O puzderie de dosare penale trimise in instanta de parchete, dar mai ales cele ale DNA in care exista tot felul de anexe cu informatii clasificate, au fost judecate in ultimii ani incalcandu-se in permanenta Legea nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate, acolo unde mijloace de proba provenite de la serviciile secrete nu au fost declasificate si au ramas necunoscute avocatilor, care nu le-au putut contracara cu probe in apararea clientilor lor. Mai mult, probele necunoscute pe parcursul procesului de aparatorii justitiabililor nu au fost inlaturate de judecator si au existat zeci si zeci de decizii luate de instante in baza acestor probe clasificate. In joc a fost libertatea oamenilor care nu s-au putut apara impotriva unor probe clasificate pentru ca avocatii lor, spre deosebire de procuror si de magistratul investit cu judecarea cauzei, nu aveau certificate ORNISS.

Desi la aceasta ora, problema accesului tuturor judecatorilor si procurorilor la informatii clasificate a fost rezolvata prin institutirea normelor din Regulamentul aprobat de CSM in sedinta din 6.02.2014, avocatii nu au in continuare ORNISS, asa ca orice informatie clasificata din anexa secreta a unui dosar este opozabila dreptului justitiabilului in cauza de a avea un proces echitabil.

Culmea indiferentei in fata acestor incalcari sistematice a Legii 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate vine din partea Consiliului Superior al Magistraturii si Ministerului Justitiei. Presedintele Curtii de Apel Bucuresti, Lia Savonea (foto) a realizat in 2011, pe vremea cand era vicepresedinte al Curtii, in calitate de functionar responsabil de securitate al acestei instante, o propunere de lege ferenda pe acest subiect, in care a aratat care sunt argumente ce impun modificarea de urgenta a unor articole din Legea 182/2002, in sensul includerii judecatorilor in categoria celor indreptatiti sa aiba acces la informatile clasificate, la fel ca si parlamentarii si ministrii. Abia azi, problema a fost rezolvata partial, dar doar in favoarea magistratilor, cetateanul de rand, anchetat si judecat fiind in continuare prejudiciat de dreptul la un proces echitabil.

Ministrul Justitiei de la acea vreme, Catalin Predoiu, nu a facut nimic ca sa reglementeze situatia, spre marea satisfactiei a procurorilor anchetatori care s-au folosit in diverse probatorii acuzatoare de informatii clasificate ramase necunoscute avocatilor, dar chiar si de unii judecatori care nu aveau ORNISS. Astfel, a fost incalcat grosolan si principiul contradictorialitatii, intrucat nimeni nu poate aduce probe in combaterea unui mijloc de proba necunoscut.

Savonea: „Parchetul, SRI, MAI etc ar trebui, in masura in care e posibil, desigur, sa ia toate masurile necesare in vederea declasificarii/desecretizarii informatiei de care intelege sa se foloseasca in acuzare„

In propunerea de lege ferenda transmisa in 2011 la Ministerul Justitiei si CSM, presedintele CAB Lia Savonea (la acea vreme vicepresedinte CAB si functionar responsabil cu securitatea) atentiona, pe buna dreptate, si asupra riscului incalcarii articolului 6 din Conventia Europeana pentru Drepturile Omului in ce priveste dreptul de acces la o instanta independenta si impartiala si dreptul la un proces echitabil, in conditiile in care partile si avocatii, neavand autorizatie, nu pot avea acces la documentele si informatiile clasificate.

Mai mult, magistratul Savonea a tratat in mod profesionist toata aceasta problematica si a aratat ca ”in cauzele penale si de contencios administrativ, unde frecventa informatiilor clasificate este cel mai des intalnita, premergator sesizarii instantelor, Parchetul, SRI, MAI etc ar trebui, in masura in care e posibil, desigur, sa ia toate masurile necesare in vederea declasificarii/desecretizarii informatiei de care intelege sa se foloseasca in acuzare„, iar daca acest lucru nu e posibil, atunci informatia respectiva sa nu poata fi folosita ca proba si sa nu se tina cont de ea la solutionarea cauzei.

Iata ce scrie negru pe alb in acest document trasmis in urma cu trei ani CSM-ului si Ministerului Justitiei, la pagina 7, unde au fost prezentate argumentele ce tin de riscul incalcarii dispozitilor art.6 din Conventia Europeana pentru Drepturile Omului in ceea ce priveste dreptul de acces la o instanta independenta si impartiala si dreptul la un proces echitabil:

”Clasificarea unor documente, date, informatii ce constituie mijloace de proba si limitarea sau conditionarea accesului la acestea are influenta directa asupra principiilor independentei si impartialitatii judecatorului. O solutie posibila ar fi ca institutia ce a clasificat documentul ce constituie mijloc de proba sa o si declasifice, in caz contrar, informatia continuta de aceasta neputand fi folosit ca proba, ceea ce inseamna ca nu se va tine seama de ea la solutionarea cauzei.

De aceea, in cauzele penale si de contencios administrativ, unde frecventa informatiilor clasificate este cel mai des intalnita, premergator sesizarii instantei, Parchetul, S.R.I., M.A.I. etc. ar trebui, in masura in care e posibil, desigur, sa ia toate masurile necesare in vederea declasificarii/desecretizarii informatiei de care intelege sa se foloseasca in acuzare”.

Din 2002 pana azi, instantele patriei au incalcat sistematic legea!

In acelasi document exista si o trimitere la articolul 24 alin. 5 din Legea nr. 182/2002, potrivit caruia „este interzisa clasificarea ca secrete de stat a informatiilor, datelor sau documentelor in scopul restrangerii ilegale a exercitiului unor drepturi ale unei persoane sau lezarii altor interese legitime”, iar potrivit art. 33 „este interzisa clasificarea ca secrete de serviciu a informatiilor...pentru favorizarea ori acoperirea eludarii legii sau obstructionarea justitiei”.

In calitatea sa de functionar de securitate al instantei Curtii de Apel Bucuresti, in urma cu trei ani, in materialul transmis MJ si CSM, judecatorul Lia Savonea a evidentiat si faptul ca normele care reglementau materia informatiilor clasificate sunt criticabile, din urmatorul rationament:

”Acordarea autorizatiei de catre „conducatorul autoritatii” (respectiv: presedintele instantei) creeaza cel putin aparenta/suspiciunea (daca nu chiar posibilitatea reala) selectarii unor judecatori agreati pentru a solutiona anumite tipuri de cauze (n.red.-la aceasta ora, s-a reglementat aceasta situatie, si toti magistratii, procurori si judecatori, au acces la informatii clasificate!; daca se admite ca judecatorii carora le-au fost repartizate asemenea cauze (in care exista date, documente ori informatii clasificate) au nevoie de autorizatie de acces, atunci partile si avocatii, fara autorizatie, nu vor putea avea acces la ele, ceea ce ar conduce cel putin la ridicarea de serioase semne de intrebare asupra modului echitabil de solutionare a dosarului si de respectarea a principiilor contradictorialitatii si nemijlocirii. Daca, in schimb, se admite ideea - absolut corecta si consacrata de jurisprudenta CEDO - ca partile si avocatii ar avea acces, fara autorizatie, in virtutea dreptului la un proces echitabil, atunci nu ar mai avea nici o ratiune conditionarea accesului tocmai pentru judecator, caci in caz contrar acesta nu ar mai intruni cerinta de „magistrat independent si impartial” impusa de art. 6 paragraf. 1 din Conventie si jurisprudenta relevanta a instantei europene (...)„.

* Cititi aici materialul transmis de judecatorul Lia Savonea, in 2011, la Ministerul Justitiei si la CSM