Asociatia pentru Monitorizarea Justitiei a elaborat un raport intern pe anul 2012 care analizeaza modul de desfasurare a activitatii magistratilor si a instantelor in anul precedent, din perspectiva avocatilor din Romania. Raportul AMJ, prezentat joi, 25 aprilie 2013, contine cercetari desfasurate in toata tara, atat la nivel administrativ-institutional, cat si la nivelul instantelor de judecata, in elaborarea raportului fiind folosite atat constatarile chestionarului realizat asupra avocatilor cat si aspectele semnalate de avocati si terte persoane. Multe dintre concluziile raportului au luat nastere ca urmare a experientelor proprii ale avocatilor in salile de judecata, dar si in raportul pe care acestia il au zilnic cu administratia Justitiei.

In ceea ce priveste chestionarul realizat de Asociatia pentru Monitorizarea Justitiei, acesta a urmarit identificarea disfunctionalitatilor, in practica curtilor, magistratilor si a Consiliului Superior al Magistraturii, in felul in care sunt ele percepute de avocati. In urma acestor demersuri au fost intocmite propunerii de solutii pentru remedierea disfunctionalitatilor identificate de avocatii chestionati.

Legea 544/2001, o problema pentru instantele de judecata

Astfel, Asociatia pentru Monitorizarea Justitiei a constatat ca in anul 2012 au existat instante care au adoptat pozitia de respingere totala a cererilor privind informatiile publice, intre acestea ocupand un loc fruntas Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, urmata de Judecatoria Sector 1 Bucuresti, care a refuzat total comunicarea raspunsurilor la cererile de informatii publice. In acelasi timp, AMJ a aratat ca raspunsurile oferite de instante difera calitativ si cantitativ, in functie de profilul persoanei care solicita informatia: mass-media, justitiabil, avocat sau alta institutie.

Asociatia evidentiaza cu privire la acest aspect ca in Romania nu exista niciun fel de mecanism de control administrativ cu privire la aplicarea corecta a Legii 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public. AMJ a constatat ca cel mai mare grad de opacitate cu raspunsuri preponderent refuzate au fost intalnite in situatii precum:

-"cand au fost solicitate hotararile administrative ale instantelor sau informatii referitoare la acestea

- informatii cu privire la traseul porofesional al magistratilor

- Cand au fost solicitate informatii in legatura cu repartizarea aleatorie a dosarelor sau cu modalitatea de numire sau schimbare a componentei completelor de judecata sau cu deciziile Colegiilor de conducere ale instantelor, au fost refuzate informatiile solicitate, fara nici o exceptie, considerandu-se astfel de informatii ca nefiind publice, in ciuda prevederilor Regulamentului de ordine interioara al instantelor modificat la propunerea Comisiei 1 CSM, in urma demersurilor realizate de AMJ. (...)

Problema legata de dosarele profesionale ale magistratilor ramane un subiect extrem de sensibil, datele din aceste dosare fiind considerate strict confidentiale, fara a se face nicio distinctie in ce priveste categoria de informatii care se regasesc in acestea. Chiar si dupa ce, in urma Raportului AMJ pe 2011, Consiliul Superior al Magistraturii a facut o minima concesie in sensul modificarii Regulamentului de organizare al instantelor judecatoresti, prin prevederea obligativitatii publicarii pe site-urile instantelor de judecata a CV-urilor profesionale ale fiecarui magistrat, aceasta reglementare a fost cel mai adesea incalcata, CV-urile neregasindu-se pe site-urile majoritatii instantelor”.

Pronuntarea in sedinta publica

Asociatia pentru Monitorizarea Justitiei a concluzionat in urma intocmirii raportului pe anul 2012 si ca in instantele civile din Romania, s-a generalizat fenomenul lipsei publicitatii pronuntarii hotararilor judecatoresti:

"Cu privire la acest aspect, am solicitat lamuriri atat conducerilor instantelor cat si Consiliului Superior al Magistraturii, dat fiind ca este atat o problema de aplicare a principiului publicitatii sedintei de judecata si a dispozitiilor legale din Codul de procedura civila, cat si de natura organizatorica. Solicitarilor noastre li s-a raspuns (de catre Curtea de Apel Bucuresti sau Consiliul Superior al Magistraturii) fie prin invocarea unei imposibilitati obiective de aplicare a legii, din cauza lipsei de sali libere in instante, lipsa a spatiului care ar face, deci, imposibila respectarea dispozitiilor legale de catre magistrati, fie prin invocarea caderii in desuetudine a dispozitiilor legale insele, considerindu-se ca sistemul Ecris ar suplini norma prevazuta de Codul de procedura civila (...) Cand a fost solicitata instantelor de judecata sa rectifice mentiunea “pronuntarii in sedinta publica “ din hotarari, ca fiind o eroare materiala in lipsa unei veritabile pronuntari in sedinta publica, cererile au fost respinse considerandu-se ca nu exista o procedura prin care o astfel de eroare sa fie rectificata sau ca pronuntarea in sedinta publica este desueta, chiar daca prevazuta de lege”.

Repartizarea aleatorie a cauzelor

In urma studiilor realizate de Asociatia pentru Monitorizarea Justitiei, s-a constat ca in instante a luat nastere un fenomen care a favorizat lipsa de transparenta a procesului de repartizare a cauzei, prin aceea ca s-au gasit modalitati prin care sa poata fi ocolita repartizarea aleatorie a dosarelor. Facand referire la sistemul ECRIS, AMJ evidentiaza ca au fot speculate vicii ale sistemului care au permis manipularea lui si determinarea manuala a completului care urmeaza sa judece cauza: “La acest moment, instantele nu permit justitiabilului sa fie martor la introducerea dosarului in sistem si la completarea campurilor programului, intreaga procedura fiind manuala, iar justitiabilul afland completul de judecata decat la un interval de cateva zile. Nu exista nici o explicatie logica sau procedurala pentru care completul si termenul de judecata sa nu fie cunoscute de la data introducerii cererii, cand se presupune ca toate campurile programului Ecris au fost completate.

Cu privire la aceasta problema, sesizata si in raportul pe anul 2011, CSM a luat in discutie propunerea AMJ in sensul instalarii unui monitor martor accesibil justitiabilului la momentul inregistrarii, astfel incat modalitatea de completare a campurilor sa poata fi vizualizata de parti la momentul repartizarii. O astfel de prevedere nu a fost insa aprobata de catre Plenul CSM, astfel incat si la acest moment situatia este neschimbata. Pentru a nu se putea contesta caracterul aleatoriu al repartizari, in fiecare dosar se depune un print cu o fisa pe care scrie ca s-a facut repartizare aleatorie, care este considerata de catre instante ca face dovada deplina a caracterului aleatoriu al repartizarii.

Modalitatile de manipulare ale sistemului Ecris au fost descrise atat de mass-media, de reprezentantii asociatiilor non-guvernamentale, cat si in cadrul unor dosare penale intocmite pentru fapte de coruptie cand s-a adus la cunostinta societatii civile tehnicile concrete de determinare a completului de judecata, fara insa a genera si crearea unor mecanisme de transparentizare a procesului de repartizare aleatorie. O alta modalitate de eludare a dispozitilor legale privind repartizarea aletorie este schimbarea completului pe parcursul judecatii, cu incalcarea dispozitiilor art.98 din Legea 303/2004 care prevede ca schimbarea completului de judecata pe parcursul procesului se poate face doar in cazuri exceptionale si motivate, cum ar fi boala, concediu, avansare in profesie. Se ajunge astfel la situatia ca dosarul sa fie judecat de catre alte persoane decat cele care se presupune ca ar fi fost determinate aleatoriu la data introducerii cererii. Schimbarea componentei completelor de judecata se face prin decizia Colegiului de Conducere al fiecarei instanta de judecata, iar aceste decizii nu sunt comunicate la cerere justitiabililor, ele nefiind considerate publice. (...)

Dovada ca manipularea sistemului Ecris este sistemica si realizata cu acceptul, daca nu la initiativa, conducerilor instantelor si a magistratilor este refuzul de verificare a sustinerilor punctuale ale partilor litigante, in ciuda simplicitatii verificarii dat fiind ca accesul in sistem se poate face doar pe baza unei parole care duce la identificarea la orice moment a persoanelor care au accesat sistemul si a operatiunilor realizate. Este evident ca, in conditiile in care orice suspiciune publica sau privata poate fi inlaturata extrem de facil prin atasarea parcursului informatic complet al fiecarui dosar, refuzul de a pune la dispozitie aceste date echivaleaza cu recunoasterea fraudei repartizarii aleatorii. (...) S-a dezvoltat o opozitie concertata a magistratilor, acestia refuzand sa se abtina de la judecata, iar in privinta cererilor de recuzare creandu-se o practica extinsa de respingere a acestora, intr-o proportie care se traduce in inaplicabilitatea de facto a textelor de lege care reglementeaza institutia incompatibilitatilor.

Acest fenomen a fost favorizat si de asezarea completelor in cascada, prin sistemul de planificare aprobat de colegiile de conducere ale fiecarei instante in parte, in considerarea faptului ca cererile de recuzare si abtinere sunt solutionate, potrivit Regulamentului instantelor, de catre completul urmator, ceea ce permite planificarea in functie de simpatiile sau animozitatile dintre judecatori. Acest aspect, grefat pe disfunctionalitatile sistemului Ecris de repartizare aleatorie, conduce la suspiciuni legate de existenta unor fenomene de coruptie la nivelul instantelor, confirmate prin refuzul magistratilor de a se retrage din judecata unor cauze atunci cand cel putin una din parti arata ca nu are incredere in calitatea si impartialitatea actului de justitie al carui beneficiar este dublat de imposibilitatea practica de a cunoaste magistratul prin secretizarea informatiilor legate de acesta. In aceasta privinta, nu numai ca CSM nu a incercat sa gaseasca solutii de natura sa creeze garantiile procesuale necesare ci a initiat acte normative de natura sa limiteze accesul la justitie, cu incalcarea principiului repartizarii aleatorii. (...)
In loc sa puna accentul pe cauzele si solutiile problemelor din Justitie, atat administrative cat si judiciare, CSM incearca sa gaseasca paliative astfel incat sa indeparteze orice discutie care ar pune sub semnul indoielii corectitudinea repartizarii aleatorie sau a unor magistrati.

Consideram ca, din aceasta perspectiva, CSM ar trebui sa faca o analiza corecta si complexa a motivelor care au dus la refuzul unor justitiabili de a fi judecati de anumiti magistrati, analiza care sa tina cont de datele aflate in dosarul profesional al acestora - sesizari, evaluari, performante, practica de casare - astfel incat sa se poata rezolva cauza care a dus la aceasta situatie, si nu efectul”.

AMJ despre evenimentele din vara anului 2012 care au implicat CSM: “Acest conflict politic deschis a facut sa iasa la iveala faptul ca membrii CSM aveau optiuni politice dupa care actionau in exercitarea mandatelor de membri”.

Asociatia pentru Monitorizarea Justitiei a prezentat in raportul pe anul 2012 si modul in care este perceput Consiliul Superior al Magistraturii, in functie de activitatea pe care o efectueaza. In acest sens, AMJ arata ca in urma evenimentelor din vara anului 2012 s-a putut constata ca anumiti membrii CSM au optiuni politice, in functie de care actioneaza in exercitarea mandatelor lor: “Caracteristic pentru anul 2012 a fost lupta politica declansata in vara intre Presedintie, pe de o parte, si Guvern si partidele majoritare in Parlament, pe de alta parte. in aceasta lupta, un element esential a fost preluarea controlului asupra Justitiei si serviciilor secrete. Acest conflict politic deschis a facut sa iasa la iveala faptul ca membrii CSM aveau optiuni politice dupa care actionau in exercitarea mandatelor de membri, incalcand astfel interdictia profesionala de participare la viata politica.

CSM a fost practic impartit in doua tabere, care s-au manifestat dihotomic, conflictul ducand la blocarea pentru o buna perioada deeve timp atat a activitatii CSM, cat si a institutiilor cu privire la care CSM avea diverse prerogative, cum ar fi Ministerul Justitie, Parchetul General, inalta Curte de Casatie si Justitie si Directia Nationala Anticoruptie. Gradual, tulburarile politice interne si-au facut simsit efectul in Justitie prin cresterea numarului de anchete disciplinare cu privire la magistrati pentru actele de justitie pe care le faceau, prin cresterea numarului de magistrati trimisi in judecata pentru fapte de coruptie, prin devoalarea mediatica a raporturilor dintre magistrati si persoane urmarite pentru fapte de coruptie. Unele din aceste persoane erau chiar membri CSM, ceea ce a dus fie la demisia, fie la suspendarea acestora din CSM”.

AMJ: “Intre Ministerul Justitiei si justitiabili nu exista niciun raport”

In ceea ce priveste raporturile justitiabililor cu Ministerul Justitiei, AMJ a constatat ca MJ nu a luat nici o masura pentru eficientizarea actului de justitiei sau a responsabilizarii judecatorilor. AMJ face referire si la Arhiva SIPA: “Intre Ministerul Justitiei si justitiabili nu exista nici un raport. Pana la intrarea in vigoare a modificarilor Legii 303/2004 sesizarile trimise Ministerului Justitiei fiind redirectionate sau respinse, fara analiza fondului petitiei, raspunzandu-se ca Ministerul nu are competente proprii de supraveghere a instantelor si parchetelor si ca ar insemna o imixtiune nelegala in treburile Justitiei, pentru ca ulterior intrarii in vigoare a Legii 303/2004, sa se refuze de catre Minister aplicarea noului text de lege. in cursul anului 2011 Ministru de Justitie a fost numit un fost judecator de la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Mandatul a fost influentat de conflictele din plan politic si institutional si cele dintre Romania si institutiile Uniunii Europene, legate de functionarea Statului de Drept. Principalele discutii legate de activitatea Ministerului de Justitie au fost legate de numirea Procurorilor de la conducerea DNA si a Parchetului General, nefinalizate, inca la data redactarii prezentului raport.

Important este de remarcat ca Ministrul Justitiei nu a luat nici o masura in sensul eficientizarii actului de justitiei sau a responsabilizarii judecatorilor, in conditiile in care erau principalele probleme reclamate atat la nivel intern, cat si international. Ca si anterior, Ministrul Justitiei nu a tratat din perspectiva justitiabilului, ci a incercat sa rezolve nemultumirile magistratilor, in special administrative, transferand bugetul instantelor de judecata de la Ministerul Justitiei la Inalta Curte de Casatie si Justitie, promovand acte normative de degrevare a instantelor, prin suprimarea unor cai de atac, etc. Un capitol important al existentei Ministerului de Justitie il constituie activitatea SIPA (Serviciul Independent pentru Protectie si Anticoruptie) infiintat in anul 1991 de Mircea Ionescu Quintus, Ministru al Justitiei la acel moment.

Desfiintat in anul 2006, arhiva SIPA a avut un traseu sinuos fiind transferat succesiv de la Ministerul Justitiei la Directia Nationala a Penitenciarelor, apoi inapoi la Minsterul de Justitie.

“Arhiva SIPA contine dosarele de urmarire informativa ale magistratilor si este un element de santaj si control al magistratilor din partea celor care cunosc continutul acestora.

Doua aspecte sunt de observat:

-Ca “exista” dosare de urmarire operativa, ceea ce inseamna ca au existat actiuni de urmarire operativa a magistratilor, ceea ce inseamna ca au existat agenti de urmarire care, odata cu desfiintarea serviciului au fost, in mod natural, transferati catre un alt serviciu, unde isi continua activitatea;

-Ca exista o temere generalizata de aceste dosare. De unde se poate deduce, pe de o parte, ca ele contin informatii de natura sa compromita magistrati, iar pe de alta parte, ca situatia este comuna pentru foarte multi magistrati. in aceste conditii, se pune problema daca informatiile privind activitatile nelegale ale magistratilor, nu sunt de interes public, presupunandu-se ca un serviciu al statului nu a avut ca preocupare decat sa identifice si sa analizeze activitati in legatura cu activitatea profesionala a magistratilor.

Toate acestea conduc la concluzia ca in Justitie nu se doreste sa nu mai existe persoane controversate sau fara apartenenta sau conexiuni cu serviciile secrete, ci doar ca aceste situatii sa nu fie devoalate. Recent, chiar Directorul SRI a recunoscut, de altfel, in mod implicit, apartenenta magistratilor la serviciile secrete prin sustinerea ca nu ar exista nici un fel de incompatibilitate intre calitatea de magistrat si cea de colaborator/lucrator operativ in cadrul servicilor”.

* Cititi aici integral raportul pe 2012 al Asociatiei de Monitorizare a Justitiei

* Cititi aici chestionarul