inculpatul avea la vremea aceea autoritate și influența asupra celorlalți inculpați, dat fiind ca era primul-ministru al Romaniei și președintele PSD, partidul de guvernamant la acea data. Este de asemenea dovedit ca inculpatul Nastase a profitat de pe urma activitații infracționale desfașurate de aceștia, in sensul ca a beneficiat de fonduri suplimentare pentru campania sa electorala. ” (sen. nr. 176/30.01.2012, fila 148).

Pe de alta parte, in cuprinsul sentintei nr. 176/30.01.2012 si al deciziei contestate (nr. 160/20.06.2012), cu privire la dl. Adrian Nastase, titulatura de „prim ministru” a fost folosita de peste 100 de ori.

Pentru aceste motive, se impune constatarea ca ex-prim ministrul Adrian Nastase a fost inculpat si, respectiv, condamnat pentru actiuni comise in calitatea de prim ministru in functie, situatie in care pentru legalitatea procesului penal era imperativ necesara (obligatorie) existenta unei cereri din partea Camerei Deputatilor.

In aceasta situatie, inexistenta unei cereri obligatorii din partea Camerei Deputatilor, cu privire la care existau probe in dosar, determina/obliga pronuntarea unei solutii de incetare a procesului penal potrivit disp. art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. f C.p.p.

Precizam ca, in conformitate cu statuarile - cu autoritate de lucru judecat - din sentinta nr. 611/18.01.2007 (Sectia penala) si din decizia nr. 219/07.03.2008 (Completul de 9 Judecatori), inexistenta cererii de urmarire din partea Camerei Deputatilor produce efecte identice cu privire la toti inculpatii, datorita situatiei de indivizibilitate si conexitate.

Pentru aceste motive, urmeaza a se constata ca instantele nu s-au pronuntat cu privire la o cauza expresa de incetare a procesului penal, cu privire la care existau probe in dosar, situatie in care cererea de contestatie in anulare este pe deplin

(1)admisibila in principiu, si

(2) intemeiata pe fond, in drept si in fapt.

II.In raport de disp. art. 318 C.p.c., cu aplicarea disp. art. 14 C.p.p. combinat cu art. 721 C.p.c., urmeaza a se constata ca dezlegarea data laturii civile este rezultatul unei grave greseli materiale

in ceea ce priveste latura civila a cauzei, instanta de fond a stabilit - cu de la sine putere, printr-o modalitate ad-hoc si prin eludarea probelor legale – o asa zisa „valoare reala” a prejudiciului la suma de 75.526.350.588 Rol (sent. nr. 176/30.01.2012, fila 134).

Este, desigur, de remarcat conduita/procedeul special utilizat de instante pentru “stabilirea” prejudiciului :

-prin inlaturarea concluziilor expertizei judiciare care a constatat inexistenta unui prejudiciu in dauna ISC (sentinta, fila 85);

-prin erijarea si substituirea judecatorilor in locul/in rolul expertilor judiciari in procesul penal;

-prin eludarea concluziilor inspectorilor ANAF care au constatat inexistenta unui prejudiciu in dauna ISC (impotriva carora DNA a inceput urmarirea penala pentru pretinsa favorizare a infractorului).

Distinct de aceasta modalitate “originala” de solutionare a cauzei penale, urmeaza a se

constata ca – in universalitatea lor – judecatorii cauzei au determinat valoarea “prejudiciului” prin aditionarea sumelor reprezentand taxele de participare achitate de participantii la Trofeul Calitatii .

Modalitatea originala si lipsa de calificare a judecatorilor care au stabilit pretinsul prejudiciu a determinat eludarea, chiar si a taxei pe valoarea adaugata precum si a celorlalte taxe si contributii legale care, potrivit normelor in vigoare, au constituit venit la bugetul de stat.

Aceiasi grava eroare se intalnea si in Raportul de constatare al DNA care, insa, nu poate fi privit ca proba in procesal penal, deoarece legea procesual penala este de stricta interpretare, astfel incat

-“probele” efectuate in cursul urmaririi penale servesc, exclusiv, pentru trimiterea in judecata;

-specialistii DNA, potrivit art. 11 din O.u.G. nr. 43/2002 sunt expres in subordinea procurorului;

-CCR a decis constant ca rapoartele de constatare ale specialistilor DNA trebuie cenzurate de instante si un pot constitui unica proba (“exclusiva”) pe care sa se intemeieze o hotarare;

-odata ce instanta a dispus o expertiza nu putea inlatura concluziile expertizei, ci avea obligatia expresa, explicita si imperativa de a dispune o alta expertiza (art. 125 C.p.p.).

Pe de alta parte, odata ce prima instanta a dispus efectuarea unei expertize care sa stabileasca existenta unui prejudiciu in dauna ISC, concluziile acesteia legau instanta, astfel incat, ulterior, instanta/instantele erau obligate sa se conformeze disp. art. 125 C.p.p., si nu sa inlature concluziile expertizei efectuate in conditii de opozabilitate si publicitate. in acest mod, inculpatii au ajuns sa fie condamnati, inclusiv la suportarea unor sume evident achitate catre bugetul de stat, pe baza unei pseudoprobe, pe de o parte falsa si procausa, iar pe de alta parte inadmisibila in raport de disp. art. 125 C.p.p.

Caracterul complet fals al raportului de constatare este pe deplin relevat de identitatea constatarilor inspectorilor ANAF si a concluziilor expertizei judiciare.

Cu titlu de exemplu, invederam ca Taxa pe Valoarea Adaugata (TVA), in cunatum de 19%, reprezenta la acea data cca. 1/5 (20 %) din valoarea sumelor finale rezultand ca, numai prin eludarea sumelor reprezentand TVA asa-zisul prejudiciu stabilit in sarcina inculpatilor este/a fost majorat cu 20%.

Pentru aceste motive, urmeaza a se constata ca dezlegarea data laturii civile este rezultatul mai multor grave greseli materiale, imprejurare care atrage admisibiltatea in principiu si constatarea deplinei temeinicii pe fond a contestatiei in anulare.

III. In raport de disp. art. 318 C.p.c., cu aplicarea disp. 721 C.p.c.: cand instanta a omis sa cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare, combinat cu art. 13 (dreptul la un recurs efectiv) si art. 17 (interzicerea abuzului de drept) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, urmeaza a se constata

-ca hotararea atacata nu a reprezentat (nu a fost) o cale de atac reala, efectiva sau corecta ci, dimpotriva, a constituit inadmisibil exces si abuz de drept si a constituit ultimul act al unei inscenari judiciare la comanda politica

-instanta a fost lipsita de independenta, obiectivitate, impartialitate si onestitate

a.La data de 18 iunie 2012, inculpata Jianu Irina Paula a transmis prin fax „completarea motivelor de recurs” (v. dec. nr. 160/20.06.2012, fila 301, pct. 2.3.).

Instanta de recurs a consemnat ca “in cuprinsul (acesteia) reitereaza aceleasi aspecte privind exceptiile de neconstitutionalitate si cererile de inscriere in fals, sustinute la termenul din 16 mai 2012, precum si aspecte referitoare la neregularitatea procesului penal in prima instanta, respectiv, inexistenta unei instante legal constituite, consecinta a desemnarii membrilor completului cu incalcarea principiilor repartizarii aleatorii si a eludarii principiului continuitatii, precum si gresita renuntare la audierea unui numar important de martori”.

Consemnarile instantei de recurs nu corespund realitatii si, in fapt, reprezinta denaturarea acestora, deoarece prin completarea motivelor de recurs au fost invocate aspecte d i s t i n c t e de acelea anterior formulate, aspecte care reprezentau nulitatii de ordine publica invocate pentru prima data, este adevarat ca dupa incheierea dezbaterilor, dar mai inainte de desesizarea instantei.

Astfel, in ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 92/1992, prin completarea motivelor de recurs a fost invocat un alt temei de drept care obliga instanta sa dispuna sesizarea Curtii Constitutionale, reprezentat de art. 99 lit. s din Legea nr. 303/2004 (nou introdus, prin Legea nr. 24/2012).

Acest temei legal nou invocat impune judecatorilor obligatia de a respecta deciziile Curtii Constitutionale, imprejurare care obliga instanta sa repuna pe rol cauza in vederea rediscutarii exceptiei de neconstitutionalitate a disp. Legii nr. 92/1992 care, desi nu mai era in vigoare, continua sa produca efecte.

Conduita instantei este cu atat mai criticabila, cu cat instanta insasi face refeire in motivarea deciziei la o hotarare/decizie a CCR ulterioara solutionarii cauzei, dar fara a aminti ca instanta constitutionala a gasit exceptia admisibila, contrar argumentelor cu care instanta de judecata a respins cererea de sesizare a Curtii Constitutionale.

In ceea ce priveste exceptiile de nulitate absoluta a compunerii completului/primei instante, prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute de art. 197 alin. 2 C.p.p., odata ce erau invocate pentru prima data si mai inainte de desesizarea instantei, instanta de recurs avea obligatia de a repune cauza pe rol si a cerceta exceptiile invocate (deoarece compunerea completului de judecata era o chestiune de ordine publica) si avea obligatia de a raspunde motivat.

Neprocedand astfel si eludand obligatia de a se pronunta asupra exceptiilor ridicate, instanta de recurs a dovedit ca nu a urmarit justa solutionare a cauzei si cenzurarea legalitatii procesului penal, fiind preocupata in realitate sa execute intocmai si la timp o comanda politica.

Pentru aceste motive, urmeaza a se constata ca prezenta contestatie este deplin

-admisibila si

-intemeiata

datorita eludarii obligatiei instantei de a pune in discutie si a se pronunta asupra

motivelor de ordine publica reprezentand exceptii de nulitate absoluta a procesului penal, astfel cum impuneau disp. art. 197 alin. 2, art. 301 – 302, art. 344, art. 385 ind. 14 alin. (2), art. 385 ind. 10 alin. (2 ind 1) din Codul de procedura penala .

b. instanta de recurs (ca si instanta de fond, de altfel) au fost departe de ceea ce legea romana, tratatele internationale si principiile de drept recunoscute de natiunile civilizate impun unei instante de judecata

Raportat la criteriile Curtii Europene a Drepturilor Omului, se constata ca instanta nu a fost impartiala pornind de la chiar modul de desemnare si numire a presedintei completului de judecata, Livia Doina Stanciu: dupa pronuntarea hotararii atacate, presedintele Tr. Basescu (adversarul autodeclarat al ex-premierului A. Nastase) a recunoscut public maniera oculta si clandestina in care s-a ajuns la desemnarea presedintei si vicepresedintei ICCJ.

In acest mod, a devenit de notorietate publica “jocul” cu institutiile fundamentale ale statului practicat de presedintele in functie constand, nu in ultimul rand, in numirea in functii publice a unor persoane necalificate sau cu o calificare precara, exemple fiind judecatorii Augustin Zegrean si Petrica Lazaroiu de la Curtea Constitutionala. Relevanta in acest sens este numirea si reinvestirea ca judecator al CCR a judecatorului Petre Lazaroiu care, ca judecator la Curtea de Conturi, l-a absolvit pe ex-primarul Traian Basescu de raspunderea pentru cheltuirea nelegala a sumei de 13 miliarde lei vechi pentru studii de prefezabilitate la Pasajul Basarab (nelegalitatea constand in inexistenta unei aprobari a CGMB). Ulterior, dl. Lazaroiu, devenit avocat, a beneficiat de contracte generoase din partea CNADNR (aflata sub controlul ex-primarului general Tr. Basescu, devenit presedinte al tarii), pentru ca, mai apoi, sa fie numit judecator la CCR fara sa fi avut nici o competenta in materie pentru ca, mai apoi, dnii A. Zegrean si P. Lazaroiu dovedindu-si esentiala contributie in denaturarea Constitutiei si a legilor tarii in scopul favorizarii celui ce i-a numit in functie. in particular, cu privire la dl. Petre Lazaroiu, numirea si re-numirea acestuia se inscrie in notiunea de conflict de interese.

Dupa recunoasterile prezidentiale, se constata ca aceleasi criterii au functionat si in cazul numirii ca presedinte al ICCJ a dnei Livia Doina Stanciu: presedintele Tr. Basescu a lasat sa treaca un an pana la numirea presedintelui ICCJ (de la 14.09.2009 – decretul nr. 1333 prin care a incetat calitatea de presedinte al dlui Nicolae Popa, pana la 16.09.2010 – decretul nr. 906 – numirea ca presedinte a dnei Livia Doina Stanciu).

In aceasta perioada de timp, a existat o “emulatie” pentru dobandirea gratiei prezidentiale, dna Livia Stanciu distingandu-se

-prin condamnarea nelegala a primarului de Rm. Valcea, Mircia Gutau (pe de o parte, nelegalitatea a fost recunoscuta prin comunicat public emis de chiar ministrul justitiei in functie la acea data, Catalin Marian Predoiu iar, pe de alta parte, condamnarea lui Mircia Gutau a fost un alibi pentru arestarea preventiva si apoi mentinerea in arest a senatorului Catalin Voicu, mentinere in arest care a avut – intre altele – rolul de a impiedica demiterea guvernelor Boc prin numeroasele motiuni de cenzura) si

-prin respingerea recursului DNA la arestarea inculpatilor Popoviciu – Pitcovici – Serban.

Desigur, respingerea recursului este o chestiune de competenta suverana a magistratului judecator, dar nu mai putin importante sunt circumstantele in care a avut loc solutionarea recursului:

-dupa ce presedintele Tr. Basescu se pronuntase public cu cuvintele

“dar ce crima a comis Popoviciu ?”, in imprejuari in care era de notorietate ca fiica presedintelui beneficiase, din partea inc. Popoviciu, de un apartament de 500 m.p. in valoare de cca. 1 mil. Euro, fara a se fi facut vreodata dovada achitarii pretului, la acea data fiind de notorietate ca inc. Popoviciu intentiona sa-i ofere un apartament mai mic si mai ieftin;

-prin denaturarea fatisa, de catre presedinta completului, Livia Stanciu a interogatoriului luat inc. Popoviciu: in public, fara retinere si fara a clipi, presedinta completului a dictat grefierului cu totul altceva decat a declarat inc. Popoviciu, varianta consemnata astfel fiind cu mult mai favorabila inculpatului decat acesta declarase si in mod exagerat condamnabila la adresa parchetului. Indiferent de vinovatia sau nu a inculpatilor, conduita dnei Livia Stanciu la solutionarea acelui recurs a fost atat in afara legii procesuale cat si a constituit o evidenta favorizare a inculpatului Popoviciu.

Jocul prezidential a constat in mentinerea unei situatii ambigui cu privire la numirea presedintelui ICCJ, adevarul iesind la iveala odata cu recunoasterile prezidentiale, si anume ca decizia numirii in aceste functii a fost – exclusiv – a presedintelui in functie, prin incalcarea normelor legale si constitutionale.

Dar nu numai atat, in aceasta perioada, Sectia penala a ICCJ a devenit nu numai executorul ordinelor DNA (dovada in acest sens fiind chiar comunicatul conducerii ICCJ cu privire la prezenta repetata a procurorului sef al DNA in biroul presedintei Livia Stanciu sub pretextul – ilegal – al unor “intalniri de lucru”), dar si participarea judecatorilor sectiei penale la actiuni anticonstitutionale:

-pentru punerea in opera si evitarea oricarui esec in inscenarea impotriva

judecatoarei Buliga Georgeta, a fost pus in miscare un intreg mecanism ocult, care a determinat inclusiv modificarea competentei de judecata a instantei supreme, dovada in acest sens fiind efectuarea primului act material de atragere in cursa exact in ziua publicarii in M. Of. a modificarii legislative. Mai departe, succesul operatiunii (care viza in realizate “neutralizarea” judecatoarei Mona Pivniceru, neutralizare esuata datorita interventiei mass media) a fost realizat de judecatori anume desemnati din cadrul Sectiei penale, “intamplator” aceiasi judecatori care au arestat-o preventiv pe jud. Buliga (prefigurand astfel condmanarea unei persoane nevinovate) au fost aceiasi judecatori care au pronuntat sentinta nr. 176/30.01.2012 (in care condamnarea si eliminarea din viata publica a ex-premierului A. Nastase a fost justitificata prin aceea ca ar fi fost “personificarea coruptiei” – fila 132), dintre care (iarasi “coincidenta) doi judecatori fiind cunoscuti pentru solutia di gratia din dosarul “fratilor Camatarii”. Cat priveste faptul ca modificarea competentei instantei supreme a fost un act preconstituit, parte a inscenarii/provocarii impotriva judecatoarei Buliga, stau prevedeile Noului Cod de procedura penala, in care competenta instantei supreme si a curtilor de apel este cea anterioara aparitiei “cazului Buliga”. Aceast fapt demonstreaza cu asupra de masura ca modificarea competentei ICCJ a fost un act/actiune ad hoc, destinata cantonarii cauzelor penale strict in atributiile Sectiei penale si eliminarii Completelor de 9 Judecatori.

-dupa esecul inscenarii impotriva ex-ministrului Miron Mitrea si a inc. Jianu in dosarul “Casa lui Miron Mitrea” datorita intervenirii prescriptiei, judecatorii Sectiei penale au fost captati sa participe la o “sedinta de lucru” – situata in deplina, certa si completa ilegalitate – in care s-a “hotarat” ca in viitor institutia prescriptiei urma sa se aplice cu totul altfel decat era cunoscut in doctrina si jurisprudenta. Deoarece aceasta “hotarare” – fara nici un fel de suport legal – era dedicata unei singure persoane, ex-premierul A. Nastae, devine evidenta captarea Sectiei penale in interes politic.

In ceea ce priveste prezenta cauza si fara a detalia, lipsa de obiectivitate, impartialitate si onestitate a instantei mai este relevata si de alte elemente:;

-este imposibil de ignorat ilegalitatea profunda a deciziei contestate care apare ca ar fi fost redactata si tehnoredactata de intreg completul de judecata (fila 469), situatie absurda, ilogica, imposibila si, nu mai putin, complet rizibila.

In realitate, recurgerea la acest artificiu a fost impusa de intentia de a escamota/ascunde realitatea (ca redactarea hotararii a fost in realitate facuta de alte persoane si, partial, in afara instantei);

-in recurs a fost invocata nulitatea raportului de constatare tehnico – stiintifica intocmit de specialistii DNA (aflati, conform art. 11 din O.u.G. nr. 43/2002, “in subordinea directa a procurorului”), determinata de intocmirea raportului mai inainte de obtinerea documentelor financiar – contabile ale ISC, solicitate expres de specialistul desemnat. Replica procurorului DNA cu privire la aceasta exceptie s-a rezumat la alegatii de circumstanta, dar – cu toate acestea – procurorul a aratat ca raportul de constatare trebuie coroborat cu alte mijloace de proba (incheiere de dezbateri din 13.06.2012, filele 97 – 98).

In mod surprinzator, in decizia contestata, motivarea instantei este deosebit de ampla (filele 323 – 324), fiind relevate si invocate mult mai multe informatii si date decat acelea cu care procurorul a inteles sa sustina relevanta raportului de constatare, date si informatii necunoscute partilor, nepuse niciodata in discutie si, in consecinta, trebuiau sa fie necunoscute si pentru instanta. Astfel, sunt prezentate amanunte referitoare la desemnarea initiala a unui specialist, desemnarea ulterioara a altor specialisti, sunt invocate existenta anumitor documente (necunoscute partilor si neidentificate prin indicarea locului unde s-ar fi aflat - nr. volum, nr. fila etc.) dar, in realitate, este denaturata situatia de fapt, in sensul ca specialistul initial desemnat a solicitat punerea la dispozitie a documentelor financiar – contabile ale ISC.

“Argumentul” Completului de 5 judecatori a fost unul nereal/fals, ca “adresa” solicitata ar fi fost primita ulterior finalizarii raportului.

Or, nu era vorba de o “adresa” ci de documentatia financiar – contabila a ISC, fara de care intocmirea unei constatari ne era posibila potrivit Legii contabilitatii !

Totodata, Completul de 5 judecatori, desi invoca 3 (trei) decizii ale CCR, eludeaza statuarile constante si explicite ale acestora :

“Pe de alta parte, Curtea observa ca in procesul deliberarii judecatorul verifica si evalueaza materialul probator si isi fundamenteaza solutia pe intregul probatoriu administrat in cauza, prin coroborarea si aprecierea probelor, iar nu prin raportarea exclusiva la constatarile tehnico-stiintifice intocmite de specialistii prevazuti de textele de lege criticate. Asadar, judecata se desfasoara de catre o instanta independenta si impartiala, in conditii de publicitate, oralitate si contradictorialitate, iar judecatorul isi fundamenteaza solutia pe intregul probatoriu administrat, verificand, evaluand si coroborand probele, astfel ca informatiile continute in constatarile tehnico-stiintifice nu pot crea in mod concret riscul unui abuz de procedura. in acest sens, s-a pronuntat Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 524/2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006. ” (CCR, decizia nr. 805/2008).

Rezulta astfel ca, insesi deciziile invocate de instanta de recurs statuau ca raportul de constatare nu poate fi unica proba (exclusiva) pe care se poate intemeia o hotarare penala, si cu atat mai putin in contra unui mijloc de proba legal/veritabil, astfel cum instanta motiveaza inlaturarea expertizei judiciare.

Totodata, retine atentia ca – si daca ar fi existat – eventuala constituire de parte civila a ISC nu poate si un constituie o proba in procesul penal si, tot astfel, ca rationamentul “logico – juridic” nu tine loc de proba si nu se poate substitui probelor legale impuse de legea procesual penala.

Or, in prezenta cauza, se constata – si sub acest aspect – flagranta ilegalitate a hotararii pronuntate, in realitate executare a unei comenzi politice.

In acelasi timp, modul in care instanta de recurs a inteles sa raspunda exceptiei invocate, indeosebi bogatia de “argumente” si invocarea viceversa a deciziilor CCR constituie per se o dovada peremptorie ca redactarea hotararii a fost facuta inclusiv de persoane/entitati din afara instantei.

IV. In raport de disp. art. 6 (obligatia statelor de a asigura un proces echitabil) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, cu aplicarea jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului (ex., hot. din 26 aprilie 2007 in Cauza Dumitru Popescu impotriva Romaniei , par. 103 - 104), combinat cu disp. art. 3 C.p.p. (principul aflarii adevarului), urmeaza a se constata ca hotararile pronuntate in cauza reprezinta evident abuz de drept, aspectele cele mai grave tinand de :

-denaturarea institutiei prescriptiei (speciale) a raspunderii penale;

-stabilirea pretinsului prejudiciu in afara normelor procesual penale si prin vadita denaturare a adevarului .

In acest sens invederam ca, prin ratificarea Convetiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, s-au instituit pentru instantele romane, intre altele:

- obligatia pentru judecatorul national de a asigura efectul deplin al normelor Conventiei, asigurandu-le preeminenta fata de orice alta prevedere contrara din legislatia nationala, fara sa fie nevoie sa astepte abrogarea acesteia de catre legiuitor ;

- obligatia instantelor nationale sa inlature - din oficiu sau la cererea partilor - prevederile dreptului intern pe care le considera incompatibile cu Conventia si protocoalele sale aditionale.

Pe cale de consecinta, primordiala trebuie sa fie inlaturarea erorilor judiciare in plan intern, motiv pentru care apreciem ca prezenta cerere este legitima, admisibila si intemeiata pe fond.

V.In raport de disp. art. 34 – 35 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, combinat cu disp. art. 3 C.p.p. (obligatia aflarii adevarului) precum si prin aplicarea principiului ultra vires in vederea

a.epuizarii, in sens larg, a cailor de atac in ordinea de drept interna;

b.asanarii, in ordinea de drept interna, a erorilor si abuzurilor de drept care au insotit si determinat hotararea contestata, printr-o procedura prealabila solutionarii de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului;

c.inlaturarii caracterului de victima a procesului inechitabil a contestatoarei Jianu si devenirii inaplicabile a prevederilor Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

apreciem ca se impune admiterea in principiu si admiterea pe fond a contestatiei in anulare.

In acest sens,

-in vederea deplinei edificari cu privire la semnificatia si rolul Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si jurisprudentei Curtii europene in ordinea juridica nationala,

-in scopul punerii hotararii pronuntate in concordanta cu principiile de drept recunoscute de natiunile civilizate,

Invederam considerentele si statuarile Curtii Supreme de Justitie a Republicii Moldova privind aplicarea in practica judiciara a unor prevederi al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, publicata in Buletinul Curtii Supreme de Justitie a Rep. Moldova, 2000, nr. 9 – 10, pag. 6 (extras) :

„ 1. Aderind la C.E.D.O., Republica Moldova si-a asumat obligatia de a garanta protejarea drepturilor si a libertatilor proclamate de C.E.D.O. ale tuturor persoanelor aflate sub jurisdictia sa.

Din prevederile Constitutiei Republicii Moldova (art. 4 alin. 2) precum si din hotarirea Curtii Constitutionale nr. 55 din 14 octombrie 1999 “Privind interpretarea unor prevederi ale art. 4 din Constitutia Republicii Moldova” rezulta ca C.E.D.O. constituie o parte integranta a sistemului legal intern si respectiv urmeaza a fi aplicata direct ca oricare alta lege a RM cu deosebirea ca C.E.D.O. are prioritate fata de restul legilor interne care ii contravin.

De mentionat, ca sarcina primordiala cu privire la aplicarea Conventiei revine instantelor nationale si nu Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg. Astfel, in cazul judecarii cazurilor instantele de judecata urmeaza sa verifice daca legea sau actul, care urmeaza a fi aplicat si care reglementeaza drepturi si libertati garantate de C.E.D.O., sint compatibile cu prevederile acesteia, iar in caz de incompatibilitate instanta va aplica direct prevederile Conventiei, mentionind acest fapt in hotarirea sa. (...)

3. Articolul 13 al C.E.D.O. garanteaza dreptul la un recurs efectiv in fata unei instante nationale al oricarei persoane care pretinde a fi victima unei incalcari a drepturilor si libertatilor protejate de Conventie. Acest drept presupune ca persoana sa poata ataca in fata instantelor judecatoresti orice pretinsa violare a drepturilor sale prevazute de Conventie. Posibilitatea atacarii pretinselor violari trebuie sa apartina nemijlocit pretinsei victime si sa nu depinda de discretia anumitor functionari sau a altcuiva (avocatului Parlamentar).

In cazul in care legea nationala nu prevede dreptul la recurs efectiv in privinta incalcarii unui anumit drept prevazut de Conventie, instanta de judecata urmeaza sa primeasca plingerea respectiva si sa solutioneze cauza conform procedurii civile sau penale, aplicind direct prevederile C.E.D.O (...) ”

pentru inc. Jianu Irina Paula - av. Ghita Georgeta Gabriela