Continua acuzatiile privind felul in care primarul general al Capitalei Nicusor Dan (foto 1) si-a sabotat in instanta atat propria primarie, cat si Consiliul General al Municipiului Bucuresti.

---

Lumea Justitiei va prezinta in exclusivitate recursul depus la Curtea de Apel Bucuresti marti, 5 aprilie 2022, de catre CGMB – reprezentat de consilierul PSD Marius Adrian Pavel (foto 2) – impotriva sentintei nr. 860/2022, prin care, la 17 februarie 2022, in dosarul nr. 37533/3/2021, judecatorul Ionel Raileanu de la Tribunalul Bucuresti a suspendat hotararile de Consiliu General privind aprobarea PUZ-urilor pentru sectoarele 2, 4 (zona de sud) si 5. Nu vom intra in detalii, intrucat v-am prezentat in primele doua episoade ale serialului felul in care un ONG apropiat de Nicusor Dan (Asociatia Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis) a atacat in instanta cele trei planuri urbanistice zonale, obtinand deocamdata suspendarea lor la fond, prin sentinta judecatorului Raileanu. (Gasiti la final linkul catre precedentele episoade ale serialului „Nicusor sabotor”.)

Este vorba despre o sentinta curios de scurta, de numai cinci pagini, dintre care doar doua reprezinta argumentatia propriu-zisa a magistratului TMB. De altfel, acesta este unul dintre argumentele recurentului CGMB: lipsa unei motivatii propriu-zise a sentintei de suspendare.

Insa principala idee a recursului este faptul ca atat la data sesizarii Tribunalului Bucuresti de catre Ecopolis cu solicitarea de suspendare, cat si la data pronuntarii instantei, acele trei hotarari (HCGMB nr. 339/2020, HCGMB nr. 443/2018 si HCGMB nr. 242/2020) erau deja suspendate, insa pe cale administrativa, prin alte trei hotarari de Consiliu General (65, 67, respectiv 68 din 2021). In plus, in alt dosar, acelasi judecator Ionel Raileanu retinuse legalitatea PUZ Sector 2, mai arata consilierul general Marius Pavel in actiunea de recurs depusa la CAB in numele CGMB si redactata in colaborare cu avocatul Vladimir Visoianu (foto 3).

Nu in ultimul rand, consilierul PSD acuza „deplina coniventa” intre paratul-primar Nicusor Dan si ONG-ul Ecopolis, in conditiile in care Asociatia Salvati Bucurestiul – infiintata de Dan – figureaza pe site-ul Ecopolis la categoria „Parteneri”. Altfel spus: Nicusor Dan i-a instigat pe cei de la Ecopolis sa atace PUZ-urile in instanta.

Oricum: non-combatul lui Dan a fost retinut inclusiv de catre judecatorul Ionel Raileanu, care in sentinta de suspendare a scris cat se poate de clar ca „paratul Municipiul Bucuresti a formulat intampinare (...) prin care a solicitat instantei sa dispuna admiterea cererii de suspendare a executarii actelor administrative reprezentate de HCGMB nr. 339/2020, HCMB nr. 443/2018 si nr. 242/2020” (vezi facsimil).

Alte argumente ale Consiliului General se refera la lipsa de interes a Asociatiei Ecopolis de a promova o actiune precum cea de fata (in conditiile in care obiectul de activitate al ONG-ului nu are legatura cu urbanismul), precum si la lipsa calitatii procesuale pasive a Municipiului Bucuresti, in conditiile in care cele trei hotarari atacate fusesera emise de catre Consiliul General, iar nu de catre primar.

 

Iata principalul pasaj al actiunii de recurs depuse de consilierul Marius Pavel in numele CGMB:

„B. Circumstantierea situatiei de fapt

Din sentinta recurata rezulta urmatoarele imprejurari cu privire la:

B.1. Actiunea reclamantei

Prin cererea introductiva reclamanta ECOPOLIS a solicitat instantei sa dispuna suspendarea executarii cu privire la trei acte administrative cu caracter normativ diferite, care nu au nicio legatura intre ele, respectiv:

1) HCGMB nr. 339/13.08.2020 privind aprobarea PUZ Sector 2;

2) HCGMB nr. 443/26.07.2018 privind aprobarea PUZ Zona de Sud a Sectorului 4;

3) HCGMB nr. 242/18.06.2020 privind aprobarea PUZ Coordonator al Sectorului 5;

Aceste Hotarari ale CGMB au conferit putere de aplicare pentru fiecare din cele trei PUZ-uri, constituind astfel temeiul juridic in vederea realizarii programelor de amenajare teritoriala si de dezvoltare urbanistica, precum si a autorizarii lucrarilor de executie a obiectivelor de investitii, pentru teritoriul administrativ aferent Sectoarelor 2, 4 si 5. (Definitia termenului „aprobare” din Anexa nr. 2 la Legea nr. 350/2001: „Aprobare – optiunea forului deliberativ al autoritatilor competente de incuviintare a propunerilor cuprinse in documentatiile prezentate si sustinute de avizele tehnice favorabile emise in prealabil. Prin actul de aprobare (lege, hotarare a Guvernului, hotarare a consiliilor judetene sau locale, dupa caz) se confera documentatiilor putere de aplicare, constituindu-se astfel ca temei juridic in vederea realizarii programelor de amenajare teritoriala si de dezvoltare urbanistica, precum si a autorizarii lucrarilor de executie a obiectivelor de investitii”.)

Reclamanta a introdus cererea de suspendare la instigarea si de coniventa cu Primarul General Nicusor DAN – fost presedinte al ASOCIATIEI SALVATI BUCURESTIUL, partener al ECOPOLIS, asa cum rezulta din pagina de internet https://www.ecopolis.org.ro/parteneri.

Urmarind sa se judece fara opozitie, reclamanta ECOPOLIS:

- a introdus cererea in contradictoriu cu paratii CGMB si MUNICIPIUL BUCURESTI prin Primar General, fara sa cheme in judecata:

(i) initiatorii-autoritati contractante ale celor trei PUZ-uri contestate (Primarii Sectoarelor 2, 4 si 5)

(ii) beneficiarii celor trei PUZ-uri (Sectoarele 2, 4 si 5) – la solicitarea carora au fost emise Certificatele de urbanism (anexele 01-03) care au stat la baza elaborarii, avizarii si aprobarii PUZ-rilor;

- desi si-a afirmat interesul in probleme privind protectia mediului, nu a contestat si actele administrative emise de catre autoritatea pentru protectia mediului, care confirmau juridic integrarea aspectelor privind protectia mediului in PUZ-urile contestate, caci, altminteri, ar fi trebuit sa cheme in judecata si APMB.

De jure, „paratul” Municipiul Bucuresti nu avea calitate procesuala pasiva, scopul chemarii sale in judecata fiind ca Primarul General sa achieseze la cererea reclamantei si sa ii ofere practic o „motivare” aparenta.

Mai mult, prin „grija” Primarului General, citatiile si adresele emise de instanta nu au ajuns la CGMB, autoritatea emitenta parata neafland despre existenta dosarului, fiindu-i astfel ingradit dreptul la aparare. Raportat la amploarea prejudiciului (circa 5 miliarde de euro – obiective de utilitate publica blocate odata cu pronuntarea hotararii de suspendare), faptele ilicite intra sub incidenta Legii nr. 78/2000 (n.r. pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie).

In „motivarea” cererii de suspendare, sub aspectul „cazului bine justificat”, reclamanta „a invocat si sustinut multiplele motive de nelegalitate si neoportunitate ale celor trei acte administrative, astfel cum sunt expuse in cele 2 documente de sinteza juridica si urbanistica atasate procesului-verbal al sedintei extraordinare a CGMB din data de 24 septembrie 2021”, respectiv:

- adresa Primarului General nr. 5254/19.07.2021 catre Prefectul Municipiului Bucuresti si ISC-IRCBI;

- raportul preliminar de analiza asupra documentatiilor de urbanism modificatoare ale PUG Bucuresti – PUZ-urile aferente Sectoarelor 2, 3, 4 (sud), 5 si 6.

In ceea ce priveste conditia „prevenirii unei pagube iminente”, reclamanta a mentionat ca „nesuspendarea pe cale judiciara a executarii celor trei acte administrative in cel mai scurt timp posibil ar insemna un dezastru urbanistic pentru Municipiul Bucuresti si disparitia a numeroase spatii verzi din Municipiul Bucuresti, in conditiile in care Hotararile CGMB nr. 65/26.02.2021, nr. 67/26.02.2021 si nr. 68/26.02.2021, prin care cele trei acte administrative au fost suspendate pe cale administrativa pentru o perioada de 12 luni, vor expira foarte curand, la sfarsitul lunii februarie 2022”.

Totodata, reclamanta a mai precizat ca „raportul preliminar de analiza asupra documentatiilor de urbanism modificatoare ale PUG Municipiul Bucuresti – PUZ aferente Sectoarelor 2, 3, 4 (sud), 5 si 6, mentionat mai sus, se pronunta explicit asupra prejudiciului”.

Aceasta este intreaga „motivare” a cererii de suspendare formulate de reclamanta ECOPOLIS.

B.2. Intampinarea „paratului” MUNICIPIUL BUCURESTI

„Paratul” Municipiul Bucuresti a formulat „intampinare” (vol. I, filele 145-162, 168-202) prin care a solicitat instantei sa admita cererea de suspendare a executarii Hotararilor CGMB nr. 339/2020, 443/2018 si 242/2020.

In motivarea intampinarii, a invocat considerentele retinute prin doua hotarari judecatoresti, respectiv:

(1) Sentinta Civila nr. 7287/23.11.2021 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a II-a CAF in Dosarul nr. 25473/3/2020, prin care instanta a dispus anularea HCGMB nr. 242/2020 privind PUZ Sector 5, care in opinia sa „fundamenteaza neindoielnic cel putin la nivel aparent imperativul suspendarii executarii acestei documentatii”.

(2) Sentinta Civila nr. 8001/21.11.2019, pronuntata in Tribunalul Bucuresti, Sectia a II-a CAF in Dosarul nr. 23341/3/2019, prin care instanta „a anulat HCGMB nr. 443/2018 pentru o zona a PUZ Sector 4”.

B.3. Probatoriul „administrat”

Nesocotind prevederile art. 13 alin.(1) si (4) din LCA (n.r. Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ), instanta a solutionat cauza in lipsa documentatiilor aferente celor trei acte administrative normative contestate (fiecare avand peste 3.000 file), admitand cererea numai pe „baza” sustinerilor si inscrisurilor depuse de catre reclamanta si „paratul” Municipiul Bucuresti.

B.4. Solutia primei instante

Prin Sentinta Civila nr. 860 din 17.02.2022, tribunalul a admis cererea reclamantei si a dispus suspendarea executarii celor trei acte administrative cu caracter normativ, retinand in considerente:

B.4.1. In ceea ce priveste „existenta cazurilor bine justificate”

Prima instanta a apreciat ca aceasta conditie este indeplinita, intrucat reclamanta ar fi demonstrat existenta unor motive temeinice care creeaza o indoiala puternica asupra legalitatii actelor administrative contestate, retinand concret trei pretinse motive de aparenta nelegalitate:

1) Pentru niciunul dintre cele trei PUZ-uri contestate nu a fost stabilita perioada de valabilitate, fiind astfel incalcate prevederile art. 56 alin.(4) din Legea nr. 350/2001.

2) Avizele Arhitectului-sef nu au fost fundamentate de catre Comisia tehnica de amenajare a teritoriului si urbanism, fiind astfel incalcate prevederile art. 37 alin.(1) din Legea nr. 350/2001;

3) Prin cele trei PUZ-uri care formeaza obiectul cererii de suspendare a executarii, suprafete considerabile prevazute ca spatii verzi in PUG isi schimba destinatia, fiind incalcate astfel prevederile art. 71 din OUG nr. 195/2005 (n.r. privind protectia mediului) si art. 18 alin. (5) din Legea nr. 24/2007 (n.r. privind reglementarea si administrarea spatiilor verzi din intravilanul localitatilor).

B.4.2. In ceea ce priveste „conditia pagubei iminente”

Tribunalul a apreciat ca este indeplinita si conditia pagubei iminente, intrucat executarea Hotararilor CGMB nr. 339/13.08.2020, nr. 443/26.07.2018 si nr. 242/18.06.2020 „implica transformarea unor terenuri prevazute ca spatii verzi in PUG aprobat prin HCGMB nr.269/2000 in suprafete cu constructii, operatiune ireversibila in situatia in care instanta de fond anuleaza actele administrative atacate si ar fi de natura sa afecteze dreptul reclamantei la un mediu sanatos”.

C. Motive de recurs

Sentinta recurata este vadit nelegala, sub toate aspectele. Tribunalul a incalcat principiile fundamentale ale procesului civil, regulile de procedura si normele de drept material incidente, iar iregularitatile, mult prea numeroase si grosiere, denota premeditare si atesta ca judecatorul primei instante a administrat actul de justitie dupa o agenda oculta, straina cadrului legal.

In acest sens, invocam urmatoarele exceptii si motive de recurs, circumscrise motivelor de nelegalitate prevazute la art. 488 alin.(1) punctele 5, 6, 7 si 8 din CPC, dupa caz.

C.1. Exceptia inadmisibilitatii actiunii indreptate impotriva celor trei acte administrative normative diferite, care nu au nicio legatura intre ele

Motivul de recurs este prevazut de dispozitiile art. 488 alin. 1 pct. 5 si 8 CPC. Aceasta exceptie poate reprezenta si o aparare de fond (care trebuie tratata ca atare in recurs) si se incadreaza in solicitarea nr. 2 din prezentul recurs de casare a hotararii instantei de fond. In situatia in care instanta va aprecia ca exceptia reprezinta o aparare de fond, urmeaza a se uni cu fondul cauzei.

In acceptiunea Legii nr. 554/2004, subiectele de sesizare prevazute la art. 1 pot solicita instantei anularea si/sau suspendarea executarii unui act administrativ unilateral sau mai multora, cand sunt subsecvente ori daca intre ele exista legaturi de interdependenta/cauzalitate. Concluzia se impune cu necesitate raportat la prevederile Legii nr. 554/2004, corelativ cu ratiuni care tin de motivarea cererii deduse judecatii, implicit, cu motivarea hotararii judecatoresti.

Prin urmare, nu pot fi atacate, in cadrul aceleiasi actiuni, mai multe acte administrative unilaterale diferite, intre care nu exista legaturi de interdependenta/cauzalitate. Cu atat mai putin pot fi contestate mai multe acte administrative cu caracter normativ diferite.

Per a contrario, ar insemna ca si Prefectul poate ataca intr-o singura actiune mai multe acte administrative normative diferite, situatie in care ar insemna ca poate bloca abuziv activitatea unui consiliu local/judetean, atacand la pachet toate hotararile adoptate in decurs de 6 luni, hotararile atacate fiind suspendate de drept potrivit art. 3 alin.(3) din LCA. Or, aceasta ipoteza este de neconceput. De asemenea, in aceeasi interpretare per a contrario, CGMB putea adopta toate cele 3 HCGMB a caror suspendare s-a solicitat prin acelasi act normativ, astfel incat in loc de 3 acte administrative, ar fi putut exista unul singur. Evident, aceasta posibilitate nu exista. Fiecare act administrativ are propriul Raport de specialitate, Referat de aprobare, Avize distincte si reglementeaza suprafete distincte din teritoriul administrativ al Municipiului Bucuresti. Solutia legala in aceasta speta era disjungerea cauzei si formarea a trei dosare separate.

In speta, tribunalul nu putea sa analizeze si sa se pronunte motivat pe legalitatea celor 3 Hotarari CGMB privind aprobarea unor documentatii de urbanism PUZ total diferite, fiecare continand peste 3.000 file. De aceea nici nu a dispus autoritatii emitente sa comunice documentatiile din cele trei dosare administrative.

Este incident motivul de nelegalitate prevazut la art. 488 alin.(1) pct. 5 din CPC, situatie in care se impune casarea sentintei recurate, din perspectiva aspectelor criticate.

C.2. Exceptia lipsei calitatii procesuale active

C.2.1. Legitimarea procesuala activa in acceptiunea Legii nr. 554/2005 si a Codului Civil

La art.14 din LCA i se recunoaste persoanei vatamate dreptul de a solicita suspendarea executarii actului administrativ unilateral, in ipoteza unor cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente.

Potrivit art. 2 alin.(1) lit.a) teza ultima din LCA „sunt asimilate persoanei vatamate si organismele sociale care invoca vatamarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor si intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate”, iar organismele sociale interesate sunt definite la art.2 alin.(1) lit. s) din LCA: „structuri neguvernamentale, sindicate, asociatii, fundatii si altele asemenea, care au ca obiect de activitate protectia drepturilor diferitelor categorii de cetateni sau, dupa caz, buna functionare a serviciilor publice administrative”.

Adjectivul „interesate” se refera la interesul in cauza, functie de specializarea organismelor sociale, care trebuie sa corespunda cu obiectul litigiului dedus judecatii. Asadar, o asociatie justifica interes judiciar doar in litigiile care au legatura directa cu realizarea scopului si obiectului de activitate stabilit prin lege, actul de constituire sau statut, potrivit art. 206 alin.(2) Cod civil.

In concluzie, au calitate procesuala activa si interes judiciar organismele sociale interesate al caror scop si obiect de activitate se grefeaza pe litigiul dedus judecatii.

Sub acest aspect, Decizia RIL nr. 8/2020 edicteaza: „In vederea exercitarii controlului de legalitate asupra actelor administrative la cererea asociatiilor, in calitate de organisme sociale interesate, invocarea interesului legitim public trebuie sa fie subsidiara invocarii unui interes legitim privat, acesta din urma decurgand din legatura directa dintre actul administrativ supus controlului de legalitate si scopul direct si obiectivele asociatiei, potrivit statutului. Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 517 alin.(4) din Codul de procedura civila”.

Din aceasta perspectiva, astfel cum reiese din actele constitutive ale reclamantului intimat, nu se face dovada existentei conform scopului si obiectivelor de activitate ale Ecopolis a activitatilor specifice privind protectia mediului si a spatiilor verzi, ci doar privind dezvoltarea durabila. Astfel, intimata nu este in masura sa argumenteze cererea de suspendare pe aspecte care tin de legislatia protectiei mediului inconjurator. Din aceasta perspectiva, Ecopolis nu are calitate procesual activa in cauza.

C.2.2. ECOPOLIS nu are calitate procesuala activa si interes judiciar in prezenta cauza

Articolul 2 din Statut stabileste scopul ECOPOLIS: „promovarea principiilor dezvoltarii durabile in societatea romaneasca” care nu are nicio legatura cu documentatiile de urbanism si hotararile de aprobare. Totodata, ECOPOLIS nu justifica interes legitim privat in cauza, intrucat actele administrative normative si PUZ-urile contestate nu au legatura directa nici cu obiectivele si activitatile prevazute la Art. 7 si 8 din Statut.

Reclamanta ECOPOLIS nu poate justifica calitate procesuala activa invocand dreptul de acces la justitie in probleme de mediu (stabilit la Art. 9 din Conventia de la Aarhus si la art. 5 lit. d) din OUG nr. 195/2005), intrucat in litigiile privind probleme de mediu, obiectul judecatii il formeaza actele administrative (definite „acte de reglementare” la art. 2 pct. 2 din OUG nr. 195/2005, intre care si „avizul de mediu”).

(Art. 5 lit. d) din OUG nr. 195/2005:

„Statul recunoaste oricarei persoane dreptul la un mediu sanatos si echilibrat ecologic, garantand in acest scop:

d) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul organizatiilor pentru protectia mediului, autoritatilor administrative si/sau judecatoresti,dupa caz, in probleme de mediu, indiferent daca s-a produs sau nu un prejudiciu”.

Art. 2 pct. 2 din OUG nr. 195/2005:

„Acte de reglementare – decizia etapei de incadrare, aviz de mediu, acord de mediu, autorizatie de mediu, autorizatie integrata de mediu, autorizatie privind emisiile de gaze cu efect de sera, autorizatie privind activitati cu organisme modificate genetic”.

Art. 18 din OUG nr. 195/2005:

„Litigiile generate de emiterea,revizuirea, suspendarea ori anularea actelor de reglementare se solutioneaza de instantele de contencios administrativ competente”.

Art. 2 pct. 13 lit.a) din OUG nr. 195/2005:

„Aviz de mediu – actul administrativ emis de autoritatea competenta pentru protectia mediului, care confirma integrarea aspectelor privind protectia mediului in planul sau programul supus adoptarii”.)

Principial, invocand probleme de mediu, oricare persoana poate ataca la instanta de contencios actele de reglementare precizate la art. 2 alin.(2) din OUG nr.195/2005, dar nu are vocatia legala sa atace direct un PUZ, fara sa fi atacat, in principal, actul de reglementare al autoritatii de protectia mediului.

In speta

Avizul de mediu nr. 1/10.02.2020 – emis de APMB (anexa 04) este actul administrativ normativ care confirma juridic ca PUZ Sector 2 respecta legislatia privind protectia mediului.

Avizul de mediu nr. 1/01.03.2018 – emis de APMB (anexa 05) este actul administrativ normativ care confirma juridic ca PUZ Zona de Sud a Sectorului 4 respecta legislatia privind protectia mediului.

Avizul de mediu nr. 2/02.03.2020 – emis de APMB (anexa 06) este actul administrativ normativ care confirma juridic ca PUZ Coordonator Sector 5 respecta legislatia privind protectia mediului.

Reclamanta nu poate sa justifice calitate procesuala activa sub aspectul dreptului de acces la justitie in probleme de mediu, cata vreme ce nu a atacat Avizele de mediu mai-sus mentionate, neavand caderea sa tagaduiasca prevederile acestor acte administrative cu caracter normativ.

In conditiile in care Avizele de mediu nu au fost suspendate / anulate de instantele judecatoresti si nici nu fac obiectul cererii din prezenta cauza, reclamanta nu are calitate procesuala activa, neputand sa afirme ca cele trei PUZ-uri aprobate prin Hotararile CGMB contestate incalca legislatia privind protectia mediului.

Reiteram ca Hotararile CGMB nr. 339/2020, nr. 443/2018 si nr. 242/18.06.2020 sunt actele administrative normative care reglementeaza urbanistic conditiile de construire si confera putere de aplicare pentru PUZ Sector 2, PUZ Zona de Sud a Sectorului 4 si PUZ Coordonator Sector 5, constituind temeiul juridic in vederea realizarii programelor de amenajare teritoriala, dezvoltare urbanistica si de autorizare a executiei lucrarilor de constructii pe raza Sectoarelor 2, 4 si 5, bucurandu-se de prezumtie de legalitate in privinta protectiei mediului, confirmata juridic de cele 3 Avize de mediu, acte administrative normative necontestate de catre reclamanta in prezenta cauza.

Desi avea aceasta obligatie, tribunalul nu a verificat legitimarea procesuala activa a reclamantei, situatie ce impune casarea sentintei, raportat la motivul de nelegalitate prevazut la art. 488 alin.(1) pct. 5 si respectiv 8 CPC.

(Considerentele decizorii de la paragraful 90 din Decizia RIL nr. 8/2020:

„In situatia actiunii promovate in contencios administrativ de catre organismele sociale interesate, in definitia legala data acestora prin dispozitiile art. 2 alin.(1) lit.s) din Legea nr.554/2004, legiuitorul a avut in vedere reglementarea unui contencios subiectiv, in care invocarea interesului legitim public este subsidiara invocarii unui interes legitim privat, acesta din urma insa decurgand din legatura directa dintre actul administrativ supus controlului de legalitate si scopul direct si obiectivele organismului social-asociatie, potrivit statutului acestuia. Verificarea existentei acestei legaturi urmeaza sa se faca de instante de la caz la caz, prin raportare la elementele raportului juridic dedus judecatii, nefiind suficienta mentionarea in statut a activitatii de „aparare a interesului public”, ca scop principal al respectivului organism social interesat”.)

Prin urmare, va solicitam sa admiteti exceptia si sa casati sentinta recurata, urmand sa respingeti actiunea reclamantei, ca inadmisibila, fiind formulata de catre o asociatie lipsita de calitate procesuala activa.

C.3. Exceptia inadmisibilitatii actiunii, raportat la dispozitiile art. 8 alin.(11) din LCA

Prin dispozitiile art. 8 alin.(11) din LCA, legiuitorul a limitat „actiunile populare” – de contencios obiectiv – promovate de subiectele de drept privat, stabilind ca sunt admisibile numai cele care au si o componenta subiectiva-principala.

(Art. 8 alin.(11) din Legea nr. 554/2004:

„Persoanele fizice si persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invoca apararea unui interes legitim public numai in subsidiar, in masura in care vatamarea interesului legitim public decurge logic din incalcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat”.)

Reclamanta nu a contestat Avizele de mediu, deci nu putea invoca un interes legitim privat decurgand din legatura directa intre actele administrative contestate si obiectivele asociatiei, potrivit statutului.

Neavand capacitate de folosinta cu specializare in urbanism, reclamanta ECOPOLIS – ca subiect de drept privat – nu poate sa afirme interese legitime private grefate pe actele administrative contestate, astfel ca, raportat la prevederile art. 8 alin.(11) din LCA, nu are caderea sa invoce pretinse aspecte de nelegalitate obiectiva in legatura cu PUZ-urile aprobate prin actele administrative contestate.

In circumstantiere, invocam si considerentele Deciziei CCR nr.66/15.01.2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate (respinsa) a prevederilor art. 8 alin.(11) din Legea nr. 554/2004.

(Extras din considerentele Deciziei CCR nr. 66/15.01.2009:

„Asadar, prin actiunea introdusa, persoanele fizice si persoanele juridice de drept privat trebuie sa dovedeasca mai intai ca a avut loc o incalcare a dreptului sau interesului lor legitim privat, dupa care sa sustina in sprijinul cererii si vatamarea interesului public, ce decurge din actul administrativ atacat. Prin adoptarea textului criticat, legiuitorul a urmarit sa “paralizeze” asa-numitele “actiuni populare” intentate de unele persoane fizice si/sau juridice de drept privat care, neavand argumente sa dovedeasca o vatamare a unui drept sau interes legitim privat propriu, recurg la calea actiunilor intemeiate exclusiv pe motivul vatamarii interesului public”.)

Prima instanta nu a analizat aceasta chestiune, situatie ce impune casarea sentintei, fiind incident motivul de nelegalitate prevazut la art. 488 alin.(1) pct. 5 CPC. Prin urmare, va solicitam sa admiteti exceptia si sa casati sentinta recurata, urmand sa respingeti actiunea reclamantei, ca inadmisibila, raportat la dispozitiile art. 8 alin.(11) din LCA.

C.4. Exceptia nulitatii sentintei – determinata de neindeplinirea procedurii de citare cu CGMB

Reiteram faptul ca, prin „grija” Primarului General, atat citatiile si adresele emise de instanta, cat si actele de procedura nu au ajuns la paratul CGMB, autoritatea emitenta neafland de existenta litigiului, fiind astfel incalcate principiile dreptului la aparare si al contradictorialitatii.

Iregularitatea este intarita de incalcarea prevederilor art. 13 alin.(1) si (4) din LCA, tribunalul solutionand cauza in lipsa documentatiilor aferente celor trei acte administrative normative contestate (fiecare avand peste 3.000 file), admitand cererea de suspendare numai pe „baza” sustinerilor si inscrisurilor depuse catre de reclamanta si „paratul” Municipiul Bucuresti.

Raportat la incalcarea art. 13 alin.(1) si (3), art.14 alin.(1), corelate cu art. 20 CPC, este incident motivul de nelegalitate prevazut la art.488 alin.(1) pct.5 CPC, impunand casarea sentintei recurate, cu trimitere cauzei la prima instanta.

C.5. Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiului Bucuresti

Potrivit Codului Administrativ, Municipiul Bucuresti este unitate administrativ teritoriala („UAT”), in care este organizata si functioneaza administratia publica locala, constituita din CGMB (autoritatea deliberativa) si Primarul General (autoritatea executiva), acestea fiind organele UAT – definite „autoritati publice” la art. 2 alin.(1) lit.b) din LCA.

Pe de o parte, nefiind autoritate a administratiei publice locale, Municipiul Bucuresti nu emite de plano acte administrative, pentru a putea fi chemat, ca parat, in litigiile de contencios administrativ. Cu evidenta, nu a emis actele administrative normative contestate, PUZ-urile fiind aprobate prin hotarari adoptate de CGMB.

Pe de alta parte, Municipiul Bucuresti nu este initiator/autoritate contractanta pentru PUZ-urile contestate (acestia fiind Primarii sectoarelor 2, 4 si 5) si, cu atat mai putin, beneficiar al PUZ-urilor contestate – acestia fiind subdiviziunile administrativ-teritoriale Sectoarele 2, 4 si 5.

In concluzie, Municipiul Bucuresti nu are calitate procesuala pasiva in cauza, „paratul” fiind chemat comisiv eronat in judecata doar cu scopul ca Primarul General Nicusor DAN – fost presedinte al Asociatiei Salvati Bucurestiul si acolit al ECOPOLIS – sa achieseze la cererea reclamantei si sa ii ofere practic o „motivare” aparenta.

Prima instanta nu a analizat aceasta chestiune, situatie ce impune casarea sentintei, fiind incident motivul de nelegalitate prevazut la art. 488 alin.(1) pct. 5 CPC.

Prin urmare, va rugam sa admiteti exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si sa casati sentinta recurata, urmand sa respingeti actiunea reclamantei, formulata dolosiv in raport cu „paratul” Municipiul Bucuresti.

Implicit, urmeaza sa inlaturati toate pretinsele argumente evocate de Municipiul Bucuresti – prin Primarul General, inclusiv inscrisurile depuse pro-causa de catre acesta.

C.6. Inadmisibilitatea pozitiei procesuale manifestate de Municipiul Bucuresti prin Primar General

UAT Municipiul Bucuresti prin Primar General si nici autoritatea executiva Primarul General nu au caderea legala sa conteste hotararile autoritatii deliberative CGMB.

Acceptand contrariul si intemeindu-si rationamentul pe criticile formulate de Primarul General, tribunalul a pronuntat o hotarare nelegala si, totodata, contrara considerentelor Deciziei nr. 12/25.05.2015 pronuntate de ICCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, obligatorie, potrivit art. 521 alin.(3) CPC.

Argumente

In primul rand, potrivit art. 167 alin.(3) corelat cu art.154 alin.(1) din Codul Administrativ, Primarul General are atributia si obligatia sa aduca la indeplinire hotararile CGMB, neavand deci caderea sa le conteste.

Atunci cand a dorit sa confere primarului dreptul de a sesiza instanta de contencios administrativ cu privire la anumite imprejurari referitoare la activitatea consiliului local, legiuitorul a prevazut expres aceasta, astfel cum, de exemplu, a edictat la art. 143 alin.(2) din Codul Administrativ.

In al doilea rand, asa cum Secretarului General al UAT i-a conferit expres, la art. 243 alin.(1) lit.a) din Codul Administrativ, atributii de asigurare a legalitatii hotararilor consiliului local, daca ar fi avut intentia sa ii recunoasca si primarului atributii in aceasta privinta, legiuitorul ar fi edictat un text similar in acest sens.

(Art. 143 alin.(2) din Codul Administrativ:

„Primarul, viceprimarul, secretarul general al unitatii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, prefectul sau orice alta persoana interesata sesizeaza instanta de contencios administrativ cu privire la cazurile prevazute la alin.(1). Instanta analizeaza situatia de fapt si se pronunta cu privire la dizolvarea consiliului local. Hotararea instantei este definitiva si se comunica prefectului”.

Art. 243 alin.(1) lit.a) din Codul Administrativ:

„(1) Secretarul general al unitatii/subdiviziunii administrativ-teritoriale indeplineste, in conditiile legii, urmatoarele atributii:

a) avizeaza proiectele de hotarari si contrasemneaza pentru legalitate dispozitiile primarului, respectiv ale presedintelui consiliului judetean, hotararile consiliului local, respectiv ale consiliului judetean, dupa caz”.)

In al treilea rand, deosebit de art. 1 alin.(6) din LCA, care consacra dreptul si conditiile in care o autoritate publica emitenta a unui act administrativ unilateral nelegal poate solicita instantei anularea acestuia, Legea nr. 554/2004 nu a prevazut nicaieri dreptul UAT, prin autoritatea executiva (primar/primarul general) de a contesta hotararile adoptate de autoritatea sa deliberativa – consiliul local sau, dupa caz, CGMB.

Atributiile partajate, conferite de lege autoritatii deliberative CGMB si autoritatii executive Primarul General, se prezuma a fi exercitate deopotriva in scopul satisfacerii nevoilor comunitare, in numele, in interesul si pentru UAT, neputand fi acceptata teza recunoasterii unui drept la actiune in justitie al subiectului de drept (UAT, prin autoritatea sa executiva) impotriva lui insusi (UAT, prin autoritatea sa deliberativa).

Acceptarea unei ipoteze contrare ar reprezenta o indepartare de la principiile si parghiile administrative ale sistemului de realizare a autonomiei locale. Se prezuma faptul ca atat consiliul local/CGMB – ca autoritate deliberativa –, cat si primarul/Primarul General – ca autoritate executiva – urmaresc preeminenta interesului public si satisfacerea nevoilor comunitatii locale.

Aceasta finalitate se presupune a fi atinsa prin exercitarea competentelor exclusive si partajate ce revin celor doua autoritati publice locale in reglementarea Codului Administrativ.

In al patrulea rand, dreptul la analiza legalitatii actelor administrative emise de cele doua autoritati publice este asigurata prin atributiile conferite Secretarului General al UAT si prin controlul de tutela administrativa exercitat de catre Prefect.

Sub acest aspect, facem trimitere si la considerentele Deciziei nr. IV din 23.03.2003 a Curtii Supreme de Justitie – Sectiile Unite, care a statuat ca „actele emise de consiliul local si de primar au caracter independent, niciuna dintre aceste doua autoritati neputand exercita direct o cale de atac impotriva actului celeilalte autoritati simetrice, singura autoritate publica investita cu acest atribut fiind prefectul”, tutela administrativa de control a Prefectului este consacrata Constitutional la art. 123 alin.(5) si reglementata actual la art. 255 din Codul Administrativ si art. 3 alin.(1) din LCA.

(Art. 255 din Codul Administrativ – Atributii privind verificarea legalitatii:

„(1) Prefectul verifica legalitatea actelor administrative ale consiliului judetean, ale consiliului local si ale primarului.

(2) Prefectul poate ataca actele autoritatilor prevazute la alin.(1) pe care le considera ilegale, in fata instantei competente, in conditiile LCA”.)

A accepta teza ca UAT, prin autoritatea sa executiva – primarul/primarul general – are dreptul de a ataca la instanta de contencios administrativ hotararile adoptate de autoritatea deliberativa – consiliul local/CGMB – ar echivala cu dobandirea de catre primar/primar general a prerogativei controlului de tutela administrativa.

Or, in conditiile in care tutela administrativa de control este expres prevazuta Constitutional, iar, la nivel de lege organica, la art. 155 din Codul Administrativ si la art. 3 alin.(1) din LCA, ca prerogativa a Prefectului, instanta judecatoreasca nu are caderea sa ii recunoasca unei alte autoritati publice competente care au fost conferite de catre legiuitor exclusiv Prefectului.

Aratam ca argumentele evocate au fost preluate din Decizia nr. 12/25.05.2015 a ICCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, fiind adaptate mutatis mutandis in acord cu dispozitiile legale actuale.

Nesocotind sau necunoscand, ori neintelegand temeiurile de drept si principiile mai-sus prezentate, prima instanta a preluat criticile formulate de Primarul General, intemeindu-si in mod nepermis considerentele si „rationamentul” pe aceste critici care sfidau logica juridica elementara.

Iregularitatile se circumscriu motivelor de nelegalitate prevazute la art. 488 alin.(1) pct. 5 si 8 CPC raportat la incalcarea prevederilor legale susmentionate si considerentelor Deciziei nr. 12/25.05.2015. Prin urmare, va solicitam sa casati sentinta recurata, urmand sa inlaturati pretinsele argumente evocate de Municipiul Bucuresti – prin Primarul General, inclusiv inscrisurile depuse pro-causa de catre acesta.

In circumstantiere, precizam ca Primarul General – prin scrisoarea nr. 5254/9.07.2021 – s-a adresat atat Prefectului, cat si ISC-IRCBI, solicitand verificarea legalitatii tuturor celor 5 PUZ-uri de sector 2, 3, 4 (Sud), 5 si 6, dar ambele autoritati s-au abtinut sa dea curs solicitarii Primarului General Nicusor DAN.

C.7. Exceptia lipsei de obiect a cererii de suspendare

In acceptiunea LCA, suspendarea executarii unui act administrativ inseamna stoparea producerii efectelor acelui act pana la momentul la care instanta investita cu solutionarea actiunii in anulare se va pronunta, fie in prima instanta (art. 14), fie definitiv (art. 15), cu privire la legalitatea actului.

Sub aspectul admisibilitatii, normele din LCA presupun ca cererea de suspendare sa aiba ca obiect un act administrativ unilateral aflat in vigoare.

Daca actul administrativ nu este in vigoare, cererea de suspendare a executarii actului este inadmisibila, nefiind intrunite conditiile prevazute la art.14 din LCA, textul vizand strict ipoteza in care actul administrativ in discutie se afla in vigoare.

Or, la data sesizarii instantei – 28.12.2021 –, cat si la data pronuntarii hotararii de catre tribunal – 17.02.2022 –, Hotararile CGMB si PUZ-urile contestate nu erau in vigoare, fiind suspendate pe cale administrativa prin Hotararile CGMB nr. 65, 67 si 68/26.02.2021. Prin urmare, reclamanta nu putea cere, iar instanta nu putea dispune suspendarea executarii in privinta actelor administrative si PUZ-urilor care erau deja suspendate.

Iregularitatea se circumscrie motivului de nelegalitate prevazut la art. 488 alin.(1) pct. 8 CPC.

In circumstantiere, mentionam ca prin Incheierea din 19.07.2021 pronuntata in Dosarul nr. 25473/3/2020, tribunalul a admis exceptia lipsei de obiect a capatului de cerere privind suspendarea executarii HCGMB nr. 242/2020 si PUZ Coordonator Sector 5, respingand cererea de suspendare, retinand ca PUZ-ul si actul de aprobare erau suspendate pe cale administrativa prin si odata cu adoptarea HCGMB nr. 68/2021.

Reclamantul Gadiuta Alexandru Valeriu a atacat Incheierea din 19.07.2021, dar recursul a fost respins prin Decizia Civila nr. 1808/06.10.2021 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti Sectia a VIII-a in Dosarul nr. 25473/3/2020/a1.

Prin urmare, respingerea capatului de cerere privind suspendarea HCGMB nr. 242/2020 a intrat in puterea lucrului judecat, chestiunea de drept astfel transata fiindu-i opozabila si Primarului General Nicusor Dan – la acea data reprezentant, deopotriva, al CGMB si Municipiului Bucuresti.

C.8. Nulitatea sentintei recurate determinata de nemotivare

Motivarea este elementul esential al hotararii judecatoresti, garantia impartialitatii judecatorului si a calitatii actului de justitie, dar si premisa a exercitarii corespunzatoare de catre instanta superioara a atributiilor de control judiciar de legalitate si temeinicie. De aceea, instanta de judecata trebuie sa se pronunte asupra a tot ceea ce s-a cerut si asupra tuturor mijloacelor care au reprezentat fundamentul pretentiilor ridicate de partile litigante din proces.

Potrivit exigentelor art. 425 alin.(1) lit.b) CPC, o hotarare judecatoreasca trebuie sa cuprinda in motivarea sa argumentele pro si contra care au format, in fapt si in drept, convingerea instantei cu privire la solutia pronuntata, argumente care trebuie sa se raporteze, pe de o parte, la sustinerile si apararile partilor, iar pe de alta parte, la dispozitiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecatii, in caz contrar fiind lipsita de suport probator si legal.

In conditiile in care instanta a solutionat cauza in lipsa documentatiilor din dosarele administrative aferente actelor administrative contestate (fiecare avand peste 3.000 file), admitand cererea de suspendare avand la dispozitie doar sustinerile si inscrisurile depuse pro causa de reclamanta si „paratul” Municipiul Bucuresti, este limpede ca hotararea recurata nu respecta de plano exigentele motivarii.

Iregularitatile se circumscriu motivelor de nelegalitate prevazute la art. 488 alin.(1) pct. 8 CPC, situatie ce impune casarea sentintei recurate, cu trimiterea cauzei in rejudecare la prima instanta.

C.9. Nelegalitatea considerentelor privind pretinsa incalcare a art. 56 alin.(4) din Legea nr. 350/2001

Un prim motiv pentru care prima instanta a apreciat ca este indeplinita conditia „cazului bine justificat” este ca pentru niciunul dintre cele trei PUZ-uri contestate nu a fost stabilita perioada de valabilitate, fiind astfel incalcate prevederile art. 56 alin.(4) din Legea nr. 350/2001.

Considerentele sunt lipsite de temei, sub toate aspectele.

Potrivit art. 56 alin.(4) din Legea nr. 350/2001, „perioada de valabilitate a documentatiilor de urbanism se stabileste de catre autoritatea administratiei publice locale abilitata sa aprobe documentatia, in conformitate cu gradul de complexitate si cu prevederile acesteia”.

In primul rand, se observa ca legiuitorul a impus stabilirea unei perioade de valabilitate, fara sa distinga ca aceasta perioada trebuie stabilita si determinata limitat, intr-un interval de timp masurabil in luni sau ani.

In speta, in hotararile CGMB contestate a fost stabilita o perioada de valabilitate, respectiv pana la aprobarea unei documentatii de urbanism coincidente ce contine reglementari diferite.

In al doilea rand, practica stabilirii unei perioade de valabilitate masurabile in timp pentru documentatiile de urbanism aprobate la nivelul CGMB a incetat urmare adoptarii Hotararii CGMB nr. 219/10.12.2015, act administrativ cu caracter normativ care prevede la Art. 1: „Planurile urbanistice zonale si de detaliu aflate in procedura administrativa de aprobare se vor adopta pentru o perioada de valabilitate egala cu cea a Planului Urbanistic General al Municipiului Bucuresti” (anexa 07).

Rationamentul acestei masuri este precizat, deplin lamuritor, in actele premergatoare – expunerea de motive si raportul de specialitate al Arhitectului Sef (anexele 8-9).

Astfel, incepand cu data de 01.01.2016, la nivelul CGMB toate documentatiile de urbanism PUZ si PUD nu au mai fost aprobate pentru perioade de valabilitate masurabile in timp, hotararile de aprobare stabilind ca prevederile lor sunt valabile pana la aprobarea unor documentatii de urbanism coincidente, cu reglementari diferite/contrare.

Chestiunea a fost intarita de Hotararea CGMB nr. 566/24.10.2019 (anexa 10), care a modificat prevederile din RLU aferent PUG, stabilind in sensul prevazut la Art. II:

„In cuprinsul Titlului I – Prescriptii Generale – punctul 4 – Derogari de la prevederile RLU, dupa punctul 4.2. se va introduce pct. 4.3., cu urmatorul continut:

4.3. Toate documentatiile de urbanism de tip PUZ aprobate de CGMB in baza prezentului PUG, sunt preluate ca derogari in RLU si in plansa de reglementari aferente PUG (...).

Prezenta hotarare modifica RLU al PUG aprobat prin HCGMB nr. 269/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, si se aplica pe toata durata de valabilitate a acesteia”.

Asadar, prin aprobarea unui nou PUZ, prevederile noi abroga definitiv si inlocuiesc prevederile din RLU si plansa de reglementari aferente PUG/PUZ aprobate in precedent. Practic, norma implementeaza si dispune in sensul art. 64 alin.(1) si (3), corelat cu art. 3 alin.(2) din Legea nr. 24/2000 (n.r. privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative), stabilind ca valabilitatea PUZ este durata de valabilitate a PUG.

(Art. 64 alin. (1) si (3) – Abrogarea, din Legea nr. 24/2000:

„(1) Prevederile cuprinse intr-un act normativ, contrare unei noi reglementari de acelasi nivel sau de nivel superior, trebuie abrogate. Abrogarea poate fi totala sau partiala.

(3) Abrogarea unei dispozitii sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior sa se repuna in vigoare actul normativ initial. Fac exceptie prevederile din ordonantele Guvernului care au prevazut norme de abrogare si au fost respinse prin lege de catre Parlament”.

Art. 3 alin. (2) – Respectarea normelor de tehnica legislativa, din Legea nr. 24/2000:

„Normele de tehnica legislativa se aplica, in mod corespunzator, si la elaborarea si adoptarea proiectelor de ordine, instructiuni si de alte acte normative emise de conducatorii organelor administratiei publice centrale de specialitate, precum si la elaborarea si adoptarea actelor cu caracter normativ emise de autoritatile administratiei publice locale”.)

Este incident motivul de nelegalitate prevazut la art. 488 alin.(1) pct. 8 CPC, impunand casarea sentintei recurate in privinta considerentelor criticate si, implicit, a solutiei.

C.10. Nelegalitatea considerentelor privind pretinsa incalcare a art. 37 alin.(1) din Legea nr. 350/2001

Al doilea caz bine justificat este dat de pretinsa nerespectare a art. 37 alin.(1) din Legea nr. 350/2001 (n.r. privind amenajarea teritoriului si urbanismul), care, in opinia primei instante, exprimata implicit, ar conditiona Avizul Arhitectului-sef de o fundamentare tehnica a Comisiei tehnice de amenajare a teritoriului si urbanism – materializata printr-un act scris (aviz sau referat).

In sustinerea acestui considerent, avem de-a face cu o „analiza pe fond” a conditiilor de legalitate a actului administrativ, deoarece, asa cum a retinut si instanta de fond, Avizul Arhitectului-sef exista, doar ca, in opinia primei instante, acesta nu ar fi legal in lipsa unui act scris de fundamentare emis de CTATU (n.r. Comisia Tehnica de Amenajare a Teritoriului si de Urbanism).

Opinia nerostita a tribunalului (exprimata implicit) este gresita, interpretand eronat si adaugand nepermis la art. 37 alin.(1) din Legea nr. 350/2001, norma care a reglementat scopul si rolul CTATU, de organ consultativ cu atributii de analiza care trebuie sa sustina Arhitectul-sef in desfasurarea atributiilor legale.

Insa acest rol atribuit de lege a fost interpretat eronat de instanta de fond, deoarece prin solutia pronuntata a stabilit, implicit, ca Avizul Arhitectului-sef trebuie fundamentat printr-un act emis in prealabil de CTATU.

Pe langa faptul ca este incompatibila cu procedura prevazuta la art. 14 din LCA, aceasta interpretare este si lipsita de temei.

Potrivit art. 36 alin.(3) din Legea nr. 350/2001, arhitectul-sef desfasoara o activitate de interes public in sfera urbanismului si amenajarii teritoriale. Atributiile sale au fost stabilite la art. 271 si 36 din Legea nr. 350/2001, unde la alin.(12) sunt enumerate atributiile principale stabilite prin lege. Printre atributiile stabilite regasim si avizarea documentatiilor de amenajare a teritoriului si de urbanism.

Comisia tehnica de amenajare a teritoriului si urbanism, reglementata de art. 37 din Legea nr. 350/2001, ale carei atributii sunt de analiza, expertizare tehnica si consultanta, este un organism colegial ce are rol pur consultativ, cu singura menire de a sprijini activitatea Arhitectului-sef.

In acest sens, indicam si art. 56 alin.(6) si (7) din Legea nr. 350/2001 din care rezulta ca documentatiile de urbanism se promoveaza de catre primar, in vederea aprobarii prin hotarare a consiliului local/CGMB, pe baza referatului de specialitate al Arhitectului-sef. Nicaieri in Legea nr. 350/2001 nu este prevazut faptul ca Avizul Arhitectului-sef se emite numai in baza unui aviz/referat emis in prealabil de CTATU.

Mai mult, rolul pur consultativ arata ca opiniile CTATU nu sunt obligatorii pentru Arhitectul-sef, acesta nefiind tinut sau obligat sa si le insuseasca la avizarea documentatiei de urbanism.

Este incident motivul de nelegalitate prevazut la art. 488 alin.(1) pct. 8 CPC, impunand casarea sentintei recurate in privinta considerentelor criticate si, implicit, a solutiei.

C.11. Nelegalitatea considerentelor privind pretinsa incalcare a art. 71 din OUG nr. 195/2005 si art. 18 alin.(5) din Legea nr. 24/2007

Chestiune preliminara: toate considerentele primei instante privind „spatiile verzi” si „probemele de mediu” sunt de plano neavenite, in conditiile in care Avizele de mediu emise de APMB sunt acte administrative cu caracter normativ perfect valabile, necontestate de reclamanta, care, potrivit art. 2 pct. 13 lit.a) din OUG nr. 195/2005, confirma cu maxima forta probanta faptul ca PUZ-urile contestate respecta in integrum legislatia pentru protectia mediului.

Pe de alta parte, opinia tribunalului potrivit careia „prin cele 3 PUZ-uri ce fac obiectul cererii de suspendare a executarii, suprafete considerabile de spatiu verde isi schimba destinatia” este nemotivata si nesustinuta prin vreun mijloc de proba, atestand totodata si faptul ca judecatorul primei instante nu stapaneste normele incidente privind spatiile verzi.

Argumente

In primul rand, se impune sa lamurim ca Legea nr. 24/2007 are prevalenta fata de OUG nr. 195/2005, atat ca ierarhie („lex superior derogat inferior”), cat si ca intrare in vigoare („lex posterior derogat prior”).

In al doilea rand, Legea nr. 24/2007 (n.r. privind reglementarea si administrarea spatiilor verzi din intravilanul localitatilor) are prevalenta si in ceea ce priveste asigurarea calitatii factorilor de mediu si a starii de sanatate a populatiei, intrucat se refera la „spatiile verzi” existente – ca terenuri amenajate in fapt, conform functiunilor descrise la art. 3, cu semnificatiile de la art. 4 din legea speciala, concluzia fiind intarita si de prevederile art. 2 lit.k) din Legea nr. 255/2010 (n.r. privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, necesara realizarii unor obiective de interes national, judetean si local), care distinge ca „spatiile verzi existente” sunt definite conform prevederilor Legii nr. 24/2007.

De cealalta parte, textul de la art. 71 din OUG nr. 195/2005 se refera la trei categorii de terenuri:

(1) terenuri amenajate ca spatii verzi si prevazute ca atare in documentatiile de urbanism;

(2) terenuri prevazute in documentatiile de urbanism ca spatii verzi, dar neamenajate ca spatii verzi;

(3) terenuri amenajate ca spatii verzi, dar avand o alta incadrare in documentatiile de urbanism.

Or, spatiile verzi la care se refera inform prima instanta fac parte din a doua categorie, reprezentand terenuri prevazute ca „spatii verzi” in PUG, dar care nu erau amenajate ca spatii verzi la momentul aprobarii PUG si nu au fost amenajate ca „spatii verzi” nici ulterior, fiind terenuri virane sau construite la momentul elaborarii, avizarii si aprobarii PUZ-urilor contestate.

Aspect esential: OUG nr. 195/2005 nu defineste „spatiul verde” in general, nici „spatiul verde amenajat” si nici „spatiul verde prevazut ca atare in documentatiile de urbanism”. In consecinta, pentru definirea juridica a acestor categorii, va fi avuta in vedere Legea nr. 24/2007 privind reglementarea si administrarea spatiilor verzi din intravilanul localitatilor, ca lege speciala in materie.

Prin urmare, cand se invoca asigurarea calitatii factorilor de mediu si a starii de sanatate a populatiei, vor fi avute in vedere cu precadere „spatiile verzi existente” in fapt – care sunt plamanii verzi ai orasului –, nu cele prevazute cu culoarea „verde” in planul UTR aferent PUG, cu peste 21 de ani in urma.

In plus, art. 18 alin.(5) si alin.(9) din Legea nr. 24/2007 reglementeaza interdictii, in ambele sensuri, in legatura cu spatiile verzi:

„(5) Este interzisa schimbarea destinatiei, reducerea suprafetelor ori stramutarea spatiilor verzi definite de prezenta lege.

(9) Terenurile inscrise in CF ca fiind in categoria curti-constructii, terenuri ce se afla in proprietatea privata a persoanelor fizice sau juridice, nu pot fi inventariate sau declarate ca spatii verzi, in sensul legii, decat dupa indeplinirea procedurii de expropriere conform legislatiei in domeniu”.

Din interpretarea corelativa a nomelor citate, rezulta ca legiuitorul a restrans definirea „spatiilor verzi” doar la terenurile care se incadreaza in prevederile art. 3 si art. 4 din Legea nr. 24/2007, cu excluderea terenurilor proprietate privata a persoanelor fizice/juridice intabulate ca fiind categoria „curti-constructii”.

Prin urmare, Legea nr. 24/2007, unicul act normativ care defineste spatiile verzi din intravilanul localitatilor, protejeaza terenurile amenajate in fapt „spatii verzi”, conform categoriilor de la art. 3 si definite la art. 4.

In al treilea rand, schimbarea destinatiei „spatiilor verzi existente” definite ca atare in Legea nr. 24/2007 este permisa pe baza documentatiilor de urbanism legal aprobate.

In acest sens, invocam dispozitiile Art. III din Legea nr. 313/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 24/2007 privind reglementarea si administrarea spatiilor verzi din zonele urbane, care prevede expres:

„Pana la realizarea registrelor locale ale spatiilor verzi, schimbarea destinatiei spatiilor verzi definite ca atare in Legea nr. 24/2007 poate fi facuta doar pe baza unor documentatii de urbanism legal aprobate”.

Referirea la „realizarea registrelor locale ale spatiilor verzi” are izvor in art. 18 alin.(9) din Legea nr. 24/2007, care arata ca in registrul local al spatiilor verzi nu pot figura terenurile proprietate privata inscrise in Cartea Funciara ca fiind categoria de folosinta „curti-constructii”, fiecare „spatiu verde” avand fisa proprie – intocmita conform modelului din anexa la Ordinul nr. 1466/2010.

In cauza de fata, ne aflam exact in aceasta situatie, intrucat la nivelul Municipiului Bucuresti nu s-a realizat Registrul Local al Spatiilor Verzi.

C.11.1. In privinta PUZ Coordonator Sector 5

PUZ Coordonator Sector 5 a schimbat destinatia unor terenuri prevazute cromatic ca „spatii verzi” in PUG, care nu erau amenajate „spatii verzi” la data aprobarii PUG, nici ulterior, care erau virane sau deja construite la data elaborarii, avizarii si aprobarii PUZ Coordonator Sector 5, documentatie de urbanism care a pus in aplicare atat dispozitiile Legii nr. 24/2007, cat si, mai cu seama, hotarari judecatoresti definitive prin care au fost anulate incadrarile nelegale ca „spatii verzi” din PUG ale unor terenuri proprietate privata.

Pana la primul termen de judecata, vom depune la dosar hotararile judecatoresti definitive prin care au fost anulate in parte incadrarile nelegale ca „spatii verzi” din PUG ale unor terenuri proprietate privata de pe raza Sectorului 5, in masura sa infirme de plano alegatiile gratuite ale primei instante – preluate ca atare de la domnul Nicusor DAN.

Pentru claritate, mentionam ca PUZ Coordonator Sector 5, aprobat cu HCGMB nr. 242/2020, nu a modificat incadrarea urbanistica de „spatiu verde” a niciunui teren din categoriile:

a) spatii verzi amenajate si prevazute ca atare in PUG;

b) spatii verzi amenajate, care se incadreaza ca atare in categoriile definite prin Legea nr. 24/2007.

Prin urmare, raportarea la art. 71 din OUG nr. 195/2005 este lipsita de temei.

Totodata, suspendarea executarii PUZ Coordonator Sector 5 suprima in mod nepermis aplicarea hotararilor judecatoresti definitive prin care s-a dispus reincadrarea in zone construibile a terenurilor incadrate nelegal ca „spatii verzi” prin PUG.

In alt plan, ca in prezenta cauza, judecata din dosarul nr. 25473/3/2020 s-a desfasurat in conditii de deplina coniventa intre partile reclamante si Primarul General, care a reprezentat ambii parati – CGMB si Municipiul Bucuresti –, solicitand explicit, in scris, admiterea actiunii. Vom depune inscrisuri care probeaza conditiile ilicit-dolosive in care s-a desfasurat judecata la prima instanta in cadrul dosarului nr. 25473/3/2020.

Ca si in prezenta cauza, instanta a avut „grija” sa blocheze participarea la judecata a paratilor reali, care ar fi putut strica „armonia” intre reclamanti si paratii simulati CGMB si Municipiul Bucuresti – ambii reprezentati de Nicusor DAN, conform HCGMB nr. 393/2020.

C.11.2. In privinta PUZ Zona de Sud a Sectorului 4

In primul rand, precizam ca Sentinta Civila nr. 8001/21.11.2019 pronuntata in Dosarul nr. 23341/3/2019 – clamata dolosiv de Primarul general Nicusor DAN si preluata de tribunal drept buna in considerente – fusese anulata, cu mai mult de 1 an inainte de constituirea prezentei cauze, prin Decizia Civila nr. 1585/02.10.2020.

In al doilea rand, exista hotararile judecatoresti ramase definitive, pronuntate in Dosarul nr. 43850/3/2018, in contradictoriu cu Nicusor Dan (la acea vreme presedinte ASB), prin care instanta a respins, in toate fazele procesuale, cererea de suspendare si actiunea in anulare a HCGMB nr. 443/2018 privind aprobarea PUZ Zona de Sud a Sectorului 4, stabilind tocmai contrariul celor afirmate in mod ilicit-dolosiv de Nicusor Dan in prezenta cauza, preluate gratuit, fara temei, in considerentele sentintei pronuntate in prezenta cauza.

Si mai grav este ca aceleasi argumente mincinoase au stat la baza aprobarii HCGMB nr. 67/26.01.2021, prin care a fost suspendata pe cale administrativa HCGMB nr. 443/2018 privind aprobarea PUZ Zona de Sud a Sectorului 4.

In dovedire, atasam o parte a inscrisurilor relevante din Dosarul nr. 43850/3/2018:

- Actiunea formulata de ASB si fundatia Eco-Civica – introdusa la 12.12.2018 (anexa 11)

- Incheierea din 28.01.2020 prin care a fost respinsa cererea de suspendare (anexa 12)

- Recursul formulat de ASB si Eco-Civica impotriva Incheierii din 28.01.2020 (anexa 13)

- Notele scrise depuse de parata S.C. Berser SA la 26.05.2000 (anexa 14)

- Decizia Civila nr. 1016/01.07.2020 prin care s-a respins recursul la Incheierea din 28.01.2020 (anexa 15)

- Sentinta Civila nr. 3675/19.08.2020 prin care a fost respinsa actiunea in anulare (anexa 16)

- Recursul formulat de ASB si Eco-Civica la 06.11.2020 (anexa 17)

- Certificatul de grefa cu solutia definitiva pronuntata in Dosarul nr. 43850/3/2018 (anexa 19)

In al treilea rand, exista hotarari judecatoresti ramase definitive, pronuntate in Dosarul nr. 1504/117/2019, in contradictoriu cu Nicusor Dan (la acea vreme Primar General), prin care instanta a anulat in parte PUZ Zona de Sud a Sectorului 4 privind incadrarea nelegala ca „padure” a unui teren din Sectorul 4 – preluata din PUG al Municipiului Bucuresti –, stabilind contrariul celor afirmate ilicit-dolosiv de Nicusor Dan in prezenta cauza, preluate gratuit, fara temei, in considerentele sentintei pronuntate in prezenta cauza.

In dovedire, atasam hotararile pronuntate in Dosarul nr. 1504/117/2018:

- Sentinta Civila nr. 299/05.02.2021 (anexa 20)

- Decizia Civila nr. 1402/06.12.2021 (anexa 21)

C.11.3. In privinta PUZ Sector 2

In primul rand, nu exista niciun inscris oficial care sa arunce si cea mai mica indoiala asupra legalitatii PUZ Sector 2 aprobat prin HCGMB nr. 339/2020.

In al doilea rand, per a contrario, exista Sentinta Civila nr. 555/03.02.2022 (anexa 22), pronuntata in Dosarul nr. 21731/3/2021, prin care acelasi judecator Ionel Raileanu a retinut corect, cu doar 2 saptamani anterior:

(i) legalitatea PUZ Sector 2 aprobat prin HCGMB nr. 339/2020

(ii) faptul ca prin aprobarea PUZ Sector 2 au fost abrogate definitiv prevederile documentatiei de urbanism din precedent aplicabile amplasamentului PUZ Inel Median, aprobate prin Hotararile CGMB nr. 294/2013 si nr. 292/2014.

In al treilea rand, anterior, a existat si PUZ Sector 2 aprobat prin HCL Sector 2 nr. 99/2003, cu valabilitatea prelungita prin HCL Sector 2 nr. 5/2013, care a reglementat urbanistic intreg teritoriul Sectorului 2 – abrogand prevederile contrare din PUG aprobat cu HCGMB nr. 269/2000.

Legalitatea vechiului PUZ Sector 2 a fost consfiintita de catre instanta prin hotararile judecatoresti definitive pronuntate in Dosar nr. 21973/3/2015, in contradictoriu cu reclamantii Municipiul Bucuresti, Primarul General si CGMB. In dovedire, atasam o parte a inscrisurilor relevante din Dosarul nr. 21973/3/2015:

- Actiunea comuna formulata de Municipiul Bucuresti, Primarul General si CGMB (anexa 23)

- Sentinta Civila nr. 847/13.02.2017 (anexa 24)

- Decizia Civila nr. 4339/27.10.2017 (anexa 25)

Prin urmare, raportarea primei instante din prezenta cauza la prevederile din PUG-ul aprobat cu HCGMB nr. 269/2000 sunt anacronice si contrare celor retinute prin Sentinta Civila nr. 555/03.02.2022.

Iregularitatile se circumscriu motivelor de nelegalitate prevazute la art. 488 alin.(1) pct. 6, 7 si 8 CPC, situatie ce impune casarea sentintei recurate in privinta considerentelor criticate si, implicit, a solutiei.

C.12. Nelegalitatea considerentelor privind pretinsa existenta a pagubei iminente

Prin considerentele sentintei recurate, tribunalul a retinut ca fiind indeplinita si conditia unei pagube iminente, intrucat executarea Hotararilor contestate „implica transformarea unor terenuri prevazute ca spatii verzi in documentatia de urbanism reprezentata de PUG, aprobat prin HCGMB nr. 269/2000 in suprafete cu constructii, operatiune ireversibila in situatia in care instanta de fond anuleaza actele administrative atacate si ar fi de natura sa afecteze dreptul reclamantei la un mediu sanatos”.

Considerentele si, implicit, solutia sunt lipsite de temei legal, sub toate aspectele.

Paguba iminenta este definita expres la art. 2 alin.(1) lit.s) din LCA: „prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public”.

In practica judiciara si doctrina de specialitate s-a retinut, in mod constant, ca:

- paguba iminenta care poate justifica suspendarea executarii actului administrativ trebuie sa reprezinte pagube grave, greu de reparat;

- iminenta producerii pagubei nu se prezuma, ci trebuie dovedita de persoana lezata, printr-o imprejurare certa, determinata, nicidecum ca o simpla posibilitate;

- paguba trebuie sa reprezinte o consecinta a executarii si nu insasi executarea actului administrativ.

In materia protectiei mediului, prejudiciul este definit la art. 2 pct.52 din OUG nr.195/2005 ca fiind „efectul cuantificabil in cost al daunelor asupra sanatatii oamenilor, bunurilor sau mediului, provocat prin poluanti, activitati daunatoare ori dezastre”.

In speta, reclamanta nu a afirmat, necum sa dovedeasca, existenta unei pagube iminente, in sensul prevazut de lege, care s-ar produce ca si consecinta a nesuspendarii executarii Hotararilor CGMB privind aprobarea PUZ-urilor contestate. Prin urmare, considerentele primei instante nu au fundament legal.

In primul rand, considerentele primei instante privind „spatiile verzi” si „probemele de mediu” sunt gratuite si neavenite, in conditiile in care Avizele de mediu emise de APMB pentru PUZ-urile contestate sunt acte administrative cu caracter normativ perfect valabile, necontestate de reclamanta, care, potrivit art. 2 pct. 13 lit.a) din OUG nr. 195/2005, confirma cu maxima forta probanta faptul ca PUZ-urile contestate respecta in integrum legislatia pentru protectia mediului.

In al doilea rand, tribunalul confunda terenurile prevazute scriptic-cromatic ca „spatii verzi” in PUG cu terenurile amenajate in fapt „spatii verzi”, aceasta fiind unica ipoteza care ar conduce in timp la defrisarea de spatii verzi, dar nicidecum in baza PUZ-urilor, intrucat avizele de defrisare se emit doar ulterior si in baza autorizatiilor de construire – conform Anexei nr. 3 la HCGMB nr. 304/2009.

Or, asa cum am precizat supra, in speta nu exista si nu poate fi vorba, nici macar ipotetic, despre:

a) spatii verzi amenajate si prevazute ca atare in PUG;

b) spatii verzi amenajate, care se incadreaza ca atare in categoriile definite prin Legea nr. 24/2007;

In al treilea rand, raportarea tribunalului la prevederile din PUG aprobat prin HCGMB nr. 269/2000 este ab initio lipsita de temei, intrucat au fost abrogate definitiv pe raza Sectoarelor 2 si 4 (Sud) prin documentatiile de urbanism PUZ majore – aprobate in precedent – confirmate prin hotararile judecatoresti definitive de care se face vorbire in Dosarul nr. 21973/3/2015 (Sectorul 2) si Dosarul nr. 43850/3/2018 (Sectorul 4 – Sud)”.

* Cititi aici intreaga actiune de recurs formulata de Marius Pavel

* Cititi aici primul episod al serialului „Nicusor sabotor”

* Cititi aici al doilea episod al serialului „Nicusor sabotor”