Lumea Justitiei prezinta motivarea Deciziei 83/2020 prin care Curtea Constitutionala a Romaniei a interzis pentru a doua oara supravegherea in masa a romanilor.

Decizia a fost luata in unanimitate, chiar si “partenera de nadejde” a DNA Livia Stanciu (foto) votand impotriva introducerii unui "Big Brother".

Astfel, admitand exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Avocatul Poporului cu privire la achizitionarea cartelelor telefonice prepay doar cu buletinul, CCR a decis ca OUG 62/2019 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului 34/2008 privind organizarea si functionarea Sistemului national unic pentru apeluri de urgenta si pentru completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.111/2011 privind comunicatiile electronice este neconstitutionala, in ansamblul sau.

Totul a inceput dupa tragedia de la Caracal, care a fost speculata pentru a se forta supravegherea in masa a romanilor, acreditandu-se ideea ca in cazul in care cartelele prepay erau vandute doar cu buletinul, Alexandra Macesanu ar fi fost salvata. Motiv pentru care s-a dat Ordonanta de urgenta a Guvernului 62/2019 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.34/2008 privind organizarea si functionarea Sistemului national unic pentru apeluri de urgenta si pentru completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.111/2011 privind comunicatiile electronice.

CCR arata in motivarea deciziei ca Guvernul nu a motivat in cuprinsul actului normativ criticat situatia extraordinara a carei reglementare nu putea fi amanata si nici urgenta reglementarii. Se mai precizeaza, de asemenea, ca principala modificare a OUG 111/2000 adusa prin actul supus controlului de constitutionalitate, respectiv cea referitoare la achizitionarea serviciilor de telefonie destinate publicului la puncte mobile pentru care plata se face in avans, a fost amanata de doua ori, fapt care dovedeste inexistenta urgentei reglementarii.

Neconstitutionala si in 2014

Trebuie amintit ca s-a mai incercat in trecut introducerea unei legi care conditiona vanzarea cartelelor prepay de prezentarea buletinului, care insa a fost declarata neconstitutionala prin Decizia 461 din 14 septembrie 2014. CCR  a decis atunci ca modalitatea prin care ar fi obtinute si stocate datele necesare pentru identificarea utilizatorilor serviciilor de comunicatii electronice pentru care plata se face in avans, nu ofera garantii suficiente care sa permita asigurarea unei protectii eficiente a datelor cu caracter personal fata de riscurile de abuz, precum si fata de orice accesare si utilizare ilicita a acestor date.

Iata un extras din decizia CCR, pe care o atasam integral la finalul articolului:

“Examinand criticile formulate, Curtea constata ca, in justificarea situatiei extraordinare a carei reglementare se impune prin adoptarea unei ordonante de urgenta in domeniul functionarii Sistemului national unic pentru apeluri de urgenta, in preambulul actului normativ criticat, Guvernul se axeaza pe 'existenta metodei de localizare utilizata in prezent', apreciata ca 'insuficient de precisa in anumite situatii'.

Cu alte cuvinte, se pune problema necesitatii emiterii unei ordonante de urgenta care sa creeze posibilitatea dispeceratelor de urgenta 'de a beneficia de pozitionari cat mai aproape de realitate ale celor care solicita ajutorul prin intermediul apelurilor de urgenta la 112'.

Or, un astfel de motiv, indiferent cum este exprimat, nu poate constitui o situatie extraordinara care sa necesite adoptarea unei ordonante de urgenta. Utilizarea tehnologiei informatiilor in sistemul national pentru apeluri de urgenta, cu consecinta evaluarii randamentului pe care aceasta il confera in stabilirea datelor necesare identificarii apelantului sau a pozitionarii lui, precum si identificarea unor solutii de eficientizare a acestui randament nu pot fi calificate drept reglementare a carei adoptare se impune in regim de urgenta, intrucat ele nu se fundamenteaza pe existenta unei situatii extraordinare.

(...)

Curtea retine ca referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul comunicatiilor electronice, respectiv in serviciile de telefonie destinate publicului la puncte mobile, pentru care plata se face in avans, Curtea sa pronuntat prin Decizia nr.461 din 16 septembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.775 din 24 octombrie 2014, prilej cu care a constatat neconstitutionalitatea Legii pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.111/2011 prin care se introduceau o serie de reglementari in domeniul respectiv.

Stabilind ca legea trebuie sa cuprinda 'norme clare si precise cu privire la continutul si aplicarea masurii retinerii si utilizarii, asa incat persoanele ale caror date au fost pastrate sa beneficieze de garantii suficiente care sa asigure o protectie eficienta impotriva abuzurilor si a oricarui acces sau utilizari ilicite', Curtea a constatat ca mecanismul retinerii datelor generate sau prelucrate de furnizorii de retele publice de comunicatii electronice si de furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului parcurge doua etape: prima este aceea a retinerii si stocarii datelor, iar cea dea doua, aceea a accesului la aceste date si a folosirii lor. Retinerea si stocarea datelor revin, ca obligatie, furnizorilor de retele publice si de servicii de comunicatii electronice destinate publicului. In aceasta etapa, fiind vorba exclusiv de retinerea si stocarea unei mase de informatii, identificarea ori localizarea celor care sunt subiectii unei comunicatii electronice nu se realizeaza in concret, aceasta urmand a avea loc abia in a doua etapa, dupa ce sunt permise accesul la date si utilizarea acestora.

Astfel, avand in vedere ca achizitionarea serviciilor de comunicatii electronice pentru care plata se face in avans era conditionata de completarea de catre utilizator a unui formular tipizat, pe format hartie sau in format electronic securizat, pus la dispozitie de catre furnizor, cu datele personale de identificare, Curtea a stabilit ca 'norma nu determina cu exactitate sfera persoanelor care pun la dispozitie formularul tipizat si care, astfel, colecteaza aceste date, respectiv daca aceasta se refera doar la furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului si la persoanele imputernicite de acestia ca intermediari (dealeri) sau cuprinde si alti distribuitori prin intermediul carora se vand servicii de comunicatii electronice pentru care plata se face in avans (asa cum se petrece, in prezent, pe piata serviciilor de telefonie si internet preplatite), imprejurare care creeaza premisele savarsirii unor abuzuri in activitatea de retinere, prelucrare si utilizare a datelor stocate'.

Apoi, Curtea a observat ca 'nu apare cu certitudine daca obligatiei ce revine utilizatorului privind completarea formularului tipizat (care reprezinta, cel putin in aparenta, un act juridic unilateral) ii corespunde sau nu o obligatie corelativa din partea persoanei care colecteaza datele cu caracter personal de a garanta confidentialitatea, securitatea si utilizarea acestor date potrivit scopului stabilit de lege, atata vreme cat depozitarii formularelor tipizate doar recepteaza aceste documente, fara a avea angajata din punct de vedere juridic vreo raspundere in acest sens'.

Or, in conditiile in care masurile adoptate prin legea supusa controlului de constitutionalitate nu aveau un caracter precis si previzibil, ingerinta statului in exercitarea drepturilor fundamentale protejate constitutional referitoare la viata intima, familiala si privata, la secretul corespondentei, precum si libertatea de exprimare, desi prevazuta de lege, nu a fost formulata clar, riguros si exhaustiv pentru a oferi incredere cetatenilor, caracterul strict necesar intr-o societate democratica nu a fost pe deplin justificat, iar proportionalitatea masurii nu a fost asigurata prin reglementarea unor garantii corespunzatoare, Curtea a constatat ca dispozitiile Legii pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.111/2011 privind comunicatiile electronice incalca prevederile art.1 alin.(5), art.26, art.28, art.30 si art.53 din Constitutie.

Avand in vedere ca Decizia nr.461 din 16 septembrie 2014 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.775 din 24 octombrie 2014, Curtea constata ca, prin actul normativ supus prezentului control, deci abia dupa 5 ani de la pronuntarea deciziei instantei constitutionale, legiuitorul delegat, invocand o stare de urgenta, a reluat modificarile adoptate inca din anul 2014. Or, aceste circumstante de fapt si de drept fac dovada inexistentei situatiei extraordinare a carei reglementare nu poate fi amanata si demonstreaza tocmai lipsa urgentei in adoptarea actului normativ criticat.

(...)

Urgenta reglementarii in ceea ce priveste achizitionarea serviciilor de telefonie destinate publicului la puncte mobile pentru care plata se face in avans numai dupa ce furnizorul acestor servicii a colectat datele de identificare ale utilizatorului final al cartelei SIM este contrazisa prin insusi continutul actului normativ care nu cuprinde masuri de aplicare imediata cu privire la acest aspect. Astfel, desi Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.62/2019 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, in data de 3 septembrie 2019, potrivit art.II pct.3 din acest act normativ, aplicarea efectiva a solutiei legislative privind colectarea datelor de identificare ale utilizatorilor finali ai cartelei SIM preplatite a fost amanata, urmand a se realiza abia incepand cu data de 1 ianuarie 2020. Mai mult, prin art.I din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.89/2019 pentru modificarea art.511 alin.(1) si (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.111/2011 privind comunicatiile electronice si modificarea unor acte normative, aplicarea acestor dispozitii a fost amanata din nou pentru data de 31 martie 2020.

(...) 

In concluzie, Curtea constata ca dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.62/2019 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.34/2008 privind organizarea si functionarea Sistemului national unic pentru apeluri de urgenta si pentru completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.111/2011 privind comunicatiile electronice incalca prevederile art.115 alin.(4) din Constitutie”.

*Cititi aici integral decizia CCR